Home » Home » Features » Zâmbetul de „tătuc“ face cât o mie de consultanţi politici

Zâmbetul de „tătuc“ face cât o mie de consultanţi politici

Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Poză plus slogan. Atât le-a reuşit strategilor politici în campania de anul acesta. Specialiştii în comunicare intervievaţi de Cotidianul spun că rezultatele au depins de aceştia în măsură de 2-3%, cam cât marja de eroare.
 
Cristian Diaconescu nu crede ca publicitarii aduc numai lucruri bune in politica
Cristian Diaconescu nu crede ca publicitarii aduc numai lucruri bune in politica
Specia consultantului politic nu există încă în România decât prin exemplare rare, importate pe o perioadă scurtă din afara graniţelor. În locul lor, marketingul şi politica autohtone au dat naştere la hibrizii cu acelaşi nume. Apropiaţi ai politicii au devenit, peste noapte, consilieri, la fel ca şi o serie de jurnalişti. Titulatura de consultant politic o mai poartă, temporar, publicitari care şi-au închiriat serviciile anumitor partide, făcând de toate: şi strategie, şi creaţie, şi campanie.

„Campaniile de afară se fac cu specialişti în comunicare adevăraţi care îi învaţă pe politicieni cum să se mişte, ce să spună, când, cum să danseze, cu cine. Specialiştii ăştia respiră 300 de zile aerul pe care îl respiră şi candidaţii şi ştiu fiecare coş care i-a ieşit pe faţă“, face prima diferenţă Raluca Feher, copywriter Cap. „Sunt bazate pe analize extrem de bine structurate şi, evident, pe ani şi ani de experienţă, adică totul e mai matematic, de aceea rezultatele sunt mai evidente şi mai măsurabile“, o completează Bogdana Butnar, senior strategic planner McCann Erickson.

„Ca specialist de branding am fost asurzit de liniştea şi pustiul acestei campanii pentru locale. Cinstit, ştiu mai multe lucruri despre alegerile primare din Statele Unite şi despre Barack Obama decât despre primarul şi consilierii din sectorul unde locuiesc, în condiţiile în care nu am ratat vreun vot vreodată“, spune Ştefan Liuţe, strategy director Grapefruit.

„Efectul comunicării cred că a fost cam cât marja de eroare. Un 2-3 la sută“, răspunde şi Şerban Alexandrescu, şeful creativ de la Headvertising.

Din tabăra celor care au consiliat politic anul acesta, Bogdan Naumovici, ajutorul publicitar al lui Cozmin Guşă, explică şi de ce: „S-a văzut în mod evident dorinţa candidaţilor de a nu se deranja reciproc“. În aceeaşi tabără, dar cu altă pregătire, Dan Andronic crede că lucrurile sunt mult mai simple: „Consultanţii se ocupă de partea strategică şi politicienii de cea tactică“.

Reprezentantul politicienilor, Cristian Diaconescu, vicepreşedintele PSD, e de acord: „Nu aş putea spune că au fost foarte importanţi consultanţii politici pentru astfel de campanii electorale, având în vedere că lupta s-a purtat, cel puţin în prima parte a campaniei, pe proiecte adică“.

Intervievaţii Cotidianului au făcut lista relelor din această campanie. Liuţe pune degetul pe câteva stereotipii: „Zâmbetul sigur şi gesturile de tătuc al naţiunii/urbei/giudeţului ce evocă inexorabilitatea confirmării ca baron local pentru încă un mandat“. Bogdana Butnar a văzut „sloganistica ieftină, însă mai bine scrisă, încercări de branding şi fotografii mult mai bune, făcute la studiouri şi nu în sufrageria de campanie“.

La rubrica „aşa nu“, specialiştii au adăugat „încercaţi şi cu o femeie“ şi, nominal, intrarea lui Radu Mazăre pe Facebook şi alegerea neinspirată a sloganului lui Ludovic Orban „Punem Bucureştiul pe roate“.

Mai grave au fost lipsa de curaj a strategilor, cuminţenia. O explicaţie o dă Naumovici: „Au tratat campaniile de la alegerile locale ca pe oportunităţi de făcut bani. Dovada că abia acum aflăm cine i-a făcut campanie cui“. „Cred că opţiunea politică este prea importantă pentru oameni şi viitorul lor ca să o tratezi doar ca un mercenar. Nu aş lucra decât pentru oameni sau platforme politice în care să cred. Iar atunci nu văd de ce ar trebui să renunţ la curaj“, adaugă acesta.

Specialiştii în comunicare arată trei motive ale eşecului: 1. oricât de strateg ai fi, nu ai ce face cu o pastă de dinţi care lasă bube, 2. politicienii nu au încredere în consultanţi, iar 3. acestora le piere glasul când vine vorba de alegători în loc de consumatori.

„Mai direct vorbind, la ce i-a ajutat Naumovici lui Guşă? Cu ce l-a încălzit pe dl Diaconescu-PSD faptul că posterele dânsului au avut cel mai bun art-direction&digital retouching dintre toate? Câtă magie îi poate aduce GMP-ul unui candidat care nu a reformat poliţia cât a fost ministru de Interne? Sau invers, cât de nasoale ar trebui să fi fost materialele lui Negoiţă ca să nu se realeagă în sectorul unde lumea se uita la el ca la Sf. Ilie, făcătorul de minuni?“, întreabă retoric Alexandrescu.

Şi pentru Liuţe, principalii vinovaţi sunt tot politicienii, dar din alte cauze: „Ei fac marketing electoral fără să-l înţeleagă (poate că nici n-au nevoie s-o facă pentru a câştiga) şi sunt printre cei mai dificili clienţi ai agenţiilor. Ca să nu mai zic de teribil de prostul renume de târziu plătitori. Ei cred că, dacă sunt buni oameni politici (şi ăsta e un mare «dacă»), atunci automat sunt şi buni comunicatori“.

„După ce ai tâlhărit şi ai minţit ani buni, nu te spală un poster artistic. În România, comunicarea politică se face exact ca publicitatea de pastă de dinţi, adică pe principiul «hai să spunem prostimii platitudini şi să promitem panacee». Însă, exact ca în categoria pastă de dinţi, dacă tu ai încercat produsul şi ţi-au ieşit bube pe gingii, nu mai cumperi a doua oară“, spune Bogdana Butnar. O completează Alexandrescu: „Un discurs prea bun pe un candidat evident bou nu o să folosească la nimic, doar va face şi mai ridicol tot demersul electoral, în care nişte muţi monumentali vor grăi strict prin gura unor plătiţi cu ora“.

Dan Andronic aruncă o parte din vinovăţie şi asupra publicitarilor: „Puţini înţeleg diferenţa dintre promovarea unui produs cum este un politician şi promovarea unui produs alimentar, cum este iaurtul“. Cristian Diaconescu, la fel: „În partide s-a creat o adevărată industrie a publicităţii politice. Există şi un cerc vicios în acest sens. Apare şi o diferenţă de mesaje între ce se concepe şi ce se oferă în afară. La noi apare o îndepărtare de agenda cetăţeanului“.

Raluca Feher găseşte cauza într-un mix între indiferenţa publicului şi materialul prost al politicienilor: „Au contat omul, lehamitea, ultimii 4 ani, pierderile de memorie ale poporului român care a uitat cine e Iliescu şi cine e Oprescu, ura faţă de Videanu. Nu cred sincer că oamenii l-au votat din primul tur pe Onţanu pentru că pe panoul cu figura dumnealui scria «Un primar DeVotat»“.
Naumovici critică materialul candidaţilor, dar şi indiferenţa targetului: „Marele eşec al tuturor campaniilor - deşi l-aş atribui mai degrabă prestaţiei penibile a politicienilor români în ăştia 18 ani - au fost dezinteresul tinerilor pentru vot şi politica în general. Anul acesta s-a văzut poate cel mai limpede că publicul nu mai crede în politicieni, indiferent de campanie“.

În schimb, Felix Tătaru dă toată vina pe public: „«Soluţii, nu discuţii» rămâne una dintre cele mai grele campanii făcute de noi. Păcat că bucureştenii nu ne-au crezut şi nu s-au sinchisit să vină la vot.“

În afară de faptul că politicienii „nu au stofă“ pentru campanii strălucite, mai poartă şi altă vină: nu se lasă pe mâna consilierilor pe care îi angajează. „Oamenii ăştia sunt înmuiaţi de 20 de ani într-o supă de artificialitate şi vorbe de plastic şi te cred nebun sau exaltat când le ceri să vorbească pe şleau, direct, clar, româneşte şi să facă ceva în sprijinul afirmaţiilor lor. Preferă sloganurile goale, cuvintele astea pompoase care nu spun mare lucru“, afirmă Raluca Feher.

Pe de altă parte, Naumovici nu a avut probleme în pri-vinţa asta: „Cozmin s-a bazat mult pe noi. Am discutat de la început şi am agreat principiile şi strategia şi am avut extrem de puţine controverse legate de execuţiile propriu-zise“. Dan Andronic susţine, răspicat, că nici nu ar trebui ca politicienii să se lase pe mâna publicitarilor până la capăt: „Trebuie să se lase pe mâna celor care-i votează; nouă publicitarilor s-ar putea să ne placă un anumit concept, dar alegătorilor nu“.

E mai bună o „tanti de fier“ decât un arivist obez

Publicitarii români sunt fascinaţi de efortul pe scena politică al colegilor de breaslă din Anglia. Bogdana Butnar îl dă ca exemplu pe Tony Blair, „pentru că a fost primul care a înţeles că sistemul american poate să aibă succes şi în Marea Britanie, în ciuda temperamentului mai puţin histrionic al englezilor“. Alexandrescu vine cu exemplul dat în toate şcolile, şi anume campania Saatchi&Saatchi pentru Partidul Conservator, însoţită de sloganul: „Labour doesn’t work“.

Secretul stă în produs, avertizează şeful Headvertising: „Era alde Thatcher şi ai ei. Ajută să ai o «tanti de fier» şi nu un tânăr arivist obez cu faţă de hoţ, cum am văzut mulţi prin afişele bucureştene“. O carieră impresionantă a avut şi Dick Morris, gurul politic al lui Bill Clinton. Alături de James Carville şi de Arthur Finkelstein, Morris a oferit consultanţă liderilor din Argentina, Brazilia, Ecuador, Grecia, Marea Britanie şi Israel. Acelaşi Morris a fost implicat în ultima campanie electorală a lui Boris Elţîn. Consilierii politici occidentali au invadat şi Ucraina în campania electorală din 2007, fiind plătiţi cu zeci de milioane de dolari. Figura centrală a fost Paul Manafort, care a lucrat pentru candidatul prorus Viktor Ianukovici.

Manafort deţine o firmă de consultanţă politică împreună cu Rick Davis, şeful campaniei pentru Casa Albă a republicanului John McCain, iar asocierea sa cu un candidat prorus a fost criticată de presa americană, la fel şi afacerile imobiliare pe care firma lui Davis şi Manafort le-a dezvoltat la Kiev. Campaniile electorale au cunoscut pentru prima dată binefacerile publicitarilor şi ale experţilor în relaţii publice acum o jumătate de secol, când Dwight Eisenhower le-a exploatat în lupta pentru fotoliul de preşedinte din 1952.

Cu sprijin solid venit din partea agenţiei BBDO şi a televiziunii, Eisenhower a mizat pentru prima dată pe un insight unic, regăsit în celebrul slogan „I like Ike“ şi totodată pe primul spot tv electoral intitulat „Eisenhower Answers America“. În Franţa, sloganul „Forţa liniştită“, gândit de publicitarul Jacques Séguéla, l-a ajutat decisiv pe François Mitterrand să devină, în 1981, preşedintele republicii.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Proveritas 24-Iun-2008 13:48
Nu ,,zambetul de tatuc'' ci gruparea 322
Prea multa teorie ce se vrea de nivel ridicat, cu multi termeni savanti, o expunere lunga si intr-un fel plictisitoare, lipsita de concluzii clare privind politica romaneasca.
Cred ca merita de luat in seama cateva aspecte care au condus la rezultatele din recentele alegeri:
Insuficientul spirit civic si insuficienta cultura politica a provocat dezinteresul tinerilor pentru vot.
Insuficienta participare a reprezentantilor de prestigiu ai intelectualitatii in dezbaterile politice si dominarea in mass-media a posturilor tv aservite ,,mafiei 322'', inclusiv TvR aflat sub control PNListo-PSD-ist.
Rezultatul de ansamblu se datoreste usurintei cu care a fost mintita populatia cu nivel submediu si mediu de cultura si spirit civic.
Pentru ca aceasta situatie sa nu se repete la alegerile parlamentare, este necesar ca pe langa o participare mai mare a intelectualilor de prestigiu la dezbaterile politice, rolul determinant il poate avea despartirea PNL de Tariceanu si gasca sa. Asa ca in final adaug comentariul meu din 19.06.2008,-12,57:
,,PNL are marea sansa de a salva Romania de pericolul acapararii puterii de catre mafia securisto-postcomunista si de imbogatiti prin frauda si colaborare PSD-ista condusa de Iliescu si la care Tariceanu vrea sa se alature tragand dupa el partidul.
Impreuna din nou intr-o noua alianta, PD si PNL fara Tariceanu aceste doua mari partide pot forma o majoritate democratica zdrobitoare in urmatoarele alegeri, care sa schimbe imaginea Romaniei de tara dominata de coruptie si saracie situatie in care au adus-o partidele quasi-mutante ale lui Iliescu (PMR-PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD) '' Este marea sansa ca ,,Tatucului'' sa-i piara zambetul si democratia sa ,,originala''.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES