Home » Home » Interviu » Will Self: „Sexul cu fiinţe umane e suficient de animalic pentru gustul meu“

Will Self: „Sexul cu fiinţe umane e suficient de animalic pentru gustul meu“

29 Apr 2009 Alexandra Olivotto | 0 comentarii | 2125 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Sex între specii, droguri, fetişuri, copii şi literatură. Doar câteva dintre subiectele despre care scriitorul Will Self a vorbit pentru cotidianul.ro.
 
Will Self
Will Self se declară deloc mizantrop. Doar cărţile sale sunt.
Imaginaţi-vă că romanul „Măreţele maimuţe“ ar fi ecranizat, ce regizor aţi alege? Ar fi un antidot la „Planeta maimuţelor“?
Cred că mi-ar plăcea un regizor extrem de realist, un adevărat dur, pentru „Măreţele maimuţe“. Posibil cineva precum Robert Bresson (păcat că e mort) sau Mike Leigh, dar poate că, dacă aş fi un producător ceva mai într-o doagă, aş merge pe mâna lui Werner Herzog. Întotdeauna am văzut cimpanzeii din ecranizare interpretaţi de oameni, fără machiaj sau proteze deloc - pur şi simplu purtându-se ca nişte cimpanzei - şi goi de la talie în jos. Asta ar fi cu siguranţă un antidot la „Planeta maimuţelor“ şi de fapt la orice film al cărui impact depinde de efectele speciale.

Ce vă determină să scrieţi? Muza vă mai obligă la marş forţat?
E cu siguranţă o constrângere - mai degrabă decât orice m-aş strădui să fac. Când nu scriu, mi se pare că sunt prost, simt că nu mai înţeleg lumea sau că nu mai fac parte din ea - bănuiesc că aş putea fi un balon care se îndepărtează. Aşa că scriu pentru a pricepe ceea ce simt pe pielea mea şi să mă implic totodată în asta.

Aveţi obiceiuri legate de scris (pe lângă bătutul la maşină), aveţi nevoie de un mediu anume sau de obiecte?
Păi, îmi trebuie un minimum de pace şi de linişte, dar nimic excesiv. Îmi place să scriu acasă zilele astea, dar nu trebuie s-o fac. Locurile străine sunt bune cu atât mai mult cu cât, fiind un monoglot, nu mă distrag oamenii care vorbesc în jurul meu. Pot să scriu în cafenele, în tren (am scris romanul „Dorian“ în timp ce eram într-un turneu de promovare a unei cărţi în Germania, călătorind cu trenul). Ca mulţi alţi scriitori, pot fi foarte fetişist - camera mea de scris e plină de fetişuri -, dar nu sunt superstiţios apropo de asta sau, mai degrabă, lumea cărţilor e un loc în care, odată intrat, mi-e uşor să rămân. Am mai multe necazuri cu lumea reală.

Aţi acorda drepturile omului primatelor?
În ceea ce mă priveşte n-aş acorda drepturile omului oamenilor. E un nonsens - drepturile se acordă doar atunci când există o autoritate capabilă să le pună în aplicare şi pe ele, şi responsabilităţile care decurg. Aşa că cetăţenii pot avea drepturi (şi responsabilităţi), la fel ca şi conducătorii auto sau precum membrii unui club de tenis, dar oamenii nu pot avea drepturi care derivă exclusiv din apartenenţa lor la o specie şi nici cimpanzeii.

Aţi recomanda sexul între specii?
Nu l-am încercat niciodată; mi se pare cert că HIV a venit de la virusul imunodeficienţei simiene prin sexul pe care l-au făcut oamenii şi cimpanzeii şi ştim cu toţii despre oameni care fac sex cu animalele. Cât despre mine, găsesc că sexul cu fiinţe umane e suficient de animalic pentru gustul meu.

Dacă ar fi să recomandaţi un drog unui scriitor, care ar fi şi de ce?
N-aş face niciodată asta; drogurile sunt prea serioase pentru a fi recomandate precum filmele şi aparatele de bucătărie. Propria experienţă cu drogurile s-a terminat dureros şi aproape fatal. Oricum, e axiomatic, că dacă primele două sau trei „degustări“ ale oricărui drog pot fi revelatoare, e extrem de îndoielnic că a suta - sau a mia! - încercare îţi arată şi altceva decât că eşti dependent!

Cât de greu v-a fost să nu vă drogaţi ani buni?
Păi, să fii „curat“, dacă ai dependenţe (şi include şi alcoolismul în această categorie), e ca întreţinerea unei maşini: trebuie să verifici uleiul şi frânele, să te asiguri că psihicul tău e demn să intre în circulaţie, trebuie să stai cu ochii pe drum când conduci. Să te apuci de aceste sarcini e oneros, dar cu timpul devin o a doua natură.

Cum v-a afectat pendularea între faima literară şi ruşinea tabloidală?
M-a ajutat, pe termen ceva mai lung, să mă convingă să mă pun pe picioare. Dincolo de asta a fost extrem de dureros pentru familia mea. La acea vreme (şi a faimei, şi a ruşinii) eram mult prea obsedat de mine însumi pentru ca asta să mi se pară neobişnuit - totul se reducea la mine tot timpul.

Aţi citit cărţi de autori români?
Recunosc cu ruşine că nu mă pot gândi la vreun scriitor român pe care să-l fi citit - dacă mi-aţi putea recomanda nişte cărţi traduse în engleză, aş fi bucuros să le încerc, dar adevărul e că nu citesc prea multă ficţiune în orice limbă ar fi.

Care e întrebarea care vi se pune cel mai des?
De obicei, are legătură cu drogurile - cei care nu sunt dependenţi au o fascinaţie pornografică apropo de dependenţa de droguri. E exact ca pornografia sexuală: vor să urmărească abandonul senzual al altcuiva.

Cât de importantă este persona media pentru scriitor? Faptul că apăreţi des în presă vă face mai prolific, pune mai multă presiune pe dvs.?
Am văzut întotdeauna persona ca pe un comis-voiajor pentru ficţiune. Proza mea e de fapt - cred - destul de solicitantă şi ieşită din comun, am responsabilitatea de a încerca să câştig cititori pentru ea. Nu fac greşeala - cel puţin nu de obicei - de a confunda persona publică cu cine sunt eu de fapt. Dar, dacă aş vinde suficiente cărţi ca să pot fi capabil să evit interviurile şi alte apariţii în media, aş face-o fără să clipesc.

Există vreun fel de jurnalism care e decisiv în facerea unui scriitor?
Este un mare ajutor pentru cineva care scrie orice să înveţe să scrie mult sub presiunea unui deadline, dar dincolo de asta nu cred că contează exact ce anume scrii. Mi-am tocit dinţii scriind articole foarte plictisitoare pentru reviste corporatiste - e adevărat că acum scriu mult pentru ziare, dar cariera mea jurnalistică mainstream a început pe bune după ce am scris prima carte de ficţiune.

Cât de mult mai aveţi până la imaginea lui J.G. Ballard (care cu o mână leagă şireturile copiilor şi cu cealaltă bate la maşină)?
Oh, păi, asta fac cu într-adevăr de mult, singura problemă fiind că nu o fac cu uşurinţa şi graţia lui Jim.

Copilul teribil al literaturii engleze
Astăzi intră în librării romanul „Măreţele maimuţe“ de Will Self, publicat de Polirom în traducerea lui Ciprian Şiulea. Ocazie cu care scriitorul şi jurnalistul (care se descrie flaneur modern) celebru pentru grotescul în ale cărui ape se scaldă proza sa a acordat un interviu în care n-a evitat nici subiectul drogurilor. Îi este intim din adolescenţa timpurie - asta după ce în copilărie se străduia să-şi facă rău arzându-se cu ţigări şi rănindu-se cu cuţitul -, nu l-a abadonat nici în timpul studiilor la Oxford şi a culminat în 1997: atunci a fost concediat de la „The Observer“ pentru că, trimis să acopere campania lui John Major, a fost prins luând heroină în avionul premierului. Tot atunci publică „Măreţele maimuţe“, dar până atunci scosese pe piaţă „Cucul şi pupăza“ şi romanul „My Idea of Fun” (unul deja publicat, altul aflat în pregătire la Polirom). Un an mai târziu se lasă de toate (inclusiv nicotină şi cofeină) şi se ţine cu dinţii de scris, de la editoriale la cronici de restaurante, la povestiri scurte - cu ele a şi debutat - şi la romane şi eseuri.
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERVIU
 
CELE MAI