"Vreau sa fac o carte pe suport DS Nintendo"

De curind, Chlo� Delaume a fost la Bucuresti pentru a-si prezenta cartea "Locuiesc in televizor", aparuta la Editura Art. Cu aceasta ocazie, scriitoarea a povestit pentru Cotidianul despre experientele sale legate de scris, despre jocuri si despre cum ar arata cartea viselor ei.

Romanul "Locuiesc in televizor", aparut la Editura Art, este povestea unui experiment condus la persoana intii. Delaume a fost, timp de aproape doi ani, "santinela televizorului" si a consumat compulsiv telerealitate la fel cum realizatorul documentarului "Supersize Me" a mincat hamburgeri. Inainte de aceasta autofictiune, Chlo� Delaume a scris, printre altele, "Corpus Simsi", un roman inspirat de jocul video The Sims, dar a testat si alta forma hibrid de literatura, fanfictiunea.

Ai scris o carte pornind de la jocul video The Sims. Citi ani ai jucat?

In Franta a aparut in 2000, iar eu am scris cartea in 2003, deci trei ani din prima, dupa care am jucat pina anul trecut, deci vreo sapte ani, in fiecare zi.

De ce? Ce ti-a oferit The Sims?

Pai, The Sims, in primul rind, este un generator de fictiune. Inseamna ca ai posibilitatea de a dispune de toate uneltele pentru a crea o poveste. Are un ghid de sintaxa, personaje, obiecte, un plan al povestii pe care le folosesti ca sa construiesti naratiuni. In acelasi timp este interesant din punct de vedere psihanalitic. Exista un psihanalist care se foloseste de The Sims in terapiile sale, Michael Stora, care crede ca jocurile video dezvaluie disfunctii din trecutul pacientului si, prin urmare, le foloseste ca pretext pentru a stabili legatura cu pacientii sai.

Second Life ai jucat?

Da, dar nu-mi place Second Life. Pentru ca este vulgar si capitalist (ride). Iar The Sims se poate cumva controla, poate fi perceput ca o jucarie, se bazeaza pe un set de reguli: construiesti, cumperi, traiesti. Dar regulile sale pot fi incalcate, exista cheat code-uri, asa ca jocul poate fi oricind schimbat, poti s-o iei mereu de la inceput, in alta directie. Pe cind Second Life este subversiv. Varianta europeana de Sims este si ea diferita de cea americana, care cuprinde si Sims Online, unde exista McDonald�s si unde te spala pe creier cu discursul lor globalizant. In Second Life exista oameni care sint platiti sa ajute firma Adidas sa-si vinda produsele. Tot in Second Life sexualitatea joaca un rol prea important. Iar asta nu e bine. Ce-i drept, si cu electronicArt-urile pentru The Sims s-au facut multi bani, dar macar stii ca ti-ai cumparat un produs, pe cind Second Life iti cere bani pentru niste lucruri care sint de fapt gratuite.

Mai intii ai fost personaj de Sims, apoi ai locuit in televizor. Nu ti se pare ca si asta seamana cu un joc de rol?

Ba da, intotdeauna. Iar anul trecut, in octombrie, am mai facut un joc. Am publicat atunci o carte-joc, o forma de fanfictiune, "Noaptea sint Buffy Summers", in care propun cititorului sa decida cum se va derula povestea. Latura ludica este intr-adevar esentiala pentru felul in care imi gindesc eu cartile.

Te-ai uitat la televizor aproape doi ani incontinuu. Care este raportul tau actual cu televiziunea?

M-am lasat. Ma mai uit foarte putin doar la citeva emisiuni inainte sa merg la culcare. Ma uit in fiecare zi la jurnalele de stiri ca sa-l am pe Nicolas Sarkozy la mine-n casa, pentru ca imi place foarte mult, si ma mai uit la cite o emisiune culturala din cind in cind.

Cit timp ai facut experimentul cu televizorul ti-a fost greu sa-ti stapinesti paranoia?

Eu oricum sint paranoica de cind ma stiu. Dar am avut norocul ca am reusit sa canalizez aceasta paranoia in scriitura. Si oricum m-am jucat foarte mult si astfel am devenit mai putin paranoica in scris.

Se leaga in vreun fel forma asta de paranoia cu faptul ca ti-ai luat numele Delaume de la un personaj al lui Antonin Artaud?

(Ride). Pe el l-a dus la sesiuni de electrosocuri.

Limbajul pe care ti-l creezi in carti e destul de criptic, suna a cod pe alocuri. Crezi ca mesajul ajunge la cel care citeste? Este important sa ajunga la cititor?

Nu cred ca are importanta; dupa mine, limbajul poetic este mai important decit mesajul. Mesajul de baza, la urma urmei, este simplu: capitalismul triumfator este foarte periculos, televiziunea este un organ de putere, telerealitatea creeaza fictiunea colectiva s.a.m.d. Ceea ce conteaza este felul in care transmiti asta. La o carte nu ma intereseaza prea mult povestea; ceea ce ma intereseaza este cum e facuta ea.

Te intereseaza recenziile cartilor tale care apar in presa?

Nu, deloc (ride).

Esti foarte conectata la noile media, scrii despre ele, pe site-ul tau sint o multime de proiecte care le folosesc. De ce nu renunti la cartea in format fizic?

Din cauza editorilor. Daca ar fi dupa mine, care folosesc tot timpul computerul, mi-ar conveni mai mult sa manipulez continutul cu ajutorul lui. Nu sint deloc atasata de carte ca obiect fizic, dar in acest moment inca nu pot renunta la ea. Visul meu de fapt este sa fac o carte-joc video, o carte pe suport DS Nintendo, dar pentru asta trebuie sa gasesc pe cineva care lucreaza in aceasta zona, care sa ma ajute sa trec la aceasta forma de publicare, ceea ce n-am prea gasit. Sau ar trebui sa lucrez singura, dar imi place mai mult sa lucrez cu un editor. Sper insa ca in viitorul apropiat sa nu mai am nevoie decit de Internet ca sa-mi livrez cartile in format multimedia. Pentru o parte dintre textele mele am compus chiar muzica, muzica electronica, pentru ca nu stiu sa cint la nici un instrument, dupa care le-am suprapus si le-am pus pe site-ul meu. E un alt tip de lectura interactiva.

Ce experiment urmeaza dupa The Sims si televiziune?

Nu stiu inca, as vrea sa lucrez la o carte mai clasica, desi, dat fiind ca folosesc foarte mult Internetul, mi-ar placea sa o public online. Nu vreau un blog, ci o carte adevarata, pe capitole, pe care sa le accesezi printr-un click eventual, care sa aiba o parte interactiva.

• Site-ul lui Chlo� Delaume il puteti accesa pe www.cotidianul.ro/select