Voronin îşi bate joc de UE!

Azi, intr-un interviu dat ziarului spaniol El Pais, Voronin a spus ca UE e "tare de cap". Cujm ne-am obisnuit deja, Uniunea ca inghiti cu placere si acest afront!

ue is bate joc de ea insasi!

Teorema lui Pitagora nu se pune la vot. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar fi pus la vot teorema lui Pitagora şi dacă s-ar fi obţinut următoarele rezultate favorabile ei: în Atica… 90% voturi pentru, în Beoţia… 40% voturi pentru, în Samos… 3% voturi pentru.
Care e informaţia pe care o putem obţine?Primul lucru de care am fi siguri e că Pitagora e din Samos; cele trei voturi sunt: al lui, al tatălui său şi al fratelui său. Fiul său, contestatar, a votat contra. Concetăţenii săi au votat contra. (Ce, domnule, a făcut şi el o teoremă. Mare lucru. Sunt cetăţeni ai insulei care au făcut mai mult decât el […]) Asta la Samos. Să comparăm voturile în Atica şi în Beoţia. Concluzia este că în Atica erau 90% oameni care ştiu geometrie, iar în Beoţia numai 40%. Deci, dacă punem la vot teorema lui Pitagora nu obţinem informaţii asupra teoremei lui Pitagora, ci asupra stării matematice a colectivului de votanţi. Teorema lui Pitagora nu se pune la vot, ci se demonstrează. Şi, o dată demonstrată, teorema lui Pitagora desparte pe cetăţeni în două categorii: cei care o înţeleg şi cei care nu o înţeleg; de împărţirea aceasta nu ştie nimeni, decât „bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate“. Pentru ceilalţi, această împărţire afişată ascunde o alta; cei ce o înţeleg şi cei care se fac că o înţeleg. Aici ipocrizia are un rol creator: cel ce se face că înţelege ajută.
Dificultatea mare e că nu toate adevărurile ştiinţei (sau ştiinţelor, atât cât sunt ştiinţe) au două mii cinci sute de ani vechime. Ce e de făcut? Nu cred că e de făcut altceva decât ce se face de două mii de ani cu teorema lui Pitagora: se predă. În toate ţările şi în toate limbile, în toate şcolile e un profesor care îi învaţă pe elevi teorema lui Pitagora; unii dau premii celor ce o învaţă, alţii pun la colţ pe cei ce n-o învaţă. Poate, rar, cineva care a ajuns om mare şi vrea să se singularizeze, spune: „uite, eu nu ştiu teorema lui Pitagora“. Iar cei care-l ascultă îl aprobă mătănios şi gândesc: „se vede“...

Nu sinteti autorul, nu? Un apropiat? Ma intreb atunci cine anume! El da adesea exemplul acesta cu teorema lui Pitagora care, ca orice teorema, nu se voteaza, ci se demonstreaza. Acum, stau si ma intreb ce anume vizati prin el!

Reducerea la absurd este un procedeu logic, în esenţă - antilogic, în formă. Aici, antilogica nu este opusul logicii, este o logică răsturnată, un corespondent "negativ" al logicii, de tipul "Ce-ar fi dacă?" Ce-ar fi dacă, în loc să se ţină cont de adevărul matematic, s-ar ţine cont de cel politic, social - "uman"?
Samosienii ştiu că Pitagora este numerolog mistic, că "vede" corespondenţe numerice în tot universul, că încearcă să găsească analogia numerică pînă şi-n notele muzicale. Fiindcă Pitagora nu poate - încă - demonstra că sunetele au o frecvenţă măsurabilă, totul rămîne la stadiul de "încredere", ceea ce se poate perfect măsura prin vot. În Samos, sînt reflexivi, dubitativi care-şi exprimă îndoiala că se poate stabili o corespondenţă - de genul celei dintre pătratele catetelor şi cel al ipotenuzei - în toate celelalte întîmplări fenomenologice. Alarmaţi, cumva, că li se poate măsura matematic sufletul - fie acela psyche ori pneuma. Respingînd prin vot Teorema lui Pitagora, ei nu adevărul matematic îl resping ci drumul pe care acesta îl deschide ca pe o cutie a Pandorei.
Aticii, în schimb, sînt pozitivişti - "moderni", am spune azi. Dacă ceea ce nu poate fi demonstrat nu există, atunci nu se face să te sinchiseşti de consecinţe posibile dar improbabile, la orizontul următoarelor milenii. Aşadar, ei votează Teorema, iar nu filosofia lui Pitagora, pe care o socotesc o elucubraţie. Spiritul lor metafizic distinge matematicianul de filosof, putînd - astfel - da unuia creditul pe care-l refuză celuilalt.
Beoţienii sînt, aici, aceia asigurînd echilibrul, dînd egale şanse amînduror laturi ale adevărului - cel deja demonstrat matematic şi cel posibil cîndva. Ei sînt responsabili de progresul omenirii, căci aticii ar fi grăbit dramatic sfîrşitul civilizaţiei, în timp ce samosienii ar fi-ntîrziat la nesfîrşit civilizaţia însăşi.
În zilele noastre, un sofist jovial ca Moisil ar fi rău văzut.

...aticii voteaza ceea ce de nevotat, dar se abtin la cele ce permit totusi opinia! e posibil sa fie rau vazut azi un Moisil, nu a fost el bine vazut nici la vremea lui, dar ar fi la fel de necesar.

inimarea (14-Apr-2009 10:21)
Pitagora, misticul analogic
Reducerea la absurd este un procedeu logic, în esenţă - antilogic, în formă. Aici, Ce-ar fi dacă, în loc să se ţină cont de adevărul matematic, s-ar ţine cont de cel politic, social - "uman"?
Unii, respingînd Teorema lui Pitagora, nu adevărul îl resping ci drumul pe care acesta îl deschide...
Alţii votează Teorema, iar nu filosofia lui Pitagora, pe care o socotesc o elucubraţie...
Dar cine sînt responsabili(i) de progresul omenirii?...
În zilele noastre, un sofist(ul) este rău văzut...

Ce-ar fi dacă, în loc să se ţină cont de adevărul matematic, s-ar ţine cont de cel politic, social - \"uman\"?
Unii, respingînd Teorema lui Pitagora, nu adevărul îl resping ci drumul pe care acesta îl deschide...
Alţii votează Teorema, iar nu filosofia lui Pitagora, pe care o socotesc o elucubraţie...
Dar cine sînt responsabili(i) de progresul omenirii?...
În zilele noastre, un sofist(ul) este rău văzut...

Ca sa sporeasca puterea de convingere, oare? Problema este ca orice cale ar respinge unii sau altii isi restring puterea de cunoastere. Iar zilele noastre sint pline de sofisti, din pacate de mic litraj! Poate fi rau vazut, de buna seama, doar un sofist care-si pastreaza contactul cu chestiunea adevarului!

S-a trezit presedintele! Tocmai vorbeste in Parlament. Nu vorbeste rau.

Marcel Petraru (14-Apr-2009 17:11)
Hopa, ati postat de doua ori!
Ca sa sporeasca puterea de convingere, oare? Problema este ca orice cale ar respinge Dublu click din greseala...

Daca n-a fost prea reusita, imi cer scuze!

Daca si pentru atata lucru ne mai suparam... Nu e cazul sa cereti scuze. Dimpotriva, a fost o placere sa va cunosc, chiar si numai aici si-atat. Si, ca sa vedeti ca si eu stiu de gluma, revin: nu sunt profesor de pian, ci de... latina! Abia acum ma astept sa radeti!
Va doresc o seara buna si, inca o data, mi-a parut bine!

...sa rid! mai degraba, ma simt un pic complexat. intilmplarea facut ca desi am studiat intr-o universitatea umanista, am facut un liceu stiintific. asa ca am niste cunostinte de limbi clasice cu totul aproximative! nu stiu nici un sfert cit amicul nostru, din pricina caruia ne-am cunoscut, desi el sustine ca nu stie! nici el n-a facut liceu clasic, dar a avut totusi noroc ca l-a pus Noica sa invete! ce ciudata mai e si viata asta citeodata!

...si am uitat sa intreb daca l-ati urmarit cumva pe dl. Basescu. cind a inceput discursul, am dat semn de aici. mie mi s-a parut ca a avut un discurs coerent, rational, cam ce trebuia in situatia data. sigur, cam tirzior, dar macar n-a dat cu bita in balta!

sau, ma rog, de pe la jumatate.
Domnule, ce sa spun... Un discurs foarte bun, dupa toate regulile retoricii... clasice, de la captatio benevolentiae auditorium, la peroratio. Si, mai ales, finis coronat opus! Acuma, era si cel mai motivat sa o faca, din mai multe considerente: una la mana, noi am fost acuzati ca am fi avut vreun amestec in problemele de acolo; doi la mana, noi am sarit ca arsi ca presedintele nostru tace; trei la mana, noi suntem rude de sange cu amaratii aia, surghiuniti in propria tara; patru la mana, noi ne aflam la frontiera dinspre... apus; cinci la mana, noi suntem in pragul alegerilor; s.a.m.d.....
E drept ca discursul acesta s-a lasat putin asteptat, dar ma gandesc ce as fi facut eu daca as fi fost presedinte (slava Domnului ca nu-s!): in primul rand, ca sa rostesc ceva in numele intregii natiuni, as fi consultat o armata de oameni (ceea ce, se pare, a si facut), sa nu spun vreo prostie, adica sa nu scap ceva care sa poata da nastere unor interpretari aducatoare de nenorociri asupra alor mei. Or, asta ia timp! Dupa parerea mea, a spus bine ce a spus, desi, as zice eu, cu destula emotie. Mi s-a parut ca ar avea un usor trac (cine n-ar fi avut?), dar a vorbit bine, calculat, echilibrat. E, totusi, presedinte, ce Dumnezeu! De data asta, bine ar fi sa admitem ca a facut un lucru bun.

trebuie sa va spun ca sunteti prima persoana care se declara... complexata in fata unui clasicist. Apreciez politetea si va multumesc in numele colegilor clasicisti. In general, lumea trece pe langa ei fara sa-i vada si, mai ales, fara sa-i auda. Traiesc, in general, retrasi, asumand din start o pozitie... marginala. Se duc pe tacute, nestiuti de nimeni, dupa ce au trudit o viata pe cartile vechimii si, mai ales, dupa ce s-au chinuit in zadar sa explice lumii ca nihil novi... Pacat!

stiu ca domnul profesor Antonesei stie carte. De aceea il si citesc.

...mai intii pentru ca il cunosc din tinerete, al doilea pentru ca nu s-a schimbat in rau in toate aceste decenii, in sfirsit, pentru ca este unul din putinii comentatori echilibrati, neisterici. senzatia mea este ca incearca mai degraba sa inteleaga decit sa judece. cred ca ar fi nevoie de mai multe asemenea voci.