Home » Home » Features » Vor dispărea domnişoarele din spaţiul public?

Vor dispărea domnişoarele din spaţiul public?

19 Mar 2009 Steluta Voica, Raluca Ion, Cristian Bandea | 4 comentarii | 2558 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Corectitudinea politică a fost importată în cantităţi oficiale în România după aderarea la UE, într-o vreme în care în Vest evoluase într-atât încât să dezvolte forme tiranice şi să ajungă să le numească pe prostituate „persoane pentru care monogamia e o provocare“. Experţii spun însă că frica de excesele corectitudinii politice ne face să nu mai observăm că ea de fapt nu există în România.
 
Influentele limbii oficiale asupra limbii populare sunt foarte lente, iar sansele ca proverbele si bancurile discriminatorii sa devina specii pe cale de disparitie in limba romana sunt extrem de mici
Influentele limbii oficiale asupra limbii populare sunt foarte lente, iar sansele ca proverbele si bancurile discriminatorii sa devina specii pe cale de disparitie in limba romana sunt extrem de mici
Românii sunt încă departe de a intra în împărăţia drepţilor din punct de vedere politic, a observat Raluca Popescu, cercetător al Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii: „Cultural încă nu ne-am asumat conceptul de corectitudine politică, majoritatea îl ignoră. Nu e o chestie importantă nici pentru cei care operează cu el, mă refer la cei din mediul universitar. Când vii cu o problemă de discriminare de gen, lumea nu o percepe ca fiind importantă, nu crede că la noi ar exista aşa ceva“.
 
Însă tot ea e optimistă şi crede în şansele României de a se corecta politic. „Adevărul e că nu suntem un popor violent, nu au existat la noi mari mişcări interetnice, mari conflicte politice, civile, între genuri. Suntem un popor paşnic, există la noi o tradiţie a nonviolenţei, iar corectitudinea politică are şanse să prindă în România cu atât mai mult cu cât vine de la UE. La noi există încă o valorizare pozitivă a UE, credem că dacă ceva vine de acolo înseamnă că e bun.“ Greii ani de comunism au lăsat în urmă şi câteva seminţe de corectitudine politică sărite din megafonul strident al propagandei care urla zi după zi că toţi oamenii sunt egali, arată cercetările sociologice.
 
„Discriminarea de gen este la noi mai mică decât în restul Uniunii Europene. Diferenţele între veniturile bărbaţilor şi cele ale femeilor sunt mai mici decât în Marea Britanie, de exemplu. La numărul de femei în funcţii de conducere suntem poziţionaţi la un nivel rezonabil, bineînţeles, cel mai bine la capitolul ăsta stau ţările nordice, dar sunt ţări cu renume care stau mai rău decât noi. Acest lucru se datorează şi comunismului, care îşi propunea să şteargă diferenţele dintre oameni“, spune Raluca Popescu. Însă tot studiile îi arată pe români tradiţionalişti şi conservatori şi, cu toate recomandările Uniunii Europene, greu îşi vor înghiţi oamenii expresii precum „femeie de serviciu“ şi vor da glas celei corecte politic „persoană de serviciu“. „Nu ştiu cine o să se apuce să fie atent cum formulează. În limba română există «femeie de serviciu» şi nu e percepută drept o expresie jignitoare“, crede Raluca Popescu.
 
Recomandările instituţiilor şi ale ONG-urilor au mici şanse să opereze estetic limbajul de zi cu zi, de la colţ de stradă, de prin pieţe sau la o bere cu prietenii. Lingvista Rodica Zafiu schiţează reticenţa românilor faţă de termenii corectitudinii politice: „Limba oficială e ceva, limba populară, spontană e altceva. Influenţele sunt foarte lente, uneori nu există deloc“.
 
Nimeni nu are capacitatea să schimbe uzul limbii dintr-o întorsătură de condei, continuă Rodica Zafiu, chiar dacă în textele oficiale acest lucru poate fi normal: „Faptul că acolo se preferă un termen cât mai neutru nu e anormal, dar asta nu înseamnă că suntem obligaţi să le folosim în toate situaţiile. Corectitudinea politică are mari exagerări şi e ridicolă în foarte multe cazuri, dar la un moment dat pot să prefer o formă de corectitudine politică într-un document sau în paginile unui ziar în locul unei insulte. Între a-i spune unui bătrân «boşorog», ca în «România Mare», şi a prefera în texte oficiale formularea «persoană în vârstă», prefer varianta a doua“. Pentru ca un cuvânt să dispară dintr-o limbă este nevoie uneori de moartea a milioane de persoane.
 
„Termenul de «jidan», puternic peiorativ, a fost asociat cu istoria dramatică a nazismului, fiind astfel eliminat. Dacă ne uităm în texte de la începutul secolului XX, el era folosit în presa care-i ataca pe evrei, astăzi sper că n-ar mai face-o nimeni“, explică Rodica Zafiu cum Holocaustul a schimbat decisiv cursul limbii uzuale. În schimb, proverbele şi bancurile discriminatorii n-au cum să devină specii pe cale de dispariţie din cauza corectitudinii politice. „Expresia «te îneci ca ţiganul la mal» e prezentă în limbă aşa cum sunt şi unele proverbe cu români, cum e cazul «mărfii româneşti», folosit cu sensuri peiorative“, arată lingvista cum românii se pricep, la nivelul folclorului, să se beştelească şi pe ei, şi pe alţii.
 
Dintre toate referirile clasice şi cuminţi la sexul interlocutorului, una singură i se pare lui Sorin Ioniţă, expert în politici publice, jignitoare. „«Doamnă», «domnule» se poate spune, dar eu am o problemă cu «domnişoară». Nu înţeleg de ce ai face referire la statutul marital sau virginal al cuiva. De regulă e folosit într-un sens negativ, mai ales de către bărbaţi, pentru a face referire la tinereţea şi lipsa de experienţă într-un domeniu a cuiva“. Dacă ar fi după el, n-ar face mare tam-tam pe seama ghidului care interzice referirile la gen în cadrul Parlamentului European: „Problemele astea se discută de 20 de ani în Europa şi în SUA. Eu cred că un om educat şi de bun-simţ va şti cum să procedeze şi cum să se adreseze în orice situaţie. Problema e că majoritatea oamenilor nu sunt aşa şi ca să accelerezi mecanismul bunului-simţ a fost nevoie de corectitudinea politică. Asta înseamnă să nu-l faci pe unul mai închis la culoare «cioară», să nu râzi de religia lui, de defectele lui fizice, dar în România, ca în toate societăţile tradiţionale, nu e aşa. Oamenii se cunosc după porecle, Chioru’, Şchiopu’...“.
 
Primii români atinşi de corectitudinea politică, născută în Occident în mediile universitare, au fost intelectualii. „Ştiu că atunci când plecai la bursă în SUA, fiindcă erai ţăran din Europa de Est, îţi dădeau un ghid în care te învăţau să fii politically correct. Am aflat de cazul unui profesor universitar care s-a dus acum câţiva ani la bursă şi a început să fure deodorante din supermarket, că nu ştia că ăia au camere şi credea că nu-l vede nimeni“, povesteşte Sorin Ioniţă. Beneficiile corectitudinii politice nu-s mici: te ajută să te descurci bine în mediile multiculturale, să ştii să faci echipă cu cineva diferit şi să reacţionezi matur în diferite situaţii. „La noi, când se urcă un negru în autobuz, toată lumea se holbează la el. Asta e corectitudine politică: să nu te zgâieşti la oameni pe stradă, că nu-i frumos. Nu ştiu de ce e la noi atâta reticenţă faţă de corectitudinea politică şi se vorbeşte atât despre excesele ei. Vă asigur că oamenii din Vest sunt normali la cap, deschid uşa la doamne şi le trag scaunul în restaurant“, spune Sorin Ioniţă, care se fereşte însă să o idealizeze.
 
Reacţiile adverse faţă de corectitudinea politică sunt generate de multe ori chiar de militanţii ei, care, chiar dacă au obţinut totul în numele cauzei, continuă să militeze ca şi când n-ar fi câştigat nimic. „Mă refer la situaţiile în care cineva vine cu cereri absurde, să nu mai spui «policeman» sau să aboleşti genurile din limbile romanice. Exagerările vin tot din zona universitară. Atunci când pui pe acelaşi loc ştiinţa clasică europeană, pe Newton şi Copernic, cu ştiinţa africană şi calendarul indian, şi spui că totul ţine de relativitate culturală e o problemă. Sunt acei relativişti care cred că toate culturile au aceeaşi valoare, găsesc o matematică boşimană şi se apucă să facă un curs din ea“, e nemulţumit Sorin Ioniţă.
 
Un pompos şi inevitabil comic exemplu de corectitudine politică, ce are toate şansele să pună Balcanii pe râs şi chiuială, crede psihologul clinician Mugur Ciumăgeanu, este sintagma plină de deferenţă prin care peste Ocean sunt desemnate prostituatele: „Persoană pentru care monogamia reprezintă o provocare“. Aceasta ar putea fi exemplul perfect care să ilustreze excesele „sexuale“ şi nu numai ale corectitudinii politice care i-ar putea face pe români să nu o vadă cu ochi buni. Românii n-au însă nici un motiv să se teamă de excese, spune sociologa Mihaela Miroiu, deoarece aici nu se poate vorbi nici despre o corectitudine politică elementară. „Excesele nu vor avea loc pe parcursul vieţii mele. Nu trebuie să ne facem nici o grijă de exagerări în partea cealaltă din moment ce nu există corectitudine politică“, consideră ea.
 
Naşterea corectitudinii politice a fost declanşată de hotărârea marginalilor de a trăi fără ruşine în propria piele, povesteşte Miroiu. „Istoria corectitudinii politice ţine de istoria evoluţiei democraţiei după ideologiile eliberării, respectiv din anii ’70. Negrii n-au mai vrut neapărat să fie ca albii şi nici femeile ca bărbaţii. Negrii au socotit că trebuie să fie totuşi mândri de rasa lor şi să-şi asume diferenţa asta, şi femeile că trebuie să-şi îmbrăţişeze feminitatea, să n-o mai trateze ca pe o sursă de inferioritate. Povestea corectitudinii politice a început în momentul în care aceste grupuri trebuiau să se elibereze de autodispreţ“, identifică sociologa momentul zero al corectitudinii politice.
 
„În România, istoria acestei poveşti, la nivel academic şi de ONG-uri, a început imediat după ’90, dar nu face parte din istoria socială, respectiv nu există mişcări politice pentru asta“, crede Miroiu. Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, remarcă însă unele progrese autohtone, fiind de părere că în România nu există mai multă discriminare decât în alte state din Europa. Alinierea în domeniul corectitudinii politice s-a produs cu adevărat după 2000, spune acesta: „În momentul în care am intrat în procesul de integrare în NATO şi în Uniunea Europeană am importat şi noi corectitudinea politică“.
 
Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene, crede că cei mai mulţi dintre români nici măcar nu ştiu ce e aia corectitudine politică, iar cei care i-au luat frica sunt intelectualii: „Unii se tem, mai ales cei care au luat contact profund cu Occidentul şi au văzut exagerările de acolo, cred că primul care a scris pe tema asta şi a marcat trendul a fost H.-R. Patapievici în cartea sa «Politice».
 
Dacă nu mă înşel, era în 1996, nu sunt sigur de dată, oricum foarte devreme. Era acolo mirat/ indignat de anumite cazuri din SUA, de pildă insistenţa pe terminologia african-american. La modul general, intelectualii români care au trăit sub comunism au privit cu amuzament enervat modul în care cei din Vest făceau din asemenea nimicuri cazuri de opresiune socială“. Dar de puţină corectitudine politică tot e nevoie în România, continuă Cristian Ghinea, măcar dacă asta ne-ar face mai puţin rasişti: „Uitaţi-vă la forumurile ziarelor sau în politică. Nu e corect ca un social democrat să fie grobian misogin faţă de o femeie, vezi Năstase, iar un altul, grobian homofob, vezi Vanghelie, şi noi să ne hăhăim“.
 
Corectitudinea politică a plecat în Vest ca un set de conduite decente, spune Cristian Ghinea, atunci când rasismul, misoginismul, intoleranţa erau răspândite social, dar acum, după ce a rezolvat problemele, a îmbătrânit şi mai face şi prostii: „Au rămas unii academici pe baricade, care au dus la decadenţa curentului, adică ce se întâmplă acum în Vest. La noi însă nu am ajuns în punctul în care să se rezolve problemele iniţiale“. Însă, în ceea ce priveşte sancţionarea incorectitudinii politice în România, Cristian Ghinea spune că ne găsim într-o situaţie paradoxală: „Există la noi insule de corectitudine politică, oameni care se cred pe baricade şi aplică la sânge doctrina - vedeţi povestea divorţului meu de SNSPA sau cum Adrian Miroiu m-a trimis la cursuri de feminism pentru că am scris despre Obama şi am emis opinia că şi negrii pot fi rasişti. În schimb, la nivel general, unde ar fi nevoie de puţină decenţă, nu avem nici o regulă“.
 
Românii au început să fie corecţi politic faţă de romi doar la nivel de discurs, crede Delia Grigore, preşedintele Centrului Cultural al Rromilor, Amare Rromenza. „Să li se spună romi este o chestiune de recunoaştere şi de respect. Însă, în continuare, romii sunt discriminaţi. Sărăcia extremă este un apanaj al romilor, drumul pietruit se opreşte la intrarea în cătunele de romi, speranţa de viaţă este mai scăzută cu 10-15 ani, sunt discriminaţi pe piaţa muncii. Eu nu sunt pentru asistenţă socială, ci pentru măsuri de includere pe piaţa muncii.“ Dacă abia după revoluţie rromii au început să-şi recapete identitatea culturală, comunismul a fost vremea în care au obţinut bunăstarea. „Aveau acces la educaţie, acum e mult mai greu să-şi ţină copiii la şcoală şi la facultate. Lucrau în fabrici şi la cooperative, iar când acestea s-au desfiinţat după revoluţie, ei s-au prăbuşit din punct de vedere economic. Nu puteai să jigneşti pe cineva spunându-i ţigan, că venea partidul şi spunea: «Nu se poate, tovarăşe, suntem toţi români». Însă identitatea culturală a romilor s-a pierdut în acea perioadă“, povesteşte Delia Grigore.
 
Reprezentanţii minorităţilor sexuale spun că acestea n-au apucat încă să se bucure de corectitudine politică în România. Unii politicieni sau unele persoane publice folosesc încă termeni peiorativi faţă de homosexuali, crede Florentina Bocioc, director executiv al Fundaţiei ACCEPT. „Homosexualitatea mai este încă menţionată în acelaşi context cu incestul, pedofilia sau zoofilia. Este totuşi o toleranţă mai mare faţă de acum cinci-şase ani, în sensul că a scăzut intoleranţa faţă de homosexualitate de la 80 la 60%. Cred că cea mai vizibilă schimbare e în presa scrisă şi audio-video, unde reflectările au început să fie corecte, fără aluzii şi ironii“.
 
Totuşi, mişcările extremiste sunt acum mult mai active decât acum câţiva ani. „Înainte să organizăm noi marşurile, Noua Dreaptă era invizibilă, acum a devenit mult mai vizibilă, şi-a făcut imagine pe baza acestor marşuri“, spune Florentina Bocioc. Imaginea negativă a comunităţii gay e bine întreţinută nu doar de prejudecăţile culturale, dar şi de prezenţa până la epuizare pe televiziuni a travestiţilor care intră în fel de fel de scandaluri. „Din păcate nu există interes în presă pentru oameni normali. Iar acestora le e şi frică să apară la televiziuni, ca să nu se trezească cu geamul spart la maşină şi gunoiul pus în faţa uşii, pentru ca proprietarii să nu-i dea afară, în cazul în care stau cu chirie, sau să aibă probleme la serviciu, cum s-a întâmplat“, explică Florentina Bocioc.
 
De corectitudine politică e nevoie în România, spune psihologul clinician Mugur Ciumăgeanu, mai ales în discursul public, căci idolul la altarul căruia ar trebui să ne închinăm zilnic ofrandele, şi anume obiectivitatea comunicării publice, are drept ingredient de bază respectul, care le poate schimba deopotrivă viaţa şi victimelor, şi călăilor comunicării: „Respectul faţă de celălalt, faţă de diferenţe, faţă de opinii. Stereotipurile, scurtcircuitele lingvistice pe care le folosim ca etichete - ţiganul, nebunul, poponarul, blonda, manelistul - sunt o bombă cu ceas care ne menţine într-o păgubitoare orbire faţă de cel din faţa noastră. Mai mult decât atât, discursul public are un rol de modelare socială, existând şansa unei dispersii a respectului spre cetăţeanul de rând, el sau ea, victime sau călăi ai comunicării“.
 
Sexele în Parlamentul European
 
La începutul săptămânii, Parlamentul European a redactat o broşură prin care se recomandă evitarea, în cadrul instituţiei, a apelativelor „doamnă“ şi „domnişoară“, preferându-se adresarea cu numele întreg al persoanelor de sex feminin în cauză. Decizia a fost argumentată prin faptul că cele două apelative fac referire la statutul marital al femeilor. Preşedintele CNCD, Csaba Asztalos, a calificat măsura Parlamentului European drept „un pic excesivă“, subliniind că orice apelativ poate fi jignitor şi discriminatoriu atunci când este utilizat cu rea intenţie: „Nu este esenţial să elimini aceste două apelative, mai important este să respecţi femeile şi să ai o atitudine corectă faţă de ele în viaţa de zi cu zi“.
 
Acest principiu se aplică şi în cazul altor categorii sociale, spune preşedintele CNCD: „În timp am trecut de la apelativul de «ţigan» la cel de «rom», însă dacă vom umple acest nou apelativ cu conţinut negativ, aşa cum am făcut cu cel de «ţigan», în timp şi acesta va avea un sens negativ“. Sociologa Mihaela Miroiu (foto) salută totuşi această recomandare a Parlamentului European, deoarece „limba ne formează modul de gândire şi, dacă acordul de gen nu se face la funcţii şi poziţii înalte, atunci pare normal că bărbaţii sunt cei care trebuie să ocupe astfel de funcţii“. Ea recomandă folosirea acordului de gen, mai ales că în limba română el se poate realiza foarte uşor: ministru devine ministră, iar doctor devine doctoră.
 
Cei mai discriminaţi
 
Romii sunt cea mai discriminată categorie socială din România, spune şi Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), invocând sondajele de opinie şi petiţiile care sosesc la adresa instituţiei pe care o conduce. La scurtă distanţă urmează persoanele infectate cu HIV, cele cu dizabilităţi, comunitatea gay şi femeile. Sociologa Mihaela Miroiu subliniază nuanţa de gen a celei mai oropsite categorii sociale în chestiunea discriminării: „Sunt femeile rome. Pe de-o parte, ele sunt discriminate pentru că sunt rome, iar pe de alta, sunt discriminate chiar în cadrul comunităţii rome, având mai puţine drepturi decât femeile din comunităţile româneşti“. Mai mult, ele sunt expuse unor nedreptăţi suplimentare. „Dacă se mai adaugă sărăcia, handicapul sau statutul de mamă singură, condiţia lor devine o catastrofă socială“, adaugă Miroiu.
 
Corectitudinea politică ironizată
 
Beţiv - persoană dereglată chimic
Bătrân - persoană înzestrată cronologic
Gunoier - inginer sanitar
Gras - persoană pentru care gravitaţia reprezintă o provocare
Puşcăriaş - client al sistemului penitenciar
Hoţ din magazine - specialist în ajustarea costurilor vieţii
A vomita - reexaminarea neplanificată a celor mai recente alegeri culinare
Avort - experienţă la un pas de viaţă
Necinstit - dezorientat etic
 
Termeni corectaţi politic
 
Înalt - persoană încercată pe verticală
Refugiat - persoană în căutare de azil
Sărac - persoană încercată financiar
Boschetar - persoană fără domiciliu
Crăciun fericit - sărbători fericite
Plagiere - incorectitudine academică
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
adi2 20-Mar-2009 07:12
anglo-saxonisme versus frantuzisme
O forma moderna de dominatie a lumii este pe linga cea economico-financiara si cea lingvistica. Din pacate atunci cind lingvistica ajunge pe mainile economicului isteric reprezentat de catre ONG-uri apar derapaje. Ce viseaza noaptea unii bagatori de seama, fara vreo tangenta cu domeniul lingvistic sau cultura generala, ca sa nu spun semiotica, finantati masiv de catre economic isi gaseste ecouri total nepotrivite in sinul puterii. In Franta exista o singura institutie abilitata a aduce modificari limbii, si una al dracului de rezistenta influentelor exterioare mai mult sau mai putin agresive: Academia Limbii Fr. rezultat - pana si termenul de "corectitudine politica" e o traducere din engleza.
Anglo-saxonii in schimb, cu a lor limba vasta, fara prea multe bariere spre schimbare si o capacitate de "inventare" iesita din comun se dovedesc fideli traditiei de acum 1000 de ani prin care s-au diferentiat de ex. animalele de carnea preparata din ele: pig - pork, cow -beef etc. E foarte bine pentru ei, dar cind incep sa impuna cu vehementa, trecind peste traditie, simbolistica, specificitate, termeni specifici aparuti in limba lor si altor popoare deja putem spune ca Dicteaza. Nu tot ce e jignitor in engleza are un omolog la fel de jignitor in Romana, iar daca luam in considerare laxismul lingvistic anglo-saxon comparat cu rigiditatea modului de modificare a limbii Romane, imi vine sa pledez pentru rigiditate. Cele mai nou cuvint "inventat" in USA anul acesta este: reccesionista - nu-l cautati inca pe merriam-w, abia a fost aseara la CNN :-).
2
Kor 20-Mar-2009 08:02
neh
@adi2
Nu e vorba de un razboi lingvistic. Francezii sunt la fel de "corecti politic" cand vine vorba de limba, la fel ca anglosaxonii. Reactia francezilor la invazia engleza este amuzanta si ar fi induiosatoare daca n-ar fi enervanta. Insitenta lor de a traduce absolut tot ce vine din engleza e caraghioasa mai ales in domeniul IT. Trecem peste "souris" (mouse) si "telecharger" (download) si ajungem la 'computer', caruia cu obstinatie francezii ii spun 'ordinateur'. E amuzant pentru ca, in fond, computer este un cuvant care a patruns in limba engleza din... franceza. E caraghios sa refuzi sa folosesti un cuvant care vine din propria ta limba, nu?

In alta ordine de idei, nu exista corectitudine politica 'corecta' si corectitudine politica 'exagerata'. Exista doar corectitudine politica pur si simplu, iar ansamblul si practicile care se ascund in spatele notiunii sunt, in font, niste tampenii. Discriminarea pozitiva e una dintre ele. Incecarea de modificare fortata a limbilor e alta.

Corectitudinea politica e cladita pe umerii unui sofism. Mai mult, ai unui paradox. Ea sustine ca oamenii sunt si au dreptul sa fie diferiti (minoritati sexuale, nationale...) dar in acelasi timp majoritatea nu trebuie sa-i considere diferiti. Andrei Plesu povestea cu umor ca in SUA, intr-un cerc de dame feministe si sustinatoare a Political Correctness, a fost pus intr-o situatie fara iesire. Nu putea sa la le acorde consideratia si curtoazia specifice Europei pentru ca ar fi fost considerat sexist (ba chiar daca le-ar fi sarutat mainile - asta ar fi fost de-a dreptul hartuire sexuala). Nu putea nici sa le ignore sau sa se poarte neutru, ar fi fost considerat misogin.
3
duorina 20-Mar-2009 11:17
Madame ou mademoiselle?
In Franta dezbaterea asta a avut loc de mult timp.
Concluzia? Termenul mademoiselle e discriminatoriu pentru ca face referire la statutul marital.

Survivance d`une époque où les femmes mariées étaient considérées comme des « incapables civiles », l`usage de ces deux termes est encore largement répandu. Certaines femmes s`en amusent, d`autres s`en agacent : sur les formulaires administratifs, les demandes d`ouverture de comptes bancaires ou les inscriptions sur les sites Internet, la tradition veut que l`on demande aux femmes de cocher soit la case « madame » soit la case « mademoiselle ». Les hommes, eux, peuvent passer sous silence leur statut marital : ils sont tous regroupés sous la bannière « monsieur ».

«Le choix Madame/Mademoiselle implique qu’une femme donne des indications sur son état de disponibilité, en particulier sexuelle...et la boîte aux lettres n’a pas vocation d’agence matrimoniale... »

http://www.chiennesdegarde.com/article.php3? id_article=437
4
beaver 20-Mar-2009 11:41
corect politic
Tiganii vor ramane tigani atata timp cat exista gitane in franceza , gipsy in engleza , gitan in italiana si spaniola , zigeuner in germana , etc. ; bagati-va undeva aiureala politically corectness cu romi sau rromi , jignitoare pentru ROMANI prin grad de apropiere lingvistica si posibilitate de confuzie pentru strainii neavizati - sau poate ca asta este si clinciul ... Cat despre aplicarea corectitudinii politice fata de minoritatile sexuale si persoanele cu diverse grade de handicap fizic / psihic , s-a pornit pe un drum bun dar actualmente se exagereaza de-a dreptul contraproductiv.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI