Home » Media » Cotidianul 5.000 » Viitorul televiziunii: de data asta, chiar orice va deveni posibil

Viitorul televiziunii: de data asta, chiar orice va deveni posibil

01 Mai 2008 Sergiu Toader | 1 comentarii | 5799 vizualizari
Rating:
13 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Sergiu Toader crede că toate relele televiziunii pe care o ştim azi vor cădea într-un mâine destul de apropiat. Cu o singură condiţie: ca telespectatorul să vrea şi să ştie să le dea la o parte.


 
Îmi amintesc de o duminică spre prânz, cu mulţi ani în urmă, când clasa mea pierdea cupa şcolii la fotbal. Între timp, eu, înfofolit în pături, butonam între „Viaţa Satului“ pe Unu şi nu mai ştiu ce pe Doi, tânjind după o veste din curtea şcolii unde, în acele momente, se scria Istoria-care-contează. Cu totul altfel ar fi arătat ea, Istoria, dacă duminica respectivă s-ar fi mutat undeva prin 2020: un search pe Live-ul local de school sports, două-trei clickuri şi câteva secunde de animaţie 3D mi-ar fi fost de-ajuns. În 2020, arbitrul nu m-ar fi putut discrimina numai pe motiv de virtualitate. Mai mult, conform legilor modificate şi pentru ca să-l apere de brichete zburătoare, el însuşi ar fi văzut meciul pe monitor, cu replay şi ralanti la discreţie. Or, golul meu era acolo, în timp real, perfect valabil şi arhivat pe server pentru cel puţin un sezon.

CE SE VA PUTEA
Sigur că pe-atunci eu, copilul-telespectator, eram furios că pescuisem o gripă, nu că-mi lipsea calculatorul - şi dacă l-aş fi avut, tot n-aş fi ştiut să-l folosesc. Pentru că eu, consumatorul, eram pregătit să-mi ajustez dorinţele în funcţie de disponibilităţi, necum să-mi fac rost de cele trebuincioase pentru a face faţă situaţiei la maximumul abilităţilor mele.

Consumatorii din 2020 însă vor avea, vor şti şi vor putea. Opţiunea morală de a înscrie sau nu golul virtual va fi doar una dintre alegerile pe care televiziunea viitorului li le va pune la dispoziţie. Într-un mâine destul de apropiat, unelte până mai ieri exclusiviste ale profesiei noastre se vor potrivi tuturor buzunarelor (din lumea întâi, a doua etc.), atât ca dimensiuni, cât şi ca preţuri, încât evoluţia firesc prefigurabilă a televiziunii va fi înspre broadcastingul integrat interactiv, în timp real, de la şi pentru toţi. Viitorul aparţine semnalului digital transmis prin cablu telefonic, folosind tehnologia de Internet.

Embrionul acestei jucării complexe este, pe de o parte, actualul IPTV, iar bătălia tehnologică între fabricanţii de monitoare tv digitale sau cu laser e până la urmă o chestiune de dimensiuni: rămâne la alegerea mea să decid dacă vreau să văd ştirile în sufragerie, pe ecranele din parc, la calculator, iPod, GPS-ul din maşină sau la telefonul mobil.

Pe de altă parte, miniaturizarea şi caracterul user-friendly al aceloraşi unelte profesionale, ca şi integrarea în browserele de Internet a facilităţilor de prelucrare audio, video şi de grafică 3D vor permite implicarea actualului consumator în producţia şi transmisia (tot via Internet) de televiziune. Astfel, multe bariere între profesionişti şi amatori (anume cele ridicate de know-how-ul la nivelul manevrării aparaturii) vor cădea.

CE SE VA CERE
Modelul familiei americane moder-ne, marketat cu respect aproape religios prin anii ’60 şi ridiculizat ulterior în seriale de tipul „Simpsons“ şi „Bundy“, a determinat organizarea casei standard în jurul „livingului“, unde rude şi musafiri, răstigniţi pe canapele, mănâncă pe genunchi ceva repede încălzit la ultimul model de microundă. Abia în anii din urmă, bucătăria cu tejghea a început şi la noi să „vină“ o dată cu apartamentul, iar raportul Insomar confirmă că românii (care tot mai întâmpină diverse neajunsuri tehnice) consideră încă uitatul la televizor o activitate de familie.

Americanii însă au ales să evite problema „factorului decizional“ în selecţia programelor printr-o medie de 2,24 televizoare în fiecare casă. Limitele tehnologice împinse tot mai departe, cererea consumatorului de televiziune cu acces şi pricepere în ale Internetului sunt deja mult înaintea capabilităţilor de ofertă ale broadcasterilor: aşa-numitul tv „on demand“ (adică la cerere) este, esenţial, expresia ultimă a diversificării pretenţiilor pieţei până la individualizare: consumatorul viitorului îşi revendică poziţia de factor unic de decizie în selecţia, managementul şi controlul informaţiei la care singur îşi creează acces.

CE SE VA OFERI
În timp ce pe consumator nu pare a-l mai împiedica nimic să-şi nuanţeze şi să-şi diversifice cererea, producătorii, broadcasterii, advertiserii şi cabliştii sunt puşi în situaţia de a face faţă într-un fel asaltului tehnologic „amator“ şi pretenţiilor crescute ale pieţei, fără să piardă din vedere rostul lor primordial pe lângă televizorul nostru, anume acela de a face bani pentru propriul acţionariat.
Aşa cum azi ni se pare caraghioasă ideea de a vinde abonamente către consumatori pentru producţii specifice de televiziune, mâine va fi din ce în ce mai greu să obligi piaţa să consume reclamă şi chiar să scoată bani din buzunar ca să vadă filme programate la ore fixe de cutare canal. Cât timp, între producător şi telespectator, emisiunea tot mai trece prin câteva mâini, ideea de a permuta şi combina produse pe canale de nişă încă funcţionează. Filme şi seriale poliţiste sau SF; telenovele combinate cu alte produse „de damă“; canale de shopping, de nunţi şi botezuri, de bucătărie, curse de cai sau pescuit încă mai aduc bani mărunţi de la cablişti şi reclamă. Un cablist ca Watch TV oferă chiar variante de canale „customizate“ pe fiecare consumator dintr-o casă, pe lângă servicii de telefonie prin Internet.

Să produci televiziune costă şi n-am cunoscut încă vreun profesionist să-şi ofere serviciile gratis. Pentru broadcaster, pătrunderea în producţie a amatorilor cu hobbyuri de gen înseamnă costuri mai mici. De aici explozia de reality show-uri, concursuri de supravieţuire, de fotomodele sau pretendente la mâna burlacilor celebri. La fel, din dorinţa de a cumpăra un produs cât mai aproape de forma finală şi cu audienţă garantată, se înmulţesc francizele de tipul „Dansez pentru tine“, „Surprize, surprize...“ sau „Preţul corect“.

Pentru asemenea reţete, advertiserii evoluează şi ei de la simpla închiriere de spaţiu în emisiune către sponsorizarea producţiei, care le garantează permanenţa pe tot sezonul. Acest tip de soluţii pentru un conţinut mai puţin costisitor tinde să promoveze şi să impună mode şi modele vestimentare, comportamentale; să ridice probleme de identitate; să pună sub semnul îndoielii ierarhii de valori şi să ignore bariere culturale, standarde morale, naţionale, religioase şi câte altele.

Mai mult, website-uri compilate de broadcasteri, cum sunt TVLand şi ABC Family, şi care programează live - şi deja gratis - seriale „clasice“ (adică vechi) şi, respectiv, de familie, propun soluţii pentru evitarea alienării fiecăruia în lumea propriului televizor-calculator-telefon mobil. „Un nou fel de familie“, sloganul ABC Family, implică strămutarea adolescentului într-o familie nouă, virtuală. Sub meniul People, unde neofitul s-ar aştepta să găsească vedetele respectivelor seriale, se află de fapt prezentarea, cu nume sau pseudonim, cu poză sau fără, a înşişi membrilor noii familii.

REALITATEA VIITOARE
Producţia de ştiri în România - o piaţă de televiziune mică şi mimetică - are de pe acum câteva avantaje şi dezavantaje specifice în confruntarea cu era Telecom. Pe mine, de pildă, mă costă mai mult o ştire din Giurgiu decât pe oricare omolog al meu american una din Tokyo. El cumpără producţii profesioniste exclusive în limba lui de oriunde pe mapamond şi le vinde pe urmă cu profit către sute de milioane de consumatori de aceeaşi limbă, prin sute de subagenţii şi broadcasteri mai mici.

Oricât de ridicate însă ar deveni pretenţiile viitorului consumator român de broadcasting integrat, el tot va avea nevoie de certificarea faptului că ceea ce alege să accepte ca realitate înconjurătoare e adevărat, proaspăt şi întreg. Iar asta înseamnă, din perspectiva broadcasterului, reputaţie de profesionist de ştiri în limba naţională. Cât timp priorităţile mele şi ale colegilor mei rămân cele ale profesiei de jurnalist de actualitate, inclusiv cele deontologice; cât timp nevoia de informare rămâne primul motiv pentru care românul se uită la televizor, Realitatea viitoare arată promiţător.

Sergiu Toader are 40 de ani şi este preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu.

La începutul anilor ’90 a fost, pe rând, corector la „Luceafărul“, a scris la „Dreptatea“, a făcut cronici de film şi de tv pentru „Observator“, primul săptămânal românesc, a trecut pe la „Evenimentul zilei“, „Cuvântul“, „Baricada“.

În 1993 a terminat Facultatea de Drept din Bucureşti. A urmat şcoala BBC, iar până în 2000 a realizat mai multe programe de ştiri pentru televiziunile din România. În 2000 a emigrat în Noua Zeelandă. Şi-a luat licenţa în Business Innovation&Creativity la Christchurch Polytechnic Institute of Technology, din Noua Zeelandă. S-a întors în România, ca director de ştiri la Realitatea TV. În noiembrie 2004 a reuşit parteneriatul CNN - Realitatea, de broadcasting reciproc, primul contract de acest gen încheiat de reţeaua internaţională de televiziune cu un post tv de ştiri din România.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
AVP 04-Mai-2008 00:05
Bey...
...tipu chiar pare tare, pă bune, are o guriţă cleşcoasă, de oţelit bărzăune, neşte sprincene de spân care nu prea ştie de glume, o bărbie de te-mpunge ca un remorcher îndesat şi-un nas suficient de coroiat ca să te simţi agăţat doar cânt te fixează cu ochişorii ăia de răpitor upgradat... :oops: Al dreq duomnu Vântu: când a zis că el achiziţionează cei mai tari profy din Ro, pentru ca nimeni să n-aibă vreo şansă să-l prinză cu cucu armenesc vopsit sau pe post de Drakkulo cinstit, nu vbea în vânt, shiit...

Să sperăm, n-aşa? că noul superprofy nu-l va ajuta şi el pe patronu-i tont ca ăia ce ne-au adormit cu gându' hipnagogic cândva, pentru ca vântu transformat în tornado turbat să ne-adsoarbă până şi cloţa de pe ouă de subt pat ori pisoiu' după sobă pitulat, pe alţi 300 de mii întrerupându-i din strămoşesc căscat şi sforţându-i să revie fix de unde au plecat, reşpektive la prafu de pe tobă bine scuturat şi la simbria / penzia de cct, după cum chiar 'hagi al finanţelor' o fi calculat, te pomeneşti, a...? (iar drept răsplată e chiar şi-acum al doilea bărbat în stat, păi cum drea...)

Vom vedea... ;) Deocamdată observ că Realitatea a-nceput să sugă deja audienţa Antenelor felixite, ademenindu-le vedetele veşnic lihnite, dar cu trecere la populaţiile plictisito-paraponisite, după care o să le-arunce napoi la antenele de target părăsite, belite şi vlăguite... Numai pe forumişti n-are cum să-i evite, neştiind unde să-i plaseze în planurile-i de management altfel bine ticluite... ;)
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
COTIDIANUL 5.000
 
CELE MAI