Home » COLECTII » Literatura » Vian şi jocul de-a vieţile paralele

Vian şi jocul de-a vieţile paralele

18 Ian 2009 Andra Matzal | 0 comentarii | 2793 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Acelaşi impuls care-l făcea pe Boris Vian să creeze un Jean Sol-Partre în „Spuma zilelor“ a stat şi în spatele protagonistului din „Smulgătorul de inimi“, ultimul său roman.
 
Smulgatorul de inimi - Boris Vian
Cea de-a doua carte marca Boris Vian pe care Cotidianul şi Editura Univers o oferă cititorilor de la începutul Colecţiei „Literatura” mer­ge pe urmele lui Timortis, un psihiatru la patru ace ajuns într-un orăşel îndepărtat pentru a „psihiatriza“. În „Smulgătorul de inimi“ nu e vorba doar despre un exces de zel profesio­nist, ci, aşa cum şi-a obişnuit Vian cititorii, despre un motor care pune lucrurile în mişcare de la un alt nivel, practică pe care scriitorul-inventator-jazzman a exersat-o constant ca membru al Colegiului de Patafizică. De această dată, Timortis este convins că-şi poate desăvârşi viaţa învăţând tot ce se poate învăţa despre vieţile şi probleme celorlalţi. Aşa se face că povestea psihiatrului se va intersecta cu numeroase alte traiectorii: de la cea a lui Clementine, femeia care dă naştere unor tripleţi, până la preotul unei biserici sub formă de ou care crede că „Dumnezeu nu este un utilitarist, ci un cadou“ sau, şi mai departe, la cazul calului crucificat pentru depravare sexuală.

Ferindu-se de orice formă de diagnostic moral şi de orice retorică ce l-ar face să sune sentenţios, Vian îşi conduce romanul după aceeaşi logică suprarealistă pe care şi-a cultivat-o în mai toate cărţile, inventând la fiecare pas situaţii şi personaje absurde sau obiecte la limita dintre ştiinţă şi magie. Boris Vian nu şi-a restrâns însă exerciţiile de „echilibristică“ la paginile volumelor sale, viaţa lui putând oricând să depăşească, în ceea ce priveşte caracterul fabulos, pe cea a personajelor sale de ficţiune. În 1946, de pildă, îşi publica în „Impresii despre America“ notele călătoriei la New York, unde ajunsese cu submarinul şi unde a dat nas în nas cu Hemingway, fără să-l recunoască însă. Ba mai mult, Vian povesteşte cum l-a întâlnit pe André Breton, care locuia la acea vreme în Harlem, deghizat într-un afroamerican pe nume Andy.

O altă impresie de călătorie pe continentul american este legată de tinerele „indigene“, pe care le considera drăguţe, dar prea generoase în ceea ce priveşte şezutul. Toate bune şi frumoase, dar Boris Vian nu a vizitat niciodată metropola americană, însă i-a dedicat nu numai numeroase pagini descriptive, ci şi o altă identitate scriito­ricească, aceea a lui Vernon Sullivan. Refuzând existenţialismul şi esenţialismul atât de la modă în acea perioadă, autorul „Toamnei la Pekin“ a avut dintotdeauna obiceiul de a-şi inventa sau măcar de a modifica diferite episoade autobiografice. „M-am născut, din întâmplare, pe 10 martie 1920, în pragul unei maternităţi închise din cauza unei greve. Mama mea, însărcinată cu lucrările lui Paul Claudel (pe care nici în ziua de azi nu-l pot suporta), era în luna a treisprezecea şi nu putea aştepta o lămurire legală a chestiunii“, scria la un moment dat Vian într-o versiune autobiografică.

Comandă cărţile din colecţia Literatura şi online pe shop.cotidianul.ro

Citeşte şi clubliteratura.ro

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
LITERATURA
 
CELE MAI