Vasile Paraschiv si teroarea comunista din Romania

Vasile Paraschiv este eroul autentic al luptei anticomuniste din Romania. A fost cel dintii care, in atmosfera de teroare a perioadei Ceausescu (idealizata astazi de unii din motive ce se cer examinate separat), a indraznit sa propuna crearea unui sindicat liber al muncitorilor din Romania.

In 1977, s-a alaturat Miscarii initiate de scriitorul Paul Goma pentru apararea drepturilor omului in Romania, constant incalcate si batjocorite de regimul totalitar comunist. A fost prigonit salbatic pentru actiunile sale. A suferit enorm, dupa cum au suferit si cei apropiati lui, printre care mult iubita sa fiica.

L-am intilnit pentru prima oara recent, la Bucuresti, in luna aprilie 2006, cind am participat la dezbaterea organizata de Fundatia "Horia Rusu" pe tema "Procesul comunismului - o sentinta aminata".

L-am ascultat cu mare atentie vorbind despre propria experienta de lupta impotriva unui sistem bazat pe dispretul total fata de lege si de drepturile individului. Cuvintele sale, precum si cele rostite de doamna Doina Cornea la acelasi simpozion sint elemente calauzitoare pentru mine in efortul de a inainta pe calea analizei dictaturii comuniste.

Comunismul s-a pretins expresia suprema a umanismului. Era vorba despre o imensa impostura. Acest regim a fost bazat, cum bine accentua dl Paraschiv, pe nelegiuire. Cu acest prilej, Vasile Paraschiv mi-a daruit cartea sa "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania. Terorismul politic organizat de statul comunist", aparuta la Polirom in 2005. Este un document zguduitor, una dintre cele mai importante marturii ale luptei antitotalitare in veacul al XX-lea. Una dintre omisiunile existente, in chip regretabil, in cartea mea "Stalinism pentru eternitate" tine de discutarea actiunii lui Vasile Paraschiv. La o viitoare editie a cartii voi avea grija sa repar aceasta eroare. Ceea ce a facut si face tragica odisee a lui Vasile Paraschiv cu deosebire pilduitoare este tocmai faptul ca avem de-a face cu un muncitor, cu un om care a crezut initial in promisiunile emancipatoare ale ideologiei comuniste. Cind a inteles ca minciuna si nerusinarea se afla in chiar inima sistemului, dl Paraschiv a rupt cu partidul, cu sindicatele aservite, cu sistemul insusi. A devenit un om liber si a platit cumplit pentru acest lucru. Am citit aceasta carte cu imensa admiratie pentru autor si cu nesfirsita sila in raport cu activistii si securistii (ofiteri, informatori) care l-au prigonit in chip barbar.

Tragedia lui Vasile Paraschiv, ca si a altor opozanti ai regimului, a fost nu doar caracterul diabolic al represiunii, ci si oportunismul si conformismul celor care au devenit complici. Pe acest lucru a mizat regimul: distrugerea deliberata a oricaror legaturi de solidaritate intemeiate pe valori morale.

Fie-mi permis sa citez aici citeva pasaje din marturia autobiografica a lui Vasile Paraschiv. Sint cuvinte simple si clare care capteaza exact faptul ca, in Romania comunista, statul s-a facut vinovat de terorism organizat institutional: "La 28 mai 1979, dupa ce am iesit pe poarta fabricii la 15.30 si ma indreptam spre statia de autobuz pentru a merge acasa, patru tineri imbracati civil m-au rapit din mijlocul colegilor cu care tocmai iesisem pe poarta, m-au bagat cu forta intr-o masina Dacia 1300 si m-au dus in padurea Paulesti de linga Ploiesti, unde m-au torturat si m-au maltratat in mod bestial, lovindu-ma cu pumnii si cu picioarele, apoi au fugit si m-au abandonat, lasindu-ma mai mult mort decit viu, in mijlocul padurii, pe o saltea de frunze. Nu stiam nimic despre mine, unde sint si cum am ajuns acolo. (...) Am facut un efort mai mare si a treia oara am reusit sa ma pun pe picioare. Am avut senzatia ca toate organele interne mi se deplasasera de la locul lor: a trebuit sa-mi tin abdomenul cu miinile si, asa, aplecat, am luat-o printre copaci intr-o directie pe care numai Dumnezeu mi-a aratat-o, caci nu stiam unde ma aflu si incotro s-o apuc".

Anexele cartii contin documente de o inestimabila valoare pentru demontarea actiunii perverse a Securitatii impotriva unui om care nu facea decit sa ceara respectarea actelor internationale semnate de statul roman. Sint publicate numele diversilor securisti, de la sefii din Bucuresti si pina la tortionarii ploiesteni care au transformat viata acestui om

intr-un monstruos cosmar. Editia este ingrijita de Oana Ionel si Dragos Marcu, iar postfata este semnata de istoricul Marius Oprea. Inchei citind cuvintele atit de adevarate ale lui Vasile Paraschiv despre prigonitorii sai, slujbasii Securitatii: "Ei nu au constiinta si nici sentimente umane care sa-i opreasca sa ucida. Represiunea, terorismul, asasinatele si moartea constituie meseria lor".