Home » Sport » Fotbal » Urziceni, capitala unei mici iubiri

Urziceni, capitala unei mici iubiri

01 Iun 2009 Viorel Ilisoi | 1 comentarii | 2178 vizualizari
Rating:
18 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Oraşul Urziceni a ţâşnit brusc din praful Bărăganului, unde stătea pitit după nişte silozuri vechi, după ce echipa de fotbal Unirea a ajuns la un pas de titlul de campioană a României.
 
Urziceni, capitala unei mici iubiri
Urziceni, capitala unei mici iubiri
Carele de televiziune au ocupat centrul şi lopătează pe micile ecrane imagini la fel de anoste ca până deunăzi, dar care dintr-odată au acum o semnificaţie istorică: sunt transmise din orăşelul care, pentru prima oară în istoria campionatului românesc de fotbal, a întrerupt dominaţia despotică a Bucureştiului şi a câtorva reşedinţe de judeţ asupra titlului. Microbiştii fumează la umbră, iar funcţionarii primăriei se plimbă prin curte în speranţa că li se va cere o părere, o declaraţie. Câte un trecător face cu degetele în aer semnul victoriei şi strigă „Hai, Unirea!”, câteva steaguri fâlfâie la balcoane – nimic altceva nu agită oraşul ce pare să doarmă la umbra castanilor. Bucuria se trăieşte în case, unde oamenii stau lipiţi de televizoare şi se lasă inundaţi, de pe toate posturile, de duşul ştirilor despre minunea petrecută în oraşul lor.
 
Urziceniul e, totuşi, un oraş, nu înseamnă numai benzinăria, silozurile şi crescătoria de pui, în ruină, care se văd din viteza maşinii pe drumul dintre Bucureşti şi Buzău. Cum treci de acele restaurante de lemn şi de pânză de la intrarea în oraş, unde se mănâncă şaorma şi mici, descoperi câteva străzi asfaltate, blocuri, case frumoase, parcuri, şcoli. Adică, dacă ar veni aici vreo echipă din nu ştiu care oraş european, nu s-ar cruci de sărăcia şi înapoierea locului. Înţelegi, îţi explică orice microbist, de acum Urziceniul a intrat în Europa. Şi din cupa aceea câştigată de Unirea se va revărsa asupra oraşului numai lapte şi miere.
 
„Ba nu, nu va însemna nimic pentru oraş, doar mândria”, spune Gheorghe Babagianu, subprefectul judeţului Ialomiţa. El ştie ce spune. E patronul singurului hotel din oraş.
 
Anul trecut, când Hamburg a jucat la Urziceni, nemţii s-au cazat la hotelul lui cu 46 de locuri şi n-au dormit câte doi în pat, aşa cum au scris ziarele, pentru că au avut grijă să aducă la Urziceni fix atâţia oameni cât putea oraşul să găzduiască.
Dar şi dacă s-ar umple oraşul de hoteluri, tot nu ar câştiga cineva vreun leu din asta, fiindcă stadionul nu este omologat şi echipa va juca la Bucureşti - cel mai probabil. Acolo se vor duce şi banii.
 
Stadionul e al primăriei. „Clubul de fotbal ne plăteşte o redevenţă de 13.000 de euro pe an”, spune Andreea Popa, secretarul primăriei. Urziceniul nu are forţa economică să susţină construirea unui stadion la nivelul Ligii Campionilor. Toate veniturile locale la buget abia ajung la 170 de miliarde de lei vechi, „bani cu care nu cumperi nici becuri la un stadion adevărat”, spune Mihai Domnic, un microbist care suferă până la lacrimi că trăieşte într-un oraş prea mic pentru o echipă aşa de mare.
 
Nici să pună toţi patrioţii locali mână de la mână nu se poate. Fiindcă forţa lor financiară e mai mică decât patriotismul. Din aproape 18.000 de locuitori, vreo 7.000 lucrează, dar fabricile au început să se închidă - şi cea de ulei de soia, şi cea de componente electronice -, iar altele au început să concedieze muncitori şi nu se văd deloc luminile stadionului în bezna crizei. Când echipa era mică, în divizia C, atunci şi pretenţiile erau mai mici. Viceprimarul de atunci, văzând că din banii primăriei se cumpără câte 80 de perechi de ghete pentru echipă, de parcă ar fi avut jucători miriapozi, a tăiat subvenţia de la primărie, dar a dat din buzunar 5 milioane de lei ca să se înscrie echipa în campionat. Era în 2002. De atunci echipa a trecut de la primărie la afaceristul Dumitru Bucşaru şi din Divizia C a ajuns campioana României.
 
„N-avem nimic, în afară de fotbal”, spun câţiva bărbaţi care mână un cârd de capre pe lângă fostul CAP, acum baza de pregătire a echipei de fotbal. Înăuntru stau înghesuite maşini una mai scumpă decât alta, iar dincoace de gard, peste drumul numai gropi, sărăcia ţipă din ruinele fabricilor abandonate şi din câmpurile năpădite de bălării. Nici unul nu ştie când s-a rulat ultima oară un film în oraş. Cinematograful mai înseamnă doar nişte pereţi într-o rână, spectacole nu, discoteci nu, fotbalul e totul. 
 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Hyperion 02-Iun-2009 09:38
Urziceni, Basescu si fotbalul
Urzicenii inregistreaza o victorie istorica, a profesionalismului si seriozitatii impotriva sistemului mafiot care a dominat fotbalul romanesc de vreo 50 de ani incoace. Din epoca in care Mitica Dragomir se ocupa cu hotiile si aranjamentele din campionatul romanesc, si pina la istoria mai recenta a ultimelor doua decenii manevrata oneros de Mircea Sandu, nu s-a adus un mai mare afront aranjamentelor de culise, delegarilor de arbitri pe bani grei, promovarii pe criterii clientelare a \"cavalerilor fluerului\", trucarii meciurilor cu valize marca Jiji, a transferurilor pe bani mincinosi si nu in ultimul rind a folosirii fotbalului ca modalitate de spalare a banilor negri. Numai ca buba trebuia sa sparga odata si odata. Daca nu impingea matelotul de la spate DNA-ul, de ia luat la puricat pe arbitrii bisnitari, de s-a speriat Mircea Sandu si gasca de la FRF, fiind nevoiti sa apeleze la arbitrii straini, crede cineva ca mai pierdea Dinamo campionatul ? Trebuie sa fii cel putin naiv sa-ti inchipui ca la doua etape de finish puteau cainii rosii rata campionatul. Apoi \"gurnalistii\" si gazetarii de la ziarele de sport centrale pregatisera deja omagiile pentru Borcea, Turcu si restul staffului dinamovist. Bai da ce leapsa si-au luat ! Nelinistea mea vine din ingrijorarea ca peste 5 ani, adica dupa al doilea mandat, unde mai gasim noi un nou Basescu ? Apelez la “ciutacii” lui Felix, altfel oameni iscoditori, pragmatici, si onesti, sa caute prin neamurile marinarului, printre rude, cunostinte, vecini, mai stiu eu unde, vreun personaj care sa-l urmeze la Cotroceni. Poate fratesu’, Mircea, ce ziceti, o fi bun ?
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FOTBAL