Un ventriloc literar: Dan Lungu

"Ce e idiotenia asta?", a fost intrebarea unui tinar cititor dupa primele rinduri din cartea lui Dan Lungu, "Baieti de gasca", aparuta de curind la Editura Polirom. A mai citit citeva rinduri si mi-a cerut-o cu imprumut. Mi-a adus-o inapoi a doua zi: "E tare!"

Dan Lungu stie sa-si contrarieze cititorii cu fiecare dintre noile sale aparitii. Cind afli ca i-a mai iesit o carte, mai intii te intrebi ce-o fi publicat de data asta: versuri, teatru, proza scurta sau roman? Tinarul iesean e un prozator dracos, de o inventivitate adeseori enervanta. Universitar respectabil in viata de zi cu zi, intelectual rafinat, scriitorul e clar ca nu si-a petrecut adolescenta numai printre carti.

Un baiat de gasca

Cea mai noua carte a lui de povestiri, care isi ia titlul de la cea mai izbutita dintre ele,"Baieti de gasca", te surprinde mai ales prin puterea autorului de a-si metamorfoza vocea. Au mai incercat si altii inaintea lui asemenea experiente de ventrilocie literara. De la Caragiale incoace, prozatorii nostri cu ureche buna si in stare sa-si traiasca personajele pina la totala dedublare s-au ocupat de asa ceva. Dan Lungu se apropie insa atit de mult de personajele lui, incit sfirseste prin a intra pe de-a-ntregul in pielea lor. Ia vocea unei fetite socate de brutalitatea vietii de familie si de promiscuitatea vietii intr-un apartament de bloc. Sau se transforma intr-un baiat de gasca si isi povesteste experientele intr-un limbaj argotic, care nu ocoleste nici unul dintre cuvintele cenzurate din ultima editie a Dictionarului explicativ al limbii romane.

Transmisiuni directe 2000

Dan Lungu si-a mai incercat puterile in argoul baietilor de cartier intr-una dintre cele mai provocatoare si, artistic, mai bine realizate carti de proza scurta aparute la noi dupa l990, "Cheta la flegma". In anii �80, Mircea Nedelciu facea acelasi lucru in unele dintre povestirile sale, cele pe care le subintitula "transmisiuni directe". De altfel, una dintre aceste povestiri consta in transcrierea jurnalului de front al unui taran combatant in cel de-al Doilea Razboi Mondial. L-am intrebat de mai multe ori pe Nedelciu ce e cu jurnalul taranului. In cele din urma, a admis ca n-avea decit citeva pagini din jurnal, celelalte se ratacisera. Completase el insusi restul? Nu mi-a spus. Stia sa apere misterele prozei sale, retragindu-se in spatele explicatiilor textualiste despre "generarea textului".

Vorbe porcoase imperecheate cu umor

In povestirile lui Dan Lungu e putin Salinger, cel din "Noua povestiri", si se simt lecturile din poezia lui Brumaru � cum am spus, Dan Lungu e si poet - in placerea lui de a scrie despre toate cele ale sexului punindu-si la treaba, in acest inalt scop, toata inventivitatea lexicala.

Cu verva lui de mare povestitor, Dan Lungu ma face sa vad in el un Creanga scolit la sociologie, spiritual, colportor deopotriva de vorbe porcoase imperecheate cu umor si de ironii scaparatoare, de intelectual sceptic. Puteti sa ma credeti pe cuvint, dar e mai bine sa va convingeti.

O lectie gratuita despre tehnicile de manipulare

Prozatorul iesean isi vorbeste in scris povestirile, ca si cum cititorii ar fi linga el cind scrie. Iti anticipeaza reactiile si te contrariaza, dupa aceea, cu un talent, pe care nu-l au decit foarte putini, de a te face sa crezi ca ti se adreseaza tie anume, nu cititorilor in general. Acesta e unul dintre secretele lui, care tine mai degraba de talent decit de premeditare.

Din cind in cind, daca nu vrei sa te lasi cucerit de trucurile lui, poti avea si reactii de neincredere, ca la spectacolele de iluzionism, cind te intrebi cum de te duce de nas omul de pe scena. Dupa care uiti din nou de mica ta dorinta de a pricepe smecheriile cu care autorul te tine sub control, fiindca, sint convins, Dan Lungu iti anticipeaza si aceasta reactie si iti stirneste complicitatea fata de ceea ce face, ca un prestidigitator care, in timp ce iti dezvaluie cu umor cum te-a facut sa-l crezi ca s-a taiat singur in doua, te baga in ceata trucului urmator, ironizindu-ti vigilenta. Cine il citeste cu atentie pe Dan Lungu capata gratuit si o lectie despre tehnicile de manipulare la care ne supun, fara sa ne previna, toti cei care incearca sa ne convinga de adevarul unor fictiuni neliterare si uneori izbutesc. �

Instructiuni de intrebuintare:

Cartea poate fi citita acasa, la seviciu, merita sa incerci si in asa-numitele mijloace de transport in comun. Din cind in cind, te obliga sa ridici privirea, ca sa te convingi daca are dreptate in ceea ce scrie. Nu ai nevoie de o anumita stare de spirit ca s-o citesti. Ajunge s-o rasfoiesti putin si te prinde.

Timp de lectura: doua ore.