Un nou sondaj Cotidianul.ro
Care a fost cel mai corupt ministru al transporturilor?

sa fie insotita, in dreptul fiecarui nume, de actiuni intreprinse de ministri. pt ca e posibil ca in lipsa acestora sa se voteze emotional si mai putin rational.

N.R. Nu credem ca era necesar avand in vedere ca cititorii nostri stiu despre ce este vorba, ca isi aduc aminte de faptele fiecaruia.

..Bsescu Traian este primul corupt si el este implicat si-n crimele mineriadelor alaturi de asasinul kgb-ist iliescu ion.Miron Mitrea ESTE UN PUSCARIABIL RECUNOSCUT in cimentarea coruptiei PSD-PDL-iste ,iar Berceanu Radu ii insumeaza pe Basescu traian si Mitrea Miron, ceilati doi,Teodoru si Orban s-au lins pe degete de coruptia PSD-PDL-ista pe care au acceptat-o tacit.

... Era iunie, acu’ v’o unşpe ani. Pă vremea aia, ieram în relaţii icstrem dă apropiate cu o ziaristă – nu spui cine. Ei, şi iată că vine iea într-o zi pă la mine şi-mi zice aşa:
- Hai, vineri, la Mamaia, la chef!
...
- Hai, că nu ne costă nimic! Mergem pă gratis cu trenu’, stăm trei zile la mare şi nu plătim nici casă, nici masă.
... Iea îmi tot spunea că vine după mine la gară, io nu şi nu, că iau io un taxi, că ştiu bine Constanţa (stătusem v’un an p’acolo...), numa’ să-mi zică unde să ajung.
- Ba n-o să iei nici un taxi că vin ăştia să te ia cu maşina!
Băh, să fie! Vin ăia şi mă iau cu maşina…
Şi chiar au venit. Iera o Dacie albă, cu număr scurt.
...
Ei, şi ajungem noi la nord dă Constanţa. Credeam că ne ducem la Mamaia numai că, deodată, Dacia o ia pă un drum lăturalnic şi mă trezesc într-o pădurice deasă. Pân pădurice, un drum desfundat. La capătul drumului, o cocioabă…
Cocioabă pă dracu! Iera ditamai proprietatea, bine pitită pântre copaci, pă malu’ dă sud al lacului Siutghiol. Un fel de hotelaş mai înăltuţ, cîteva bungălăuri pântre tufe, o piscină, două terenuri dă tenis, un cheu pentru şalupe, ohhh…
Acu’ să nu vă imaginaţi că iera ca în Thassos! Acolo, pă malu’ lacului Siutghiol, să vedea mână dă om cu bani, da’ nu şi cu gust sau cu capacitatea de a administra ceva. Piscina era scorojită, hotelaşul mirosea a clor, terenurile dă tenis erau vălurite – ce mai semăna cu o cherhana dă protocol de-a partidului defunct.
Mă rog, partidu’ ăla n-a murit, doar s-a multiplicat.
În mijlocu’ cherhanalei, o masă. Masa era lungă. La masă, v’o treij’ dă oameni...

Io nu cunoşteam pă niciunu’, da iei o cunoşteau pă iea foarte bine, că d’aia mă băgau în seamă.
- Sunt încântat… încep io.
- Ia zi, băh, ce bei? mă ia unu’ tare şi mă trezesc înfipt între iei. În faţa mea, o muiană cunoscută – un tip cam chel, discret şaşiu, da’ vă repet, ieram în ‘97, aşa că nu-l ştiam chiar aşa dă bine ca acu’…
- Uite, dânsu’ e, începe împricinata, dânsu’ e domnu’ Băsescu ("aaahh…"), ministru’ transporturilor, care ne-a invitat să ne petrecem acest minunat, bla-bla-bla…
- Încântat, încep io şi dau să mă prezint, cam cu juma’ dă gură, pen’ că dom’ ministru era preocupat dă altceva. Ziariştii ierau şi ei preocupaţi dă altceva: pahare, farfurii, chiuituri, furculiţe, burţi…
- Da’ dă câtă vreme aţi ajuns voi aici? o întreb pă împricinată.
- Dă v’o trei ore. Deja, s-a schimbat masa dă trei ori…
- Adică, aţi mâncat trei feluri…
- Noo, că aici nu se mănâncă cu felurile! S-au golit trei mese cu haleală şi băutură.
Opaaa, deodată am devenit icstrem dă respectuos. Trei (3!!) mese în trei ore! Tătiiicuuu… Păi ăştia ierau profesionişti! Pă unii îi recunoşteai după avatarurile pe care şi le puneau pă la articole – oameni serioşi, lideri dă opinie, analişti… pfuuuh, încă nu ierau mangă, da’ iera clar că se pregăteau serios dă drumu’ ăsta sinuos şi plăcut.
Nişte campioni, les amis! Recordmeni la halbere şi la coniac-canoe, tipi conştiincioşi care mâncau mititeii cu ceaunu’, care cereau peşte alb, fără oase, şi alte alea, iar tov ministru, serios ca un MC, pocnea dân degete şi le aducea totu’ la nas, încurajându-i ba cu un cartof, ba cu un copan, ba cu o sticlă nu-ş’ dă care, chestii d’astea…

Băi, şi după cele cuvenite, ne ducem şi noi la masă. Deja, tăblia mesei se îndoise de atâta mâncare. Peşti graşi, piramide dă mititei (al patrulea rând deja), fleicile aşezate ca pă rafturi, salate, ciorbe, frapiere pline, cartofi prăjiţi, cartofi la cuptor – iar ăia (pă unii îi vedeţi şi acu’ la teveu), ăia înfulecau cumplit dă repede şi dă vesel. Azvârleau, ai naibii, fleica, direct în fundul gâtlejului – nu-ş’ cum făceau, că am încercat să mă iau după iei, da’ m-am înecat dă v’o doo ori şi după aia m-am lăsat păgubaş. Între timp, spuma jurnalismului îi bârfea pă unii şi pă alţii, politicieni şi ziarişti absenţi, făceau estimări chit că nu-i filma nimeni, se dădeau bine pe lângă Băse, acel mecena al halelilor, ce mai, iera foarte frumos.
...
Tancu’ ăla dă maşină o ia pă drumu’ desfundat şi ne duce la Mamaia, la Sunquest. Acolo, mare bucurie pă băştinaşi când îl văd pe Băse. Băse le ţine un spici, iar ăia lasă baltă dansu şi vin repede de pe monzolodrom cu fetele pe trei sferturi ciufulite, numai ca să vadă ce zice marinaru’.
Băh! Vă jur! De atunci i-au strigat: Băsescu preşedinte, numa’ că iel a făcut pă mironosiţu’ şi le-a băgat:
- Ei, nici chiar aşa…
...
La noi, iar s-a întins masa. Băi, s-au făcut praf. Comentatori, analişti, columnişti, toţi. Băse, ciudat, n-a mers cot la cot cu ei, sau dacă a mers, era evident mai antrenat. Doar că vorbea puţin mai rar, dar în rest…
Cu ocazia aia, am aflat ce cătam noi p’acolo. Băse era ministrul transporturilor şi se întorsese dă la nu ştiu ce negocieri cu căile europene (cred că aşa le zice). Iel era tare fericit că-i ieşise pasienţa şi că-i băgase pă unii (pă greci? pă bulgari?) la apă şi că ne ieşise nouă trampa. Prin urmare, organizase această conferinţă de presă cu durată prelungită, ca să le explice clar ziariştilor care era treaba...

Po urmă, iar masă. Iar vin. Iar în camera cea mai bună. Ăia, în bungălăuri, fără apă, da’ le băgase Băse piscină. Numa’ că apa era prea rece. Aşa că, s-au curăţat iei dă grosu’ jegului, da’ câţiva au răcit, că apa iera aproape îngheţată.
Spre noapte, Băse ne-a împărtăşit ce-ar face iel cu metrou’ dân Bucureşti. Nu l-am băgat în seamă că ieram în 1997. Între timp, s-a pus la cale de-un proţap şi s-a îngropat un miel mort în tăciuni. Pă masă nu mai iera loc dă nimic. Vin. Uischi. Iar au căzut toţi sub masă. Iar au borât. Etc. Etc. Iar ăia tot ne îndopau. Iar noi tot mâncam: cocoşi, păstrăvi, nisetri, porci, miei, codobaturi, căcat, căcat, căcat.
Băh! Nici ţigări n-am putut să-mi cumpăr cu banii mei. M-au prins când vroiam s-o tai în oraş, m-au întors şi m-au pus la masă şi au apărut cu cartoane dă ţigări (aşa să zice la C-ţa: cartoane) şi au rupt cartoanele şi au aruncat cu ţigări în noi.
S-a servit toată lumea – inclusiv cei care aveau ţigări: le-au băgat pân toate buzunarele accesibile. Unii dintre ei, scriu şi acum pe la cotidiane de mare tiraj, că aşa le spunea pe atunci, până să aparăClick şi Can-Can.
Po urmă, duminică, Băse ni le-a prezentat pă fiicele lui. Şi pă câinele lui – un boxer cam taNpit. Dup’aia, ne-a dat să mâncăm dă la fabrica dă lactate a lui frac’su – îngheţată.
Şi po urmă, ne-a trimis, dracu’ acasă. Ne-a suit într-un tren expres ("Ăştia îi spun expresu’ Traian, hă, hă, hă…"), ne-a mai dat ceva merinde pentru drum, dă la CFR dă data asta, şi ne-am luat la revedere, pa, muie, d’astea româneşti, aşa, că de-acu’ ne trăgeam dă ciorapi cu iel. Pă drum, unii ziarişti au făcut fiţe că rumsărvisul lăsa dă dorit. Şefu’ dă tren şi-a cerut scuze şi am rămas preteni...

As adauga si cel mai corupator! Ca doar nu corupea pe banii lui personali, decit cu cevasilea inghetata...

Lulutza_Antica
Dom' doctor nu ati uitat. He, he, he. Multumesc lu' Doamne-Doamenu nu am fost acreditat vreodata la MT. Interesant ! Am cetit de mult textul ista. fain.

Don' doctor si-a abandonat blogul. Tare teama mi-e ca fie s-a angajat in strainatate, fie a acceptat o slujbulita in guvernul tiranului... Sper sa nu se supere ca tot fac publicitate acestui text.

P.S. La unele articole, comentariile mele se incapatineaza sa dispara in neant. Inteleg ca "prostie, mediocritate, tupeu" par vorbe de ocara in urechea puterii actuale, dar, din pacate, exprima adevarul gol-golut.

Mai am un articol interesant de pus aici, de data asta din presa anului 1999... Despre un anume ministru al transporturilor

Marturisesc, cu toata sinceritatea, ca ma încearca o cumplita lehamite în momentul în care trebuie sa astern pe hârtie câteva consideratii legate de ispravile celui mai notoriu restructurici al României - Traian Basescu. La fel sunt, probabil, multi alti ziaristi ce au scris, de-a lungul ultimilor trei ani, sute de articole în care vidul absolut prezentat de megareformatorul cu mare tam-tam pe post de restructurare în transporturi era apreciat la justa-i valoare, adica zero. Evident, am vrea si noi, ziaristii, sa luam o pauza, sa scriem "de bine", sa prezentam vreun succes acolo, cât de mic, ceva ce sa le aduca oamenilor o raza de speranta. Din pacate însa, domnul Basescu pare batut în cuie pe post de piaza-rea, iar de numele domniei sale nu se lipesc decât falimentul (flotei românesti), zecile de gauri (de pe autostrada groazei, Bucuresti-Pitesti) si, mai nou, nervii, necazurile si nevoile zecilor de mii de oameni adusi în pragul disperarii de grevele (perfect justificate prin foame, frica si frig as zice) pe care sindicatele din transporturi le declanseaza tot mai des.

Principalul motiv pentru care m-am hotarât sa scriu pentru a "n"-a oara despre mereu agitatul ministru al transporturilor este impetuozitatea monstruoasa afisata de megareformator în cele mai dramatice momente. Îndraznesc sa afirm, cu toata raspunderea, ca poate principala cauza a intransigentei manifestata de sindicatele feroviare în ultima vreme o constituie atitudinea voit sfidatoare, de mare senior feudal, cu care Traian Basescu îsi trateaza subordonatii. Nici nu-i pasa restructuriciului de suferintele contribuabililor care asteapta degeaba trenul prin statii; "domnia-sa" este mult prea ocupat sa faca pe durul în fata camerelor de luat vederi...

N-a fost greva, cât de îndreptatita, la care actualul ministru al transporturilor sa nu-si ameninte subalternii ba cu concedierile, ba cu interventia în forta a organelor de ordine, ba - mai nou - chiar cu puscaria. În fata unei atari conduite (al carei unic înteles este crearea unei imagini de om cu mâna forte), normal ca sindicatele se zburlesc si îsi radicalizeaza pretentiile si metodele - daca tot sunt amenintati "din prima" cu puscaria, macar sa stie oamenii de ce. Si astfel avem de tras tot noi, fraierii ce platim pe un bilet de tren sume aberante, pentru a ne bucura din plin de facilitatile binecunoscute: mizerie, frig patrunzator sau caldura sufocanta, întârzieri de sute de minute la cel mai mic incident s.a.m.d. - elemente definitorii pentru "succesul" reformei Basescu în transporturi.

Pentru Traian Basescu, reforma si restructurare înseamna, de fapt, multa galagie combinata cu implementarea nauca a unor norme europene gândite pentru cu totul alte conditii si situatii. Si mai înseamna, desigur, licitatii de pe urma carora reabilitarea a 100 km de autostrada dureaza ani de zile, placute "made in..." pe care scrie triumfator si cinic "Aici sunt banii dumneavoastra" etc. etc. etc.

Ai zice ca acum, în pragul iernii, misiunea lui Traian Basescu este sa amplifice o nemultumire * ce ameninta oricum sa mature totul în cale. În mod normal, PD-ul ar trebui sa fie îngrijorat de sondajele ce-l plaseaza în imediata vecinatate a pragului electoral. Ministrii sai ar trebui sa încerce (daca-si doresc imunitate parlamentara în viitoarea legislatura) sa nu mai întarâte oamenii, în conditiile în care doar gândul la cheltuielile pentru sarbatori îi face pe majoritatea bugetarilor sa se suie pe pereti. Un elementar bun-simt ar trebui sa-l îndemne pe Traian Basescu la concilieri, nu la etalarea muschilor ministeriali.

Din nefericire însa, bunul simt si marele restructurici nu au prea multe în comun. Iar ponoasele pica, deocamdata, pe bietii calatori, degerati prin statii în asteptarea unui tren fantoma…

Ce-i drept însa, momentul adevarului se apropie cu pasi repezi, iar, în fata urnelor, românii - nu numai ceferistii - vor avea cu totii ocazia sa-i ofere lui Traian Basescu si PD-ului întreaga masura a alesei recunostinte pentru binele pe care ni l-au facut din 1996 încoace. Iar daca dupa aceea îl vom gasi pe megareformator cu lupa, între Nahorniac si Iosipescu Zambrea, va însemna ca poporul român începe sa vada faimoasa luminita de la capatul tunelului.




Asta a fost, inchidem ghilimelele virtuale...

P.S. "nemultumire *" = "nemultumire POPULARA", iar articolul apartine unui jurnalist caruia parca nu i-as da numele, ca s-a cam "reformat", "modernizat". Adica a dezertat din presa, nu mai este de gasit...

Dar... Cu ce procent a intrat PD-ul in Parlament in 2000? Fo 7% si aia nemeritati, ca membrii ai Internationalei socialiste, unde sapau la greu sa fie "exmatriculat" PSD! Insa bucurestenii au facut prostia sa-l voteze primar pe nevotabil. :(

Eu nu pot, insa, sa nu-i recunosc fostului ministru al transporturilor un "talent" in care este aproape im-ba-ta-bil: acela de a se agita steril, facindu-se ca munceste, de a da mereu pe gura vorbe acuzatoare la adresa altora, eludind raspunderea pentru propriile faradelegi! La "abilitatea" asta, " guru' lu' boboru' " mai are putin si o s-o intreaca pina si pe "epigoana" sa - Nutzy von Kokosh!

"N-a fost greva, cât de îndreptatita, la care actualul ministru al transporturilor sa nu-si ameninte subalternii ba cu concedierile, ba cu interventia în forta a organelor de ordine, ba - mai nou - chiar cu puscaria. În fata unei atari conduite (al carei unic înteles este crearea unei imagini de om cu mâna forte), normal ca sindicatele se zburlesc si îsi radicalizeaza pretentiile si metodele - daca tot sunt amenintati "din prima" cu puscaria, macar sa stie oamenii de ce."

Iete ca acum "judecatorul suprem" isi permite nu numai sa-i ameninte pina si pe judecatori cu condamnari date de El Supremul, dar ii si leaga in aceleasi catuse cu fostii lui prieteni, binefacatori si sponsori! Un mare pas inainte, din punctul basesc de vedere...

Sa vedeti insa si "Strategia pentru justitie", pe care a "concoctat-o" Ministerul Justitiei! Parfum a la Iosif Visarionovici!

http://media.hotnews.ro/media_se rver1/document-2010-04-12-7120823-0-strategia-dezv oltare-justitiei-serviciu-public-2010-2014.pdf

de ce nu scri un articol la coti?poate te-am citi,comentariul este obositor de citit.

Pentru ca m-aş simţi insultată să primesc comentarii de la nişte părerişti agramaţi... Aşa sînt eu, obositoare în ultimul hal! Nu-ţi convine cum comentez eu?! Citeşti "decît" primele rînduri :)))), nu comentezi... comentariile, ci conţinutul articolului!

P.S. Doare rău că nu mai sînteţi lăsaţi să-i înjuraţi pe şleau şi să încercaţi să-i intimidaţi pe autori şi pe comentatorii cîrcotaşi la adresa idolului vostru??? Nu înţelege, plizplizpliz, că m-ar afecta "durerea" asta a voastră că vi se încalcă dreptul la liberă opinie injurioasă şi privilegiile trecute de atac la baionetă! :)))

Lulutza,iti cam place sa te joci cu ...utza.

Da , este mai interesant comentariul d-voastra decat articolul.Cine nu vrea sa-l citeasca pana la capat , e pierderea lui ,mie sincer imi pare f bine ca l-am gasit ( coment) din intamplare , este extraordinar,ma bucur ca mai exista in tara asta si alte condee bune.Felicitarile mele d-na !