Dacă-i lăsăm deoparte pe lăudătorii din oficiu şi pe înjurătorii calificaţi ai preşedintelui, discursul acestuia privind situaţia din Moldova a fost primit de opinia politică şi de cea civică cu interes şi nuanţat.
Unii dintre receptorii oneşti, fără parti-pris-uri declarate ale acestuia, se întrebau, de pildă, dacă, aşa „patriotic“ cum părea la suprafaţă, discursul nu risca să rămână suspendat cumva în zona pur declarativă, dacă nu demagogică. Prin urmare, consistenţa acestuia nu poate fi măsurată decât prin consecinţe. Cred că se întrevăd deja măcar două dintre acestea, care îl scot din zona exclusiv declarativă. Mai întâi, înregistrez una de natură externă - UE şi-a înăsprit puţin vocea în privinţa autorităţilor de dincolo de Prut, cerându-le acestora încetarea represiunii şi respectarea drepturilor omului, abia după discursul ţinut de preşedinte în Parlament. Sigur, UE nu şi-a înăsprit vocea chiar de tot, cerând, de pildă, respectarea Tratatului semnat de statul moldovean în chestiunea introducerii vizelor pentru români, nici nu a cerut repetarea alegerilor falsificate - când numărul votanţilor morţi aproape îl egalează pe al celor vii, e greu să vorbeşti despre alegeri corecte! -, dar aşa este birocraţia UE, nu-şi forţează brusc vocea ca să nu răguşească!
A doua consecinţă este internă, cu puternice ecouri internaţionale - simplificarea procedurilor legale de redobândire a cetăţeniei române de către basarabenii de origine română care doresc acest lucru.
Publicitate
Poate este prima dată, din pricina rapidităţii cu care a promovat ordonanţa de urgenţă, când apreciez faptul că dl Boc nu este decât un pseudonim al preşedintelui! Desigur, autorităţile UE, cu preşedinţia cehă în frunte, şi-au manifestat „preocuparea“, „îngrijorarea“ etc., dar ce altă soluţie ar fi avut România pentru a-i proteja pe cetăţenii basarabeni ai României? Mai ales când însăşi „măreaţa Uniune“, cealaltă, de tip nou, n-a găsit instrumentele necesare pentru a impune respectarea drepturilor omului dincolo de Prut şi nici măcar respectarea Tratatului semnat de autorităţile de la Chişinău?
În fapt, România n-a solicitat UE şi celorlalte foruri internaţionale anularea consecinţelor Pactului Stalin-Hitler, deci reunificarea, nici n-a intervenit militar pentru a-şi proteja cetăţenii, ci a oferit o soluţie individuală de salvare din ghearele unui regim criminal pentru circa un milion de persoane. Care vor deveni un milion de cetăţeni europeni. Cred că bătrâna UE ar trebui să vadă în asta mai degrabă un câştig (şi demografic!), nu o pierdere. De altfel, în ciuda primelor declaraţii, „îngrijorate“, cum nu au fost faţă de represiunea brutală de la Chişinău, UE va adopta punctul de vedere exprimat în articolul din „Financial Times“ - aşa „indisciplinată“ cum e România, trebuie susţinută de structurile UE şi, în general, în transformarea aderării în veritabilă integrare, dar şi în chestiunea specifică legată de absorbţia a circa un milion de noi cetăţeni, români şi europeni totodată! Nu ştiu dacă autorităţile române s-au consultat cu cele europene în chestiune - nu am acces la diplomaţia secretă ori discretă, iar la suprafaţă am asistat doar la întâlnirea ministrului de Externe cu omologul ceh -, dar
cred că au procedat bine. Nu poţi negocia mereu în genunchi!
Remarca"daca discursul nu risca sa ramana undeva in zona declarativa sau demagogica"este ca un glont care animerit musca de pe panoul de tir.Asa este,datorita atitudinii antibasescu cultivata in presa cantrala,se considera ca cine nu ia o asemenea pozitie este un jurnalist neinformat,reticient la o opinie generala si democrata.De aceia sa nascut o competitie,atat in presa cat si la tv.,care sa-i gaseasca diferite hibe discursului,dealtfel sincer si la obiect,pentru a demonstra adeziunea lor la parerea colectiva a presei.In consecinta, vreau sa evidentiez eroarea instalata in presa cantrala.
guri de hranit.Asta inseamna pentru Romania exodul moldovean in Romania.Cat priveste alegatorii,va intreb: pentru cine vor vota acestia?Ptr binafacatorul lor!Odata cu cetatenii cinstiti,vor veni si mai multi hoti,banditi,etc.Dar asta nu-l intereseaza pe Basescu.
Basescu s-a inteles perfect cu Boc si au amanat discursul pentru marti pentru ca un astfel de discurs provoaca discutii aprinse, si e normal sa fie asa si il felicit pe domnul presedinte pentru curaj. A spus el care este pozitia Romaniei pentru ca i se potriveste cel mai bine atitudinea asta demna. Sunt convinsa ca si restul CNSAT a fost de aceeasi parere.
Punctul 2 e ca sambata s-a dat o ordonanta de urgenta care va atarna greu pe umerii microintreprinderilor cinstite, dar nu prea vartoase. Luni nu se stiau inca exact detaliile. Marti a picat bomba cu Basarabia. Mie mi-a cam placut ideea asa, ca manipulare a presei, desi ordonanta asta imi cam desfiinteaza firma. Nu-i bai ca oricum n-o tineam decat ca sa mai recuperez facturi neplatite de anii trecuti
tata (20-Apr-2009 21:12) Un milion de noi alegatori si... guri de hranit.Asta inseamna pentru Romania exodul moldovean in Romania.Cat priveste alegatorii,va intreb: pentru
Milionul de moldoveni de care te temi ca vor veni sa-i hranesti tu ...... sunt plecati deja in vest ... de fapt 1,2 milioane. Cei ramasi acasa sunt in imensa majoritate pensionari, copii, militieni, functionarime. Astai nu pot sau nu au de ce sa vine. Sper ca nu-ti imaginezi ca moldovenii plecati in vest vor lasa salariile de 800-1000 euro de acolo ca sa vina in Romanica la salarii de 300 EUro. La fel se intampla si cu hotii lor. Imensa lor majoritate sunt plecati in vest (e mai mult de furat) iar legea prevede lipsa infractiunilor ca si conditie ptr. redobandirea cetateniei.
Daca incepi sa arunci pe pitata aberatii tip MARONI inseamna ca esti la fel de inteligent ca si el.
Oricate pasapoarte se vor acorda pana in noiembrie (nu cred ca vor putea mai mult de 200.000) moldovenii deja plecati in vest vor vota la fel de "mult" ca si restul romanilor (distanta, program, dezinteres) iar cei din Moldova vor vota maximum 10.000 pentru ca nu au unde.
...pentru d-voastra, cei care nu locuiti in preajma Prutului sa discutati chestiunea in termeni de avantaje-dezavantaje, ori in cei ai prezentei la vot etc. Pentru noi, cei care avem prieteni si rude dincolo de Prut, mai important este ca se ofera o solutie de salvare individuala apropiatilor nostri. Regimul Voronin nu era oricum cel mai democratic din lume nici inainte, dar cu prilejul ultimului val represiv si-a aratat adevarata sa fata pentru intreaga lume. Si, pentru ca ati luat in discutie calitatea umana a fratilor basarabeni, poate nu ar fi inutil sa faceti un inventar cu persoanele remarcabile sosite de acolo in ultimii aproape 20 de ani - scriitori, pictori, muzicieni, medici etc. La Iasi, de pilda, cel mai bun chirurg cardiac e venit de dincolo de Prut, dupa specializari in clinici prestigioase din UE si USA. Nu mai spuns ca singurul cintec in limba romana cintat in toate lumea apartine formatiei oZone! N-ar ajunge spatiul internetului sa facem o lista completa! Exista si basarabeni necinstiti? Pai, nu-s si ei oameni, mai mult, nu-s romani?!
Uitasem ceva - d-voastra v-ar fi pe plac sa traiti sub un regim votat mai degraba de morti decit de vii? Pentru ca asta nu e o inventie a presei ori a "fundamentalistilor romani" (Voronin), ci o izbitoare realitate - circa 300.000 din votantii ultimelor alegeri basarabene nu sint de regasit printre cetatenii vii ai republicii dintre Prut si Nistru, ci in cimitirele acesteia! Iar observatorii OSCE au declarat alegerile "libere si corecte"! Fara indoiala ca asa au fost daca si mortii au captat drept de vot!
E treaba d-lui Antonescu a rămîne încîntat de darul de Paşti. Fie d-lui fericit că ţara lui n-a mai negociat în genunchi ci ca la hora cu strigături (Şi de brîu şi de curele/ Şi de capu' durlii mele!)
După cum e treaba d-lui Băsescu dacă a calculat că milionul de noi cetăţeni români îl vor vota în noiembrie. Voteze-l, ăsta fie tot răul!
Dar românilor, de aici şi de dincolo, la ce le-ar folosi? Partea pedelea a celor de-aici se umflă-n piepturi româneşti, răstimp planificînd exodul european al milionului de noi cetăţeni, că unde-ar mai încăpea "şi ăştia" aici? N-or fi destui şomeri în Europa ori nu mai contează, la cîţi sînt. De unde se-nţelege că moldovenii ăştia, de n-aduc Ţara decît pe tălpi, ar fi bine să-şi cate de drum.
"O dictatură sănătoasă" - a la Putin - ar putea exclude dubla cetăţenie. Astfel, noi cetăţeni români pierd drepturile cetăţeneşti în ţara lor, rămînînd să voteze doar ruşii lui Voronin. Eu nu văd avantajul românităţii de peste Prut. Dar văd cum se năruie definitiv speranţa revenirii Basarabiei la patria-mamă.
Tot astfel, noii cetăţeni îşi stabilesc domiciliul în noua lor ţară - dacă pot cumpăra. Dacă nu, îngroaşă rîndurile asistaţilor sociali. (Ştiu, ei vin ca să plece dar nu cred că li se poate pune condiţia asta, după cum nici Europei nu i se poate pune aceea de a le găsi din ce să trăiască pe unde se bejenesc.)
Dar poate că Boc alocă fonduri pentru noii cetăţeni, din împrumutul acela că tot s-au chitit - el şi ta-su de la Cotroceni - că-i bun doar pentru pensii şi salarii mici. Asta ar fi curată fericire pe cap de român pămîntean - să plătească oalele sparte de Voronin, în capul lui Băsescu. Iubirea costă - ştiu. Iar iubirea de Băsescu-i cu năbădăi, că şi el - năbădăios!
Dar dacă milionul de noi băsei scade cu un milion votanţii de pămînt, ai lui Băsescu? Rămînem doar cu cheltuiala - bună şi-aia, în lipsă de mai bun! Ba nu, rămînem şi fără Basarbia căci, dacă nu mai sînt români acolo, ce mi-e Chişinău, ce mi-e Kazan?
pai, cum scriam mai sus, cei care nu sint moldoveni, chiar daca stabiliti in zona, nu pot gindi chestiunea decit in termeni de avanataje/dezavantaje, eventual politice. cind ai prieteni vechi dincolo, eventual rude (eu nu am decit prin alianta, cununind si botezind), se schimba perspectiva! Paste fericit! Cu lumina de Agapia!
Discursul lui Basescu in fata Parlamentului a fost \"o simpla\" depunere de candidatura pentru prezidentialele din toamna. O depunere agresiva, jenanta pentru o tara care pretinde ca aplica niste valori politice democratice. Este penibila incercarea sustinatorilor lui de a da alta valoare unui discurs populist si agresiv.
Sunt cateva neadevaruri promovate de basescieni. Bine, dupa ce Basescu a dat inaltimea \"valorii\" sale in politica externa, sustinatorii, multi intelectuali, si-au pus mastile si au inceput \"sa propage\", ca pe timpul lui Ceausescu, invatamintele cuvantarii prezidentiale.
Unificarea romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului, adica a romanilor din Moldova cu noi este neagresiva in masura in care Moldova, ca stat recunoscut pe plan international devine membra a UE. Va fi insa o unificare incompleta, jumatate din teritorii si romani fiind la Ucraina.
O alta forma de unificare este o agresiune, act ce va fi tratat ca atare si de Ucraina iar vecina Bulgarie se va uita stramb la fenomen. Nu mai spun ca prin stilul basescian de a face politica externa in zona apropiata mai avem putin si ajungem in situatia in care Regatul Romaniei a mai fost la inceputul celui de al II-lea razboi mondial, cand toate tarile din jur aveau intelegeri impotriva Romaniei !
In alta ordine de idei, Basescu a pus Parlamentul, organul suprem de conducere al tarii, in fata unei situatii jenante. Daca ii trece panaramei de la Cotroceni prin cap sa ceara Parlamentului legalizarea declaratiei lui printr-o hotarare comuna a celor doua camere ? Ajungem la o declaratie de razboi a Romaniei fata de alt stat ? Nu este exclus. Daca insa panarama se limiteaza la ce a facut pana acum, atunci se poate da un raspuns altor state, care ar intreba, ca pozitia Romaniei ca stat este aceeasi ca a tuturor statelor membre ale UE si nu una separata (asa cum o sugereaza discursul iresponsabil al lui Basescu).
Pacat. Suntem jalnici cu astfel de \"reprezentant\".
D-le Petraru, am văzut "ce-aţi spus" şi vă invit să duceţi raţionamentul pînă la capăt: prutenii se simt întăriţi, ca fraţi de suferinţă. Dar dunărenii, tisenii, mureşenii, siretenii de ce nu s-ar simţi îndreptăţiţi a cere cetăţenie română pentru fraţii lor de pe celălalt mal? Românii din Bulgaria şi Serbia sînt prigoniţi, cei din Ungaria abia dacă pot deschide gura româneşte, de ei nu ne doare?
Ştiţi că d-l Antonesi nu scrie despre ce simţiţi dv. - deşi dv. păreţi a şti ce simte d-l Antonesi. Fără supărare, dar pe cine-ar interesa ce simţiţi dv., afară de rude şi prieteni apropiaţi?
Dacă, însă, ziceţi că d-l Antonesi a scris articolul acesta, cu gîndul la dv., ok! Iarăşi ok, dacă aşa simte şi d-l Antonesi.
Simţiţi, fraţilor! Asta ţine loc tare bine, de gîndire. Ba şi merg împreună, cînd zici "Iar dacă mă gîndesc la fraţii mei de peste Prut..."
Vedeţi că-i cam uitaţi pe-ăilalţi fraţi, de pînă-n Prut!
...putin rautacios, dar e dreptul d-voastra! S-o luam si logic, rational - asa cum bine constata Cepeca, unirea e clar o fantasma: Romania nu poate invada Basarabia (cum nu poate invada nici celelalte zone evocate de d-voastra), iar integrarea in UE, dupa ultimele acte voroniene, a plecat spre Calendele Grecesti! Prin urmare, Romania avea de ales intre a nu face riguros nimic, si acorda o sansa individuala de slavare pentru circa 1 milion de persoane, mai intii, pur si simplu oameni, abia in al doilea rind, romani. Prin urmare, credeti ca ar fi fost de preferat sa nu faca nimic! Dar poate a obosit si Romania asta de la statul degeaba de decenii, daca nu secole!
Roamnii din Bulgaria si Ungaria sint cetateni UE si isi pot cere drepturile in instantele acesteia. In privinta romanilor din Serbia si Ucraina, cred, ma refer strict la un punct de vedere personal, deci eu cred ca politica romaneasca este excesiv de timida. Sigur, in ce-i priveste pe romanii din Bucovina de Nord, am si o dimensiune personala a abordarii, strabunicii mei fiind de acolo.
Dacă măsurăm şansa individuală cu milionul, atunci şi războiul acordă milioane de şanse individuale de a muri eroic. Depinde de cine cîştigă războiul, căci învingătorii stabilesc care sînt eroi şi care ucigaşi.
Comunismul a oferit 20 de milioane de şanse individuale de fericire, dar nici un individ nu s-a ridicat la înălţimea şansei.
Dv. - şi cei asemenea dv. - păreţi a gîndi că Istoria a-ncremenit în prezent. A mai proclamat unul sfîrşitul Istoriei, Vechiul Testament vede în în istoria evreilor, istoria lumii, iar budiştii şi brahmanii habar n-au că trăiesc într-o istorie care nu le aparţine. Nu că n-ar fi destui, dacă numai indieni şi chinezi am număra.
Eu, unul, aş acorda milioane de şanse indivudale nord-coreenilor, cei mai oropsiţi oameni de pe pămînt. Dar ar accepta ei să se creştineze?
...pentru nord-coreeni? de ce nu? nu cred insa ca Romania poate rezolva toate problemele de pe pamint! si apoi nu vad de ce sansele lor individuale ar fi legate de eventuala lor crestinare! o sa lipsesc citeva ore, merg la masa la niste foarte venerabile rude, originare de dincolo de Prut si refugiate din 1939! Chiar sint curios cum vad ele situatia.
O mare porcarie! Daca autoritatile din Romania ar fi fost interesate cu adevarat de soarta romanilor care sunt cetateni ai altor tari, ar fi elaborat o lege privind acordarea facila a cetateniei pentru acestia inainte de intrarea Romaniei in Eu si pentru toti, nu doar pentru cetatenii Republicii Moldova. Astfel de legi exista si in alte tari europene si nimeni nu are nimic de comentat. Din nou in Romania trebuie sa se "reinventeze roata", sau doar sa se dea impresia ca se actioneaza...
Si dupa ce Romania a iesit "la export" cu atatia infractori si cersetori care au speriat Europa, trebuia, desigur, sa inventam si o masura pompieristica prin care sa ii introducem in EU, peste normele stabilite la aderarea noastra, pe alte sute de mii de imigranti - sper ca nu isi inchipuie nimeni ca cetatenii moldoveni vor imigra in Romania...
Asa cum am realizat de ceva vreme, in Romania nimic nu este corect si ploanificat, ci doar forma fara fond (sau fara minte, mai bine spus)!
Aici v-am lasat, aici v-am gasit, pe baricade! Bine v-am gasit, asadar! Inteleg ca vom fi mai multi... Fiat! Desi, tare m-ar mira vreun asalt... Ma intreb insa cum vor dovedi fratii nostri basarabeni fidelitatea fata de statul roman si faptul ca nu i-au adus nici o vatamare acestuia. Apropo, de Alexandru Vakulovski n-am mai auzit nimic. El merita sa fie cetatean roman, au ba? Nu ca spun, da numa zic!...
P.S. Domnul Petraru a fost la Agapia. Sper ca si inimarea a avut parte de sarbatori linistite. Am fost de Pasti in Apuseni: nu tu internet, nu tu semnal la telefon, nu tu politica... A meritat: m-am intors cu bateriile incarcate si ma bucur de regasire!
Da, am fost la Agapia, de unde am revenit dimineata. N-am fost niciodata in Apuseni si va trebui sa debutez cindva! Pe aici, agitatie destul de mare pentru o zi de Paste!
La Agapia am fost de cateva ori. Ca si aici, in Apusenii nostri, tot un fel de Arcadie... Spre rusinea mea, n-am cunoscut nici eu Apusenii pana anul acesta, cand i-am prins din trei unghiuri: o data dinspre Brad-Tebea, apoi dinspre Albac si acum dinspre Huedin, pe Valea Draganului. Superb, domnule, dar, din nefericire, nu stiam asta. Şi Moldova e frumoasa, cum am auzit ca e si Maramuresul... Multe nu stim...
Vad ca punem tara la cale... Foarte bine. Noi am sarit sus ca presedintele nostru tace iar, cand a vorbit, am sarit iar sus, ca de ce a vorbit... No, prefata-am vrut? Poftim prefata! Nu cred ca vom muri de foame, deci nu trebuie sa ne speriem chiar asa. Batranii spun ca au mai venit o data basarabenii, saracii, flamanzi si obositi, si ei, si copiii, si batranii lor, si-ai nostri au impartit cu ei pita si slanina. Acuma n-o mai fi chiar asa de rau ca atunci... Om muri si-om vedea, vorba aia. Sa dea Dumnezeu bine!
...ca multi comentatori pun problema in termenii "luptei pentru existenta", altii adugind si venirea hotilor, banditilor, racketilor etc, de parca noi, de partea astalalta a Prutului, am fi un fel de Sfinti Parinti! bun, si italienii se mira de noi, desi nu doar ca au inventat Mafia, dar au exportat-o cu succes in SUA si alte colturi ale lumii!
Azi, pentru ca veni vorba, am mincat la niste venerabili unchi & matusi de origine basarabeana. am mincat si chiar baut mai mult decit trebuia, deci as avea deja o datorie de platit. desi ei nu s-ar impaca vreodata cu pierderea definitiva a Basarabiei, au fost de acord ca presedintele a facut ce se putea face in contextul dat - pina la urma, o sansa data unor fiinte reale, din carne si singe, valoreaza mai mult decit o reunificare tot mai utopica. sigur ca n-au folosit termenul ca atare, a sint oameni mai degraba simpli.
Noi nu facem mare caz de sărbători. Ne pregătim omeneşte, fără să ne dăm peste cap să le avem chiar pe toate. Important este să fim noi liniştiţi şi toată lumea - sănătoasă. Paştele şi Crăciunul sînt sărbători "de casă" pentru noi, nu mergem nicăieri, primim oaspeţi dacă sînt. Mai ales, avem grija copiilor necăjiţi - şi sînt prin preajmă. Cum trăim în Bucovina, "ieşim la biserică" la Dragomirna - "e la doi paşi". De fapt, femeile casei - mama şi nevasta - merg la biserică, noi - băieţii - hălăduim pe malul iazului.
Azi, "am dat o fugă" pînă la Dragomirna, un loc cum mai frumos nu cred să poată exista. L-am întîlnit pe Mihai, un pui de 13 ani - orfan, trăind din ce i se dăruieşte, cu o poveste încă neclară. Pînă ne-om dumiri, îl ajutăm cum se cuvine. Zice că învaţă la o şcoală ajutătoare din Suceava dar e dezgheţat, bun de gură, turuie la foc automat despre "nevoile lui". Sper să fie băiat cumsecade, să-l putem ajuta cum trebuie.
Ieri a fost mai greu un pic, a trebuit să fac cîteva drumuri, să-mi aduc şi duc socrii la şi de la cimitirul din Plopeni, unde s-au strîns oamenii la Paştele blajinilor. Stau oameni aceia ore bune în soare, pînă vine preotul să sfinţească ce-au pus ei pe morminte. Apoi, îşi cară acasă "ce-au primit", fiindcă-şi dăruiesc unii altora, într-un chip atăt de socotit că numai a pomană nu aduce. E o socializare cu dichis, unde se merge cu lista - cui se dă, ce se dă. La sfîrşit, se trage linie - nu pentru socotirea cîştigului ci pentru a se vedea cine şi-a ţinut şi cine nu cinstea obrazului. Oale, castroane, găleţi şi ligheane - atîta cheltuială pentru ţinerea datinii - iar nemîncaţii tot nemîncaţi rămîn. Nu prea înţeleg cum îi. Eu lor le-aş da, nu vecinilor, rudelor, pretinilor. Cum-necum, spiritul creştin al dărniciei supravieţuieşte, dar nu întru milostenie ci altcum, n-aş vrea să mă reped a spune cum, să nu stric ceva ce nu înţeleg încă. Pînă atunci, fac cum cred eu că trebuie făcut. Bine că şi "femei-mea" zice la fel.
Da, in Bucovina, lucrurile se petrec dupa mecanismul descris de Mauss, dar - contradar - dar etc. In Moldova, e mai "ruseste", adica e mai in spiritul pomenii, pentru dar e suficient si un simplu bodgaproste. Poate pentru ca, acolo, fiind o zona mai dominant montana, se pastreaza inca traditii precrestine, desigur asimilate crestin.
Frumoasa si graitoare actiunea lui inimarea!...
Domnule Petraru, trebuie sa admitem ca are si d-lui dreptate. Cred ca v-am mai spus (daca nu, va spun acum): extindem putin aria si trecem dincoace de hotarele Bucovinei, peste Carpati, pana la Tisa, la Dunare si la Marea cea Mare...
La revolutia noastra (a Dv., mai exact), adica in iarna lui 1989, generatia mea avea 17 ani: o generatie care a crescut intr-o perioada de scarba generala fata de regimul comunist pe care, repet, NIMENI NU NI L-A LAUDAT VREODATA!!! Nici macar la scoala, unde profesorii raspundeau la eventualele noastre deceuri cu: este asa pentru ca este asa si nu poate fi altfel! Sectia umana a Liceului HCC din Alba Iulia a fost sistata din treapta a II-a vreme de doi-trei ani, iar in 1988 s-a revenit, ministerul aproband 18 locuri pentru o jumatate de clasa de filologie. Acolo am descoperit limba latina, intr-o vreme in care, hai sa fim seriosi, eram preocupati mai degraba de fiorurile lui Amor decat de fiorul politic deja dizgratios si unanim ignorat. Tasnirile sporadice erau, in general, luate peste picior, iar bagatorii in fata erau priviti cu dispret. Spre exemplu, l-am dispretuit sincer pe Beniuc, pentru marul lui, si au trebuit sa treaca aproape douazeci de ani sa aflam de Cantecele lui de pierzanie... S.a.m.d. Personal, n-am stat niciodata la vreo coada, decat la librarie: cand am cumparat Istoria literaturii a lui Calinescu, vanzatoarea mi-a spus ca trebuie neaparat sa cumpar conditionat ceea ce era ambalat aleator impreuna cu ea. Stiti ce era in pachet? Elementa linguae daco-roamanae sive valachicae... Cum dracu sa nu razi?
Prin urmare, pentru cei mai multi dintre noi, istoria a inceput la 25 decembrie 1989, cand lumea respira usurata de punerea la zid a doi babalaci caraghiosi, senili, haituiti, ca-ti era mila sa te uiti la dansii. Atunci am inteles ca s-a sfarsit o oranduire rea si ca va veni una buna, democratia (evident, o credeam aidoma celei ateniene!!!).
Este, de buna seama, induiosatoare drama fratilor nostri din Basarabia, iar noi suntem alaturi de ei: repet, m-as bucura ca statul roman sa-i poata pune cumva la adapost pe romanii de acolo.
In acelasi timp, insa, pentru cine ati rabdat Dvs. umilintele unui regim decrepit? Nu cumva pentru noi? Daca e asa, atunci mai aveti de lucru aici, acasa, cot la cot, umar la umar cu noi, care nu prea am fost atinsi de flama lui Pericle din Carpati (despre morti, numai de bine!, ca era femeie desteapta doamna Busulenga, sit sibi terra levis!). Daca-mi permite inimarea sa ma ajut cu exemplul domniei-sale, apoi generatia noastra este orfanul infometat. Ma refer la muritorii de rand, nu la cei plini de talent pe care Dumnezeul geniului i-a sorbit din popor... Daca mai traiau batraneii aia caraghiosi, tare ma tem ca multi talentati de varsta noastra ar fi fost sorbiti si propulsati direct in marea adunare... Noroc ca asa au fost alesi pe spranceana, pentru meritele lor... Oamenii cu bun simt, dupa doua-trei zvacniri, fie s-au multumit cu ceea ce aveau, fie au luat drumul strainatatilor...
Cred ca la asta se refera inimarea si trebuie sa-i dam dreptate: mai este mult de lucru aici, acasa. Cei mai destepti dintre noi au sters-o! Am ramas cei din linia a doua, a treia, a patra... Intr-un fel, pentru noi ati rabdat... Bine-ar fi sa strangem randurile si sa salvam ce-a mai ramas si, poate, cine stie, reusim sa-i aducem inapoi pe ai nostri, de oriunde-ar fi!
Iarta-ma, inimarea, ca am extins interpretarea! Sper ca Eco sa se insele, iar exercitiul meu hermeneutic sa nu dauneze textului... Cum zicea francezul nostru Goethe: HAVE A NICE DAY!, adeca, VALETE!
De ce si dl. inimarea si d-voastra puneti chestiunea in termeni de aut/aut! Una nu exlude pe alta! De ce, de-o pilda, problema salvarii moldovenilor ar trebui sa-i excluda pe nord-coreeni, ori pe cei de aici. Insa, desigur, exista lucruri care se pot face mai usor, altele mai greu, pe unele le pot face unii, pe altele altii. Si, oricum am lua-o, ceea ce se poate face aici tine mai multa de vointa si puterile generatiei d-voastra si a celor de dupa d-voastra, decit de cele ale unui aproape babalic ca mine care, in afara de datul cu parerea si grija unei firme cu personal exclusiv tinar, mare lucru nu mai are de facut in lumea asta. Acum, subiectul era chestiunea basarabean, despre ea mi-am dat si eu, cum m-am priceput, cu parerea!
Sper ca nu am reusit sa va enervez, ca nu asta aveam de gand!!! (Dar se pare ca mi-a reusit!).
Pai, de aceea m-am rezumat si eu in primul comentariu (v. mai sus) numai la problema basarabeana, pentru ca aveam de gand sa pomenesc numai ce este in chestie! Dar, contrar a ceea ce pare, lucrurile, totusi, se leaga. Ele nu sunt aut/aut, ci sive/sive... Pe aproape, dar nu la fel!
Sa fiu mai clara (in curand o sa va dau si adresa, ca ce fel de anonima-i aia, daca nu-i semnata!): cum spuneam, mai pe sleau, eu percep lucrurile cam asa:
1. Basarabia are o problema grava, in care sunt implicati romani de-ai nostri. 2. Autoritatile de la Bucuresti sunt acuzate ca ar avea vreun amestec. 3. Reactia oficialilor nostri intarzie. 4. Ne intrebam cu totii, care de care mai strigatoriu: De ce tace presedintele??? 5. Presedintele graieste. 6. Vezi punctul 4 cu interogativa la negativ: De ce nu tace presedintele? 7. AUT: De ce a spus asa si nu altfel??? 8. Vae nobis, ce ne facem, vin basarabenii si vom muri de foame... 9. Vae nobis, astia vor vota pe nustiucare... 10. Vae nobis, am pierdut Basarabia!
In acest context, vin unii de pe aici si spun: fratilor, Basarabia are, intr-adevar o problema, dar problema noastra este ca n-o putem ajuta in problema ei pana nu rezolvam problema noastra... Acolo este un regim comunist! OK! Pentru cei din generatia mea, asta inseamna ca acolo este un regim rau... dar, ma intreb, cati l-ar impusca pe Voronin? Eu nu l-as impusca! As incerca sa-l conving! (Nu stiu cum, ca nu mi-am propus.).
Imi pare rau daca spusele mele de mai sus au sunat a strigat de ajutor, ca nu asta au vrut sa fie. Nu va faceti probleme, domnule Petraru, o scoatem noi la capat fara sa deranjam pe nimeni. Suntem obisnuiti. Problema generatiei mele este ca ne-am cam spulberat... Odata si-odata ne vom aduna noi, daca vom avea nevoie unii de altii. Daca nu, nu! Scuze pentru idrazneala, chiar n-am vrut sa starnesc iritatie. Uneori, insa, reusesc, chiar fara vointa, ca putere... n-am!
Dar chiar nu sint deloc iritat si regret daca asa a parut! Mi s-a parut insa firesc sa va indemn sa nu asteptati prea mult ajutor din partea noastra, ca sintem destul de epuizati de viata si oricum cam pe duca - avem mult mai mult trecut in spatele noastru decit viitor in fata noastra! Meritoriu gindul de a-l indrepta pe Voronin, desi cred ca nu-s sanse. Si, pentru ca nu sint, cred ca este bine ca se ofera o sansa de salvare individuala acelor oameni, fara sa fim panicati ca ne maninca bucatele si ne fura boii de la bicicleta. Auguri!
La momentul decembrie 1989, încă mai aveam 38 de ani, iar fii-mea deja împlinise 16. Aveam o legătură trainică, n-am trăit conflictul dintre generaţii. Dilema mea de părinte fusese - multă vreme - dacă era corect să-mi îndrum copilul către valori fără absolut nici o valoare în lumea în care trăiam. Ori dacă era posibil să... Nu era. Cum să-i vorbesc fii-mi despre idealurile comunismului? A, despre himerale sale - da.
Nelămurit dar pregnant, tindeam către calea valorilor eterne, imuabile. O-ndreptasem către mitologia greacă, stabiliserăm corespondenţa cu cea romană, iar Dumenezeu exista pur şi simplu, nu intra în discuţie. Părea promiţătoare calea istoriei pilduitoare. Eu, copil din flori fiind, îmi eram propria istorie - încă nu-mi asumasem istoria alde Inimă-Rea. Ea, însă, era a cincea generaţie în viaţă, a unui neam de slătineni amarnici şi răzbătători.
Totul începuse cu 5-6 ani în urmă, cînd - la ţară, la Buzeşti, fiind - mi-a arătat "moşia lor": Uite, tati, acela a fost pămîntul nostru. Şi zăvoiul - tot al nostru, şi peste deal - tot pămîntul nostru.
Aşa-i arătase buncă-sa. Tot ea-i vorbise despre "clăcaşii" lor - "proştii" care, acum, abia de mai dădeau bună-ziua.
Eu aveam o legătură culturală cu pămîntul - greiere, deh! "Nu simţeam" glasul pămîntului, tot ce era românesc mă chema de peste tot unde era românesc. Apoi, tot ce era omenesc - cam aşa...
I-am vorbit despre stră-străbunicu-său - subolcotenent Popescu, mort în Marele Război, de tifos exantematic. Un învăţător şi un pionier, în acelaşi timp - printre primii colonişti ai pădurilor de pe malul drept al Vedei. Pe-atunci, şi Vedea era mai mare, nu firişorul de apă care-o mai lua razna în unii ani, se umfla-n pene istorice de inunda pînă la 300 de metri de vad. Le defrişaseră, desţeleniseră pămîntul şi făcuseră ogoare. Îşi apăraseră casa cu puşca, trăiseră şi muriseră pentru Pămînt.
Popescu lăsase o casă de femei – nevasta şi două fete. Cea mare împlinise 15 ani, aşa că s-a măritat ca să aducă mînă de bărbat în casă. Tot cu un învăţător, Ion Oproiu – dintr-un neam bogat în copii frumoşi, mintoşi, dar sărac lipit pămîntului. Şi-a găsit casa stăpînul – amarnic bărbat! A lărgit averea, a făcut politică pe plan local, l-a avut pe un Brătianu la masă. Era cît pe ce să-l aibă şi pe Iorga dar n-a fost să fie.
După 23 august 44, a-ceput să aştepte americanii, singurii care repsectau dreptul la proprietate. Vreo cîţiva ani, i-a aşteptat la Canal. Dom’ învăţător Oproiu ajunsese duşman al poporului. Prima învăţătură despre nobleţea comunismului: fiul pămîntului este duşmanul poporului.
Familia abia şi-a putut păstra casa bătrînească – a lui Popescu. Şi o plantaţie de pruni – vreo 3 pogoane, pe malul Vedei, cîţiva ani. Făceau ţuică şi trăiau. „După Canal”, li s-a luat şi plantaţia.
Eram cu fii-mea în livada de pruni – bătrînă, neîngrijită, la mîna oricui. Uite, tată – ziceam – pe-ăştia-i păzea Oproiu cu puşca-n mînă, nici pe fiu-su nu-l lăsase la liceu, să-i fie de ajutor pînă veneau americanii. După care, la Paris l-ar fi trimis să facă carte. Vorba lui Ben Oproiu – doctorul, fie iertat! – dacă era după tata, acum eram şi eu tractorist în sat.
Ion Oproiu a fost ultimul posedat de duhul pămîntului. Urmaşii săi au pierdut legătura cu glia, nu-i interesa nici după 1989, decît pentru „restituire” dar, apoi, a cam rămas la mîna arendaşilor, care nici ei nu se prea-nghesuiau, că şi ei aveau mai mult pămînt decît puteau munci. Dar, cît mai era ceva de furat de la vecini, să fie primit!
Am vorbit despre Anteu, de puterea invincibilă pe care i-o dădea Mama Geea, numa’ să rămînă cu tălpile pe pămînt. Vezi, pui, analfabeţii ăştia de comunişti au mers pe mîna unui jidov rătăcitor, care i-a-nvăţat că oamenii vechi se omoară, iar celor noi li se taie legătura cu pămîntul, să fie venetici pe astă lume, să poată fi mînaţi de colo-colo, din robie în robie, din pustie în pustie. Şi le-a ieşit mai bine decît plănuiseră, au distrus întreaga lor lume, cu bună-cuviinţa şi cuminţenia pe care numai vatra satului le ştia ocroti. Oameni rătăcitori prin bezna neştiinţei lor de sine, numa’ buni de îndopat cu lozinci de doi lei şi „folclor nou”. De-aia ascultăm noi la nunţi Bălălău şi Magdalena, iar de Mărie, Mărie ştim doar de pe viniluri prăfăuite. Şi de la Tudor Gheorghe, sare ea. Da, şi de la olteanu’ ăsta care-şi iubeşte neamul şi pămîntul, împreună cu alt oltean – Marin Sorescu. Sînt puţini, nu-i aşa? Bine că sînt, puiule, dar de-ajuns nu sînt şi-o să se cunoască.
Şi-atunci, ce mai rămîne drept pe lumea asta? Amintirea dreptăţii, taicule. Aşa cum eu o să trăiesc cîtă vreme şi-oi aminti tu de mine, aşa şi dreptate o dăinui pînă cînd or uita-o de tot oamenii. Ca pe Zeus, nu? Ca pe Zeus, cumva. Dar a venit Doamne-Doamne, în loc, cae-i mai puternic şi mai bun. Întotdeauna-i mai bun cel mai puternic, fata tatii...
Basarabi si voi, Musatini...
Am stabilit deja ca teama de a nu muri de foame scl suna deja a meschinarie... Dar inimarea este un tip destept, deci cred ca judecata lui este ceva mai ampla. De aceea mi-am permis sa crosetez si eu un pic (sau numai in direct e voie?).
Nu asteptam niciun ajutor din partea Dvs., dar nici sa va dati de ceasul mortii... oameni, buni, ca ceva nevoie tot avem de voi, macar atat, sa ne bateti pe umar si sa spuneti: Bravo, ma, prostovane! (Prostovane! Nu prostanacule, nu prostule! Si asta din urma are dreptul sa traiasca, dar, vorba cui stim noi, sub denumirea lui de prost!). Stim si ca nu sunt sanse de a-l indrepta pe Voronin, ca nu suntem chiar asa de prosti... sau, ma rog, proaste... ca, unele, suntem femei... De aceea sunteti dezamagit, nu-i asa? Uite, am zbughit-o la cratita, ca nu se face sa va spun ca merg sa-mi iau tigari!
Sigur ca amintirea dreptatii e un lucru foarte bun, numai ca nu putem trai doara din amintiri! N-ar fi rau, deci, daca s-ar mai si intrupa citeodata...
D-le Petraru, mă bîzîie insistent bănuiala că, de n-ar fi vorba despre "dreptatea" d-lui Antonesi, noi ne-am înţelege din priviri, fie şi virtuale. În discuţia de aici, eu sînt avantajat de faptul că d-l Antonesi mi-e indiferent, străin, o persoană care publică şi se supune, astfel, şi judecăţii mele. Iar judecata mea zice că expatrierea moldovenilor basarabeni este greu păcat istoric. Eu nu-l pot condamna pe Stalin, că i-a-mprăştiat pe moldoveni pînă-n pustiurile kazahe, şi să-l laud pe Băsescu care-i sorteşte bejeniei prin Europa.
Îmi amintesc despre "cetăţenia maghiară", pusă la cale prin anii '990. Cînd au realizat ungurii pericolul ca Ardealul să se pustiască de maghiari, au lăsat-o moartă.
Pînă şi "poporul ales" a ales întoarcerea în vatra milenară, pentru a fi o naţie, cu o ţară.
Adevărat că există modernitatea care face din migraţie un dat al globalizării. Dar mai există Istoria care ne-arată cum s-au pierdut popoare pierzîndu-şi pămînturile.
Nu te poţi făli ca român, încurajînd dezromânizarea unui ţinut străvechi românesc. Te poţi afirma cosmopolit, modern pînă-n vîrful unghiilor, poziţie din care-i poţi îndemna pe ceilalţi să renunţe la prejudecata locului natal, a limbii materne, a istoriei neamului. Atunci, da, eşti consescvent fluturînd cetăţenia ca modalitate de "a scăpa" de persecuţia lumii vechi, de a te salva înlăuntrul unei civilizaţii moderne. Caz în care nu eşti tocmai preşedintele unei ţări ci guvernatorul uneia din provinciile Imperiului Mondial.
Eu rămîn la vorba veche: Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.
...Si s-a intors Onu de la Canal si nimeni n-a aflat vreodata vreun oftat de la dansul... Nici chiar cand isi oblojea in prizvar piciorul secerat in linia intai, şi coasta dinspre apus stralucea de naframi inflorate, iar ceardasul rasuna sub salcamii din ograda lui... Si inainte cantau ungureste, canta si el, ba, daca se potrivea pe-acolo, batea caputa si invartea unguroaicele o data pe sub mana, intr-amiaza mare, cand soarele ardea cu putere si lucrul trebuia sa ostoiasca. Baci, sluga, stia bine zice cu cetera, si ungureste, si romaneste, iar Onu juca aprins toate muierile platite cu ziua. Se asezau la gramada in iarba, cand Fica, impropodita inapoi, aducea mamaliga fierbinte numa bine taiata cu ata alba. Si toti laolalta intindeau in acelasi blid cu branza de oaie, si toti din acelasi ulcior sorbeau un strop din sangele Domnului, in ograda aceasta care pe-atunci era a lui, pana la scaţăni. Azi e a tuturor. Le-a dat-o de buna voie, ca avea patru copii, dar el stia sigur ca americanii isi vor tine vorba, si in ograda lui se va canta iar romaneste...
S.a.m.d.
Suntem ca-n bancu ala: Un moldovean, un oltean si-un ardelean...
Dar, in acelasi timp, nu putem fi mereu chiar de aceeasi parere! Pina la urma, diferenta face existenta! In chestiunea de fata, insa eu sint, mai degraba, nu integral desigur, de acord cu pozitia lui LA. Cred ca o viata are importanta sa, in sine, nu neaparat doar ca apartinatoare unei comunitati. Poate e si efectul vietuirii mele de aproape doua decenii intr-o lume in care individul chiar conteaza. Dar asta e, sintem rezultatul exprientelor noastre. Mie, de pilda, nu atit pamintul mi se pare important, cit limba, cred ca ea ne face mult mai mult sa fim cine sintem decit pamintul ca atare.
...nu sint chiar asa sigur! mai ales daca ma uit ce bine a reusit sa amestece a noastra limbi originare iesite din paminturi atit de diferite si indepartate!
"...Un român" era continuare firească la "un moldovean, un oltean şi-un ardelean".
Depre amestecul lingvistic din care a ieşit româna, dialogul este imposibil. Pare-se că avem surse bibliografice diferite rău!
inimarea (22-Apr-2009 11:09) Vă păcăleşte polemica "...Un român" era continuare firească la "un moldovean, un oltean şi-un ardelean".
Depre amestecul lingvistic
Primiti na!-na!
Am priceput cum e cu... un roman, ce D-zeu! Avem aceleasi surse bibliografice... Acuma, ca mai mergem uneori pe incredere, si asta-i drept... Dar toti suntem circumspecti, in general, si dupa cum vad, niciunul nu agreeaza surse de mana a doua...
...sint sursele, ale mele sint cele clasic-academice, ca "dacismul" si alte fantasmagorii mai degraba ma amuza. deci, o limba neolatina, cu ceva elemente de substrat, cu peste 30% vocabular slav, o multime de turcisme, mai ales pe aici si in dus, ori germanisme, mai ales in Ardeal, cu aproape toate frazeologismele comune cu limbile slave... O limba, de altfel, foarte frumoasa, foarte plastica si, pe deasupra, singura din lume (unii spun ca asa ar mai fi si maghiara, dar nu cunosc) in care poti injura absolut de orice si poti insira injuraturile una de alta, fara pauza, pina la sfirsitul timpului...
38 era adresat d-lui Petraru.
---
D-le Petraru, eu am preluat expresia lui Nikita - "Limba română e patria mea". El a folosit-o într-o vreme în care se simţea străin în ţara lui, şi se refugiase-n singura patrie care nu i se putea lua. Cînd vine vorba de "patria mea", sînt mult mai puţin concesiv decît sînteţi dv., cînd vorbim despre "LA". De fapt, nu sînt defel concesiv. Nu este subiectul despre care stau la taclale, cum despre fotbal, politică, femei - cu detaşarea adusă de vîrstă, ca unică consolare.
Limba română este o limbă romanică, unde caracterul de romanitate este dat şi de "fondul principal de cuvinte". "Contribuţia slavă" - energic combătută de G. Călinescu, în Istoria sa - ţine mai ales de termenii religioşi, datorită "fericitei" inspiraţii muşatine de a rupe legătura cu romanitatea şi a adopta ritualul răsăritean, în urma luminătorilor "bulgari" Kiril şi Metodiu. La vremea sa, "o decizie politică" vizînd păstrarea independenţei Ţării Moldovei, faţă cu presiunea expansionistă maghiară, "papistaşă" - cum a fost numită mai tîrziu.
Există o ştiinţă filologică - Lingvistica romanică - care demonstrează faptul că româna nu este un amestec de limbi ci miraculoasa formă de păstrare a romanităţii, "într-un ocean slav". Maghiarismele, germanismele şi turcismele sînt nesemnificative. Mai ales, turcismele au "o psihologie" proprie, aproape toate căpătînd conotaţii peiorative: bir ("unu") cîrd ("şir") ra'at, diliu (deli - nebun). Teleorman e "pădurea nebună", dar cine mai citeşte, azi, Zaharia Stancu?
Problema neologismelor (cuvinte împrumutate din alte limbi, prin diferite procedee, chiar şi din latină dar "pe cale cultă") este românizarea lor. Anglicismele de azi nu se prea lasă românizate, nici interes ştiinţific oficial nu există pentru asta, într-o lume nu atît cosmopolită cît snoabă, cum orice lume intelectual-precară. Aşa că abia acum româna este în real pericol de degradare pînă a răspunde definiţiei pe care o daţi dv.
...asa ca nu aveam cum sa prind aluzia. Nici nu e unul din poetii mei preferati. Cit priveste romanitatea limbii romane, nu am spus de la bun inceput ca e o limba neolatina? Dar cu puternice contributii din afara. Ce-a combatut Calinescu e una, de altfel nu era lingvist, ci istoric literar, realitatea este ca fondul slav e de peste 30 procente, in Moldova de aproape 40 si nu e vorba doar de terminologie religioasa, ci si de cuvinte foarte laice precum sip, leica, ogor, trup, cuvintul ce desemneaza organul genital feminin si alte alea. Ca sint integrate unei structuri romanice e alta poveste. Iar cit priveste turcismele, unele sint foarte delicioase, deloc periorative - de la sorbet la harbuz si la baclavale, sarailii, rahat (rahat lukum, desigur!) e plina limba de ele si nici macar nu suna nelalocul lor! Ma pricep putin la asta, pentru ca, atunci cind imi dadeam in doctorat in Germania, a trebuit sa iau niste ore, pentru intretinere si s-a nimerit sa fie de istoria limbii romane.
Da, d-le Petraru, vă pricepeţi puţin la asta. Vă admir curajul fiindcă eu nu mă-ncumet să mă pronunţ despre ceea ce ştiu puţin. E preferabil, cred. Altminteri, mi-ar scăpa faptul că G. Călinescu a fost istoric şi critic literar, lingvist, prozator şi poet - toate ţinînd de filologie. Nimeni nu poate fi istoric literar, fără a avea solide cunoştinţe lingvistice. Gîndiţi-vă doar la faptul că o parte din Istoria sa se referă la literatura română veche, toată în paleoslavă. Că nu poate face aprecieri critice despre opera lui Cantemir, fără a cunoaşte latina. Că nu poate evalua influenţa poeziei anacreontice asupra Văcăreştilor, fără a cunoaşte şi greaca veche, şi greaca modernă. Că nu-l poate critica pe Alecsandri, fără a cunoşate franceza, că nu-l poate analiza pe Eminescu, fără germană, că nu poate scrie despre Petrarca, fără a cunoaşte italiana medievală. Poate că-n turca medievală să fi fost descoperit.
Ştiind puţin toate astea, te poţi trezi spunînd că G. Călinescu "n-a fost decît" istoric literar. Neştiind că el s-a format intelectual într-o perioadă (interbelică) în care se cristaliza teoria formării limbii şi a poporului român, pe care era imposibil să nu o fi cunoscut.
Ştiind puţin din toate astea, îţi poate scăpa teoria lui Haşdeu, despre circulaţia cuvintelor ("cuvintele sînt ca banii") de la care încoace vocabularul de bază al limbii îi hotărăşte caracterul, nu statistica exaustivă - uneori, folosită tocmai pentru negarea latinităţii limbii române, cum a fost cazul "teoriei" staliniste despre originea limbii române, care era de origine slavă fiindcă folosise alfabetul chirilic pînă la Cuza, şi mai avea şi - vorba dv. - "30%" cuvinte slave.
Probabil că, azi, avem 30% cuvinte englezeşti - din motive de trade şi IT - aşa că putem vorbi despre o puternică influenţă a limbii engleze (americane, eventual) asupra limbii române. Dar, cîtă vreme spunem "trendul", "sprayul", a zapa etc - le românizăm, adică, tot romanică rămîne limba română ("neolatină").
Daca vreau sa ma instruiesc in istoria literaturii romane, de buna seama ca ma duc la Calinescu. Cum insa nu asat aveam de predat, m-am dus la lingvistii de meserie, de la Sextil Puscariu pina la George Ivanescu. Pacat ca, atunci cind tineam eu orele acelea, ultimul nu-si editase inca masiva Istorie..., dar scrisese destul! Cit il priveste pe Hasdeu, de buna seama ca vorba e frumoasa, insa ca lingvist nu depaseste cadrele unui anume diletantism. E drept, noi, romanii, sintem in general enciclopedisti, pacat de care nu scap nici eu, de altfel! Sigur ca, la unele lucruri, ma pricep mai bine, la altele, mai putin bine, dar ceva tot am reusit sa invat - sa merg la sursele cele mai adecvate chestiunii care ma preocupa intr-un moment ori altul! Nu ma feresc nici sa-i consult pe cei care se pricep mai bine decit mine intr-o problema sau alta. Nimeni nu poate sa stie chiar tot, dar poate sa caute asta!
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vezi primele comentarii
