Un "Hamlet" cu trei actori

Arpad Schilling a scos in duelul sau cu Radu Afrim din cadrul TAMper2 inca un as din mineca.

Spectacolul "Hamlet.ws" este un Hamlet gindit pentru liceeni, intr-o incercare de a-i face pe cei tineri sa empatizeze cu tristul destin al printului Danemarcei. Pentru asta nu a fost nevoie decit de trei actori, trei barbati care si-au asumat pe rind toate rolurile. Toti sint si Hamlet, si Ofelia, si Gertrude, si Claudius, si Horatio, si Laertes si asa mai departe. Cu o viteza uimitoare, ei ies si intra dintr-o stare in alta si dintr-un rol in altul.

Cei trei jucau unitar, un Hamlet nu se deosebea cu mult de un altul, iar in iuresul cu care isi aruncau replicile, textul devenea un soi de aluat, framintat de un mixer cu trei palete. Fiecare dintre cei trei actori a avut din partea regizorului o tema pentru acasa: sa se adreseze personal publicului sau unui om din public, la un moment al piesei. Fiecare dintre ei a studiat atent textul si si-a ales un moment in care sa transmita un mesaj. Roland Raba, in clipa in care la curtea regelui danez apar actorii, cei atit de iubiti de Hamlet, s-a adresat publicului spunind ca ei sint actori unguri care au in fata un public de romani caruia ii spun o poveste despre un print danez, scrisa de un englez, astfel spectacolul lor devine o Europa in nuce.

In momentul in care in text se spune ca raul are o imagine mai puternica decit binele, Zsolt Nagy il ia ca partener de discutie pe un actor de la Sfintu Gheorghe, pe care-l cunoscuse cind a venit in urma cu citiva ani in turneu in Romania: "Vazindu-ma acum din nou, tu nu ti-ai amintit in ce spectacol am jucat atunci sau cit de bine, ci doar ca dupa reprezentatie m-am imbatat foarte tare. Vezi, raul are o imagine mai puternica decit binele". Si, in momentul in care Hamlet vorbeste de faptul ca regele si cersetorul nu sint decit doua feluri de mincare la masa viermilor si ca, in moarte, toti sintem egali, a reamintit spectatorilor de moartea lui Ceausescu, cel ce se credea nemuritor.

Scena duelului a fost de asemenea construita cu o inteligenta de necrezut. Spectatorilor li se spunea sa inchida ochii si tot duelul era recreat de actori prin sunete, tipete si sfichiuri de limba ce imitau zgomote de spada, publicul refacind in minte un duel real. Cei care au trisat si au deschis la un moment dat ochii puteau observa ca actorii insisi jucau cu ochii inchisi, duelindu-se doar din voce, fara a se privi unul pe altul.