Home » Arte & Popcult » Teatru » Un Goldoni de la mama lui

Un Goldoni de la mama lui

07 Noi 2008 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 809 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
“Piccolo Teatro” din Milano, una dintre cele mai prestigioase companii italiene, care a fost vreme îndelungată “laboratorul” marelui regizor Giorgio Strehler, a prezentat zilele acestea la Bucureşti spectacolul “Trilogia vilegiaturii” ce comasează trei piese de Carlo Goldoni.
 
Creat în 1947 de Giorgio Strehler, deşi “mic” după nume, Teatrul Piccolo este locul de unde au izvorât creaţii notabile. De aici a venit şi ideea creării unui fel de Uniune Europeană a teatrului, organizaţie ce a luat fiinţă tot la iniţiativa lui Giorgio Strehler, sub numele de Uniunea Teatrelor din Europa (UTE) al cărei preşedinte este astăzi regizorul român Alexandru Darie. Bucureştiul, după cum se ştie, găzduieşte în aceste ultime trei luni ale anului cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului UTE, la Teatrul Bulandra.

După ce publicul din Capitală a făcut cunoştinţă cu creaţii ale teatrului austriac, ale celui maghiar, ale celui grecesc şi ale celui spaniol, după ce Alexandru Darie a avut premiera spectacolului “Orfeu şi Euridice”, după ce Andrei Şerban, invitat de onoare al festivalului, a prezentat mult premiatul “Unchiul Vania” şi “Spovedanie la Tanacu” pregătindu-se să scoată în lume “Lear”, la Festivalul UTE a venit şi rândul celebrei companii milaneze “Piccolo Teatro” care a venit cu un spectacol 100% italian.

Pornind de la textele lui Goldoni, autor-brand al teatrului din Cizmă, “Patima vilegiaturii”, “Peripeţiile vilegiaturii” şi “Întoarcerea din vilegiatură”, regizorul Toni Servillo a făcut un spectacol în trei episoade, într-o montare ca de “manual”. Trimiţând cumva la copilăria teatrului, regizorul nu a folosit nici una dintre tehnicile moderne care, mai ales în variantele lor multimedia, au început să invadeze scena, punând uneori, din nefericire, în umbră actul teatral. Montarea lui Servillo se bazează doar pe text şi pe actori (printre aceştia apare şi regizorul, într-un rol secundar), făcând o bucurie nostalgicilor teatrului clasic.

Peripeţiile personajelor lui Goldoni din mica nobilime sau din şi mai mica burghezie cu speranţe de mărire seamănă încă izbitor de mult cu cele ale omului modern. Dorinţa de a fi văzut în cele mai frecventate locuri (ei la operă, noi la mall), de a purta cele mai la modă haine (la ei “ţoala” în vogă se chema “marriage”, la noi “toaletă vintage” sau “blugi marfă”, după caz), de a pleca în vacanţă (ei la ţară, ai noştri-n Grecia), de a te căsători cu un bărbat cu stare (la ei “Don Cutare”, la noi Irinel) sunt obiceiuri ce i-au supravieţuit lui Goldoni şi, cu siguranţă, vor constitui teme şi pentru dramaturgii de peste alte sute de ani.

Spectacolul lui Toni Servillo are mult farmec şi rafinament, fiind o discretă şi elegantă declaraţie de dragoste adresată teatrului.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI