Home » Home » Features » Un evreu luptă cu Autoritatea Holocaustului pentru memoria unui mitropolit român

Un evreu luptă cu Autoritatea Holocaustului pentru memoria unui mitropolit român

30 Mai 2009 Mirela Corlatan | 4 comentarii | 4879 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Autoritatea Martirilor Holocaustului refuză să acorde titlul de „Drept între popoare“ fostului mitropolit al Bucovinei, Tit Simedrea, în pofida dovezilor de la CNSAS şi a mărturiei unei familii de evrei salvaţi de el de Holocaust.
 
Mitropolitul Tit Simedrea
Mitropolitul Tit Simedrea
Meir Shai are 79 de ani şi din 1995, de când s-a pensionat ca profesor de ma­tematică în Haifa, are un singur ţel: să răsplătească atât cât îi stă în pu­tinţă gestul celor care i-au salvat în 1941 familia, aflată la Cernăuţi, de de­portarea în Transnistria şi, implicit, de la moarte. A reuşit în cazul lui Geor­ge Rusu, pictor bisericesc şi consilier la Mitropolia Bucovinei, nepot al Pa­triarhului Miron Cristea, care i-a as­cuns un an şi opt luni într-un subsol al Mitropoliei.

În 2007, Au­to­ri­ta­tea Martirilor Holocaustului „Yad Vashem“ din Ierusalim l-a declarat post-mortem pe acesta „Drept între po­poare“, iar titlul a fost primit, în nu­me­le fiicei sale stabilite în Brazilia, de că­tre Patriarhul Teoctist, cu două săp­tămâni înainte de a trece la cele veş­nice. În ce-l priveşte însă pe al doi­lea salvator, însuşi mitropolitul de atunci al Bucovinei, ÎPS Tit Simedrea, cu aprobarea căruia George Rusu a as­cuns familia Slacman, Meir Shai se lo­veşte însă doar de răspunsuri negative de la Yad Vashem.

Nici documen­te­le de arhivă, nici mărturiile unor apro­piaţi ai lui Meir Shai, răspândiţi acum în toată lumea, nu au fost considerate suficiente de comisia pentru a­cordarea titlurilor de „Drepţi între po­poare“. El e însă decis să nu a­ban­doneze, întrucât cele petrecute cu 68 de ani în urmă l-au marcat pe via­ţă. Meir Shai se numea Marcel Slacman şi avea 11 ani în octombrie 1941, când populaţia evreiască din Cernăuţi a fost dusă într-un ghetou din ordinul ad­ministraţiei româno-germane, cu scopul de a fi ulterior deportată în Trans­nistria. Doar cu un an înainte, împreună cu părinţii, Da­vid şi Ida Slacman, cu sora şi fratele său fugi­seră din Iaşi din calea tă­vă­lu­gu­lui antisemit. Tatăl său era tipograf de meserie şi, în 1937, însuşi Corneliu Ze­lea Codreanu îi ceruse să monteze o ti­pografie legionară.

Refuzul i-a adus ameninţări cu moartea, din cauza că­rora în 1940 a luat calea Chişinăului, la timp pentru a scăpa de cumplitul pogrom ce a urmat în Iaşi în iunie 1941. Peste Prut nu au stat însă mai mult de jumătate de an, plecând spre Cernăuţi, unde populaţia evreiască era majoritară şi sperau să fie mai fe­riţi de pericole sub administraţia ru­sească, instituită după cedarea Bu­co­vi­nei de Nord Uniunii Sovietice. David Slacman şi-a găsit acolo o slujbă la Mi­tropolia Bucovinei, condusă de ÎPS Tit Simedrea. În iulie 1941, trupele româno-germane au ocupat însă Cernăuţiul şi în scurt timp au pus la cale deportarea în Transnistria.

În timpul ocupaţiei ru­seşti, 10.000 de evrei fuseseră deportaţi pe motiv că aparţin „clasei ex­ploa­ta­toare“, însă familia Slacman a avut no­­rocul de a fi prea săracă pentru asta. Acum singura lor şansă era aceea ca tatăl, David, să fie trecut pe lis­­ta evreilor „necesari“ funcţionării ora­­şului, pentru care primarul Traian Po­povici obţinuse de la Antonescu per­misiunea de a rămâne în casele lor. Pentru asta, Slacman i-a cerut aju­torul lui Gheorghe Rusu, în subordinea căruia lucra la Mitropolie. Circa 20.000 de evrei au fost salvaţi în acest fel, 17.000 cu semnătura generalului Cor­neliu Calotescu, guvernatorul Chi­şinăului, restul cu semnătura primarului Popovici. Guvernatorul Ca­lo­tescu a refuzat să semneze însă pentru „omul mitropolitului“. Şeful cabinetului militar al acestuia, maiorul Ste­re Marinescu, apucase să-şi pună însă semnătura, iar paznicii ghetoului nu au observat că lipseşte cea a lui Ca­lotescu, lăsându-i pe Slacmani să iasă. George Rusu i-a ascuns apoi în subso­lul Mitropoliei şi a pus un surdomut să-i îngrijească.

„Geor­ge Rusu venea să ne viziteze adesea şi îmi aduc aminte că o dată, înain­tea unei vizite a lui Mihai An­to­nes­cu la Mitropolie, ne-a povestit că Tit Simedrea a întrebat dacă sunt disciplinaţi copiii, adică noi, ca nu cum­va să fim descoperiţi. A doua zi m-am ur­cat pe gratiile de la geam şi am vă­zut maşina neagră a lui Antonescu“, po­vesteşte Meir Shai. Sub cerul liber s-a aflat abia în august 1943, când po­li­ti­ca de deportări începuse să se relaxeze. Familia Slacman nu a mai rămas mult în Cernăuţi, stabilindu-se apoi la Bu­cureşti, ca şi cei doi salvatori ai săi, cu care însă nu a mai avut nici o le­gă­tu­ră. „Pe George Rusu l-am mai întâlnit o dată, în 1962, cu o zi înainte să moa­ră tatăl meu. Apoi i-am pierdut din nou urma“, spune Meir Shai, care a urmat Facultatea de Chimie Ali­men­­tară. În 1958 a făcut cerere de emi­grare şi din acest motiv a fost re­trogradat de la postul de inginer, într-o fa­brică de ulei, la cel de mătură­tor. La Institutul de cercetări chimico-farmaceutice s-a transferat tot pe post de mă­turător, dar în realitate a lucrat ca la­borant.

Paralel a urmat Mate­ma­ti­ca şi Şcoala de Arte populare, fiind pasionat de muzică. În 1970 a reuşit să emigreze cu familia în Israel, şi-a schimbat numele şi a devenit profesor la şcoala de elită „Reali“. Faptul că nu are copii i-a permis, după pensionare, să se dedice investigaţiei necesare pen­tru a întocmi dosarul de la Yad Vashem al lui George Rusu, iar în ul­ti­mii ani al lui Tit Simedrea. „Eu am fost iniţial într-o eroare. Am crezut că titlul de «Drept între popoare» se a­cor­dă doar cuiva care are şi urmaşi. De aceea eu am căutat-o câţiva ani pe fiica lui George Rusu până i-am dat de urmă în Brazilia şi de aceea nu am fă­cut în acelaşi timp dosarul şi pentru mi­tropolit. Am gândit că, fiind că­lu­găr, nu are urmaşi. La ceremonia de la Patriarhie prin care i s-a acordat titlul lui Rusu, un istoric mi-a spus că Tit Simedrea are un nepot“, po­ves­teş­te Meir Shai. Nepotul se numeşte Gri­go­re Popescu, până anul trecut director al Institutului de Tehnică de Cal­cul din Bucureşti, şi e fiul Venerei, fiica lui Tit Simedrea. Acesta din urmă s-a călugărit abia după ce a rămas vă­duv. Existenţa unui urmaş nu este însă o condiţie a Yad Vashem pentru acorda­rea titlului, iar lui Meir Shai i se re­pro­şea­ză acum că nu a depus dosarul în ace­laşi timp cu cel al lui George Rusu. Pen­tru ca Yad Vashem să nu mai poa­tă invoca acest motiv, Shai a căutat în arhive dovezi în plus pentru a dovedi atitudinea favorabilă faţă de evrei a lui Tit Simedrea.

El are de înfruntat şi prejudecata potrivit căreia majoritatea preoţilor or­todocşi din acea vreme erau simpatizanţi legio­nari, deci presupus antisemiţi. În arhiva CNSAS a găsit, de exemplu, un document al Serviciului Spe­cial de Informaţii, datat din 1940 şi care poartă, potrivit istoricilor, o re­zo­lu­ţie a mareşalului Ion Antonescu, ce des­crie un eveniment organizat de Tit Si­medrea la Bălţi, unde a fost episcop înainte de a ajunge mitropolit, şi la care a participat „grupul marilor in­dus­triaşi evrei“, „toată jidovimea cu sta­re a oraşului“. Un alt document, în­tocmit de Securitatea comunistă, ce-l avea în urmărire, arată că Tit Si­me­drea „a vorbit cu scârbă de regimul le­gionar, manifestând o atitudine antiantonesciană, nefiind de acord cu unele acţiuni ale lui Antonescu“. „Tit Simedrea este cunoscut dintr-o notă a SSI din 18 octombrie 1941 că a pri­mit în audienţă pe şeful rabin evreu dr. Şafran şi l-a asigurat că împreună cu fruntaşul bucovinean Flondor au in­tervenit pentru evreii din Bucovina, pro­miţându-i tot sprijinul său“, se spu­ne în document. „M-a primit şi a mărturisit, spre marea mea surprin­de­re, că ceea ce a văzut îl tulbură încă. I-am cerut imperativ să-şi comunice im­presiile mareşalului şi să-i ceară să oprească deportările.

El a făcut-o şi a făcut-o cu folos fiindcă convoaiele ce ple­cau din Cernăuţi au fost oprite“, a con­firmat chiar rabinul-şef Alexan­dru Şafran în memoriile publicate la Edi­tura Hasefer. Anul trecut, independent de demersul lui Shai, Centrul de Istorie a Evreilor din Bucureşti a des­coperit un alt document în arhiva lui Wilhelm Fildermann, şef al Co­mu­ni­tăţii Evreieşti din acea vreme, care consemna atitudinea favorabilă a lui Tit Simedrea faţă de salvarea de la de­por­tare a evreilor, în cadrul unei audienţe pe care i-a acordat-o. După terminarea războiului, Tit Si­medrea s-a retras la Bucureşti, unde a locuit mai mulţi ani împreună cu fa­mi­lia. Ulterior s-a retras în monahism la Mănăstirea Cernica, unde a şi mu­rit în 1971. „Bunicul a scăpat ca prin mi­nune nearestat de comunişti, cu atât mai mult cu cât a fost implicat şi în Mişcarea «Rugul Aprins». S-a spus că tocmai faptul că i-a ajutat pe evrei l-a salvat în anii de după război, când la putere erau evreii“, spune nepotul mi­tropolitului, Grigore Popescu. Nici documentele, nici mărturiile a pa­­tru prieteni din Cernăuţi ai lui Shai, sta­­biliţi acum doi ani în Israel, unul în Ve­­nezuela, altul la Moscova, nu i-au con­­vins pe cei de la Yad Vashem.

„Shai nu poate certifica faptul că Ru­su a pri­mit instrucţiuni de la episcop ca să fie ascuns“, a declarat pentru co­ti­di­a­nul „Maariv“ din 21 aprilie Irene Stein­feldt, şefa Direcţiei „Drepţi între po­­poa­re“ de la Yad Vashem, într-un am­­plu ar­ticol dedicat luptei lui Shai pen­­tru re­cu­noaşterea lui Tit Sime­drea. „Este o mare prejudecată acolo, la Yad Vashem, aceea că toţi românii, mai ales episcopii, au fost antisemiţi. Nu cred că răspunsul lor s-a făcut cu o cercetare temeinică în spate. De aceea mă voi adresa Tribunalului ad­mi­nistrativ pentru a vedea motivarea lor din dosar. Sunt decis să continui până se va face dreptate“, spune Shai.
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
Eufrosin_1 31-Mai-2009 08:01
Mai nou
..se vorbeste foarte mult despre holocaust, antisemitism, pogromuri etc. In timp ce e interesant sa afli detalii despre acea perioada a istoriei, mi se pare ca discutia este asezata deliberat intr-un fagas care are ca scop culpabilizarea poporului Roman, cu consecinta platii sumei de 20 miliarde de euro, ca si despagubiri catre organizatiile evreiesti care-si fac traiul din promovarea holocaustului..
Inainte de-a ne asuma vina si a scoate banii, e bine sa aflam si partea cealalta a istoriei, cea prea putin spusa si stiuta.
Cartea Saptamana Rosie, de Paul Goma, o face perfect, clar, condensat si veridic.
Descarcati-o gratis aici: http://paulgoma.free.fr/dl_links/publicistica/sapt amana_rosie.php

daca adresa contine spatii, fie eliminati-le, fie gasiti cu google "Saptamana Rosie".
2
Eufrosin_1 31-Mai-2009 08:05
Un evreu onorabil vorbeste:
Eufrosin_1 (31-Mai-2009 08:01)
Mai nou
..se vorbeste foarte mult despre holocaust, antisemitism, pogromuri etc. In "Adica, daca eu ma voi intrebare ptr cat timp evreii ne vor mai teroriza cu amintirea tragediei lor numita Holocaust, voi fi acuzat de antisemitism? Eu, un evreu?
Evreii acuza de fiecare data cand cineva spune ceva critic despre ei si imping autoritatile tarilor (noroc ca aici unde ma aflu nu este cazul) sa actioneze ferm si brutal dupa o metoda specific fascista impotriva persoanei care are ghinionul sa fie acuzata de anisemitism ori (ori si mai rau) de negationism. Nu mai vorbesc despre situatia BIETILOR palestinieni. Daca ma revolt ptr ca ni se baga cu de-a sila pe gat toate aceste povesti despreHolocaust si ca suntem supusi oprobiului public daca am sugera cercetari amanuntite in ceea ce priveste autenticitatea acestui genocid, impartasesc opinii antisemite?
Daca afirm ca evreii au cerut despagubiri ptr Holocaust, inclusiv de la state care nu le datorau nimic (Elvetia), si au primit, si acum a venit randul lor sa despagubeasca palestinienii, a caror suferinta nu a incetat nici in prezent, devin antisemit?
Daca afirm ca Israelul refuza sa se supuna rezolutiilor ONU adoptate din 1949 incoace, care cer printre altele stabilirea unui stat palestinian pe teritoriul dinaintea razboiului din 1967 (cca 30% din Palestina istorica), Ierusalimul de Est sa fie capitala noului stat palestinian, si adoptarea unei solutii justa la problema refugiatilor (prin solutie justa intelegandu-se fie dreptul palestinienilor de a se intoarce, fie recunoasterea crimelor comise si despagubirile materiale aferente), ma pot considera antisemit?
Cat sa mai induram tot acest dispret aratat libertatii noastre de exprimare consfiintite in Constitutia oricarui stat al lumii? "
3
balauru 31-Mai-2009 08:12
Paul Guma
Paul Goma e un antisemit cunoscut -culmea, are un copil evreu. A citi cartile lui inseamna a te alatura antisemitilor care se leaga de evrei si aducerea comunismului in Romania. Romanii, bineinteles, s-au opus vehement.

"o face perfect, clar, condensat " :-)
4
balauru 31-Mai-2009 08:23
antisemiti evrei
"Adica, daca eu ma voi intrebare ptr cat timp evreii ne vor mai teroriza cu amintirea tragediei lor numita Holocaust, voi fi acuzat de antisemitism? Eu, un evreu?"

bineinteles, printre cei mai inraiti antisemiti se numara si evrei.

"Nu mai vorbesc despre situatia BIETILOR palestinieni."

romanu' moare de grija altuia. lasa-i tu pe palestinieni si ai grija de saracia din Romania, coruptia umilitoare si nepasarea. de palestinieni nu le pasa decit iranienilor si asta doar ca sa-i exploateze in propaganda lor anti-israeliana. Si citorva romani frustrati sau platiti de ei. :-)
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI