Un blog pe zi: 18 ani, vârsta oamenilor convenţionali

Tinerii care scriu pe blog nu sunt chiar rebeli. Se uită fascinaţi la OTV şi cred că „televiziunea din România este în principiu un mare Oteve“; aşteaptă filme cu Ştefan Bănică; consideră „Cel mai iubit dintre pământeni“ un roman genial, superb; nu ratează ocazia de a scrie un necrolog patetic pentru Gheorghe Dinică; sunt anticomunişti şi pro-moldoveni, ca tot intelectualul român; sunt politically correct şi se entuziasmează la parada gay. Nostalgiile lor sunt legate tot de viaţa la ţară: „La 12 kilometri de casa mea era casa bunicii. Între cele două, strada şi… pădurea. Noapte, frig, ger. Îmi aduc aminte cum intram în pădure, chiar de cum se termina satul. De o parte şi de alta copaci întunecaţi se-ntind cu crengile spre drum. Ninge. Ninge cu fulgi mari, ce, în ciuda mărimii, cad lin peste liniile groase, negre, unduitoare, ale copacilor, urcându-se în alb şi ascuţindu-se la vârf, peste drumul acoperit cu o peliculă lucioasă, albă. Şi cad, şi cad“. Destinaţiile lor sunt tot Buşteni, Sibiu sau Constanţa. Dragostea şi sexul sunt puse la locul lor, la rubrica de sexologie, nu aruncate aşa, la întâmplare, prin blog.

 

După ce citeşti un pic acest blog, începi să speri că tinerii de 18 ani nu sunt aşa. Adică atât de convenţionali. Şi atât de uşor de înţeles, de fapt, de ceilalţi români, de la 19 la 90 de ani.