Umbra lui Aleksei al II-lea la Cluj

....despre CUI a cerut Aleksei condamnarea comunismului. Oare nu cumva amicului sau kaghebist in misiune interventzionalista la Dresda in anii 80? Si ai ceva stiri cam cum a condamnat "omul cu ochii de peshte mort" comunismul, la cererea - afirmi - a patriarhului celei de-a treia Rome? Reintroducand imnul URSS ca imn al Rusiei? Ca de stelutza roshie nu s-a atins nimeni niciodata.
Ura si prostie, Mirelo, altceva nu potzi secreta. Sa te ierte Cel de Sus!

S-a afirmat în literatură încă de pe băncile şcolii, făcându-şi debutul în anul 1936 la revista "Vremea", apoi la revista "Dacia Rediviva", al cărei redactor principal a şi fost. După ani a colaborat la revistele: "Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" şi altele.

A publicat în revistele centrale bisericeşti, "Glasul Bisericii","Mitropolia Olteniei", buletinul şi calendarul "Credinţa" din Detroit, "Renaşterea" de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist" (1976), "Acţiunea catolicismului în România interbelică" (1992) şi ultima apariţie, "Cartea deschisă a Împărăţiei", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experienţa de bun orator a Înalt Preasfinţiei Saleblicat, articole cu caracter teologic, predici, note şi comentarii.

Vorbind de activitatea sa de dramaturg, trebuie să menţionăm dramele: "Mioriţa" (1966); "Meşterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii-1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măşti" (1972). Acestea au fost puse în scenă de o serie de teatre ale ţării: "Barbu Ştefănescu Delavrancea" din Bucureşti, "Alexandru Davila" din Piteşti, "Dramatic" din Baia Mare ş.a

În anul 1982 a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

Alegerea sa ca arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul astfel că in anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. I-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992). La acestea se adaugă volumele de proză şi de eseuri: "Străinii din Kipukua" (1979), "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinşi" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991) şi multe altele, care ne pun în faţa sufletului un mare literat.

Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la data de 18 martie 1921 din părinţii Vasile Anania şi Ana, în comuna Glăvile-Piteşteana, judeţul Vâlcea. A primit la botez numele de Valeriu Anania. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursul secundar l-a făcut la Bucureşti. S-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucureşti ale cărui cursuri le-a urmat în perioada 1933-1941. A frecventat şi cursurile la liceele "Dimitrie Cantemir" şi "Mihai Viteazul din capitală, luându-şi bacalaureat în urma examenului susţinut la liceul "Mihai Viteazul" (1943).

În anul 1935, minor fiind, s-a înscris ca toţi elevii în organizaţia "Mănunchiul de prieteni", organizaţie a tineretului şcolar de tip legionar. În anul 1936 era deja încadrat în "Frăţia de Cruce", organizaţie superioară celei dintâi. Peste ani îşi aminteşte Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania: ..."Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal şi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , "Frăţia de Cruce" din Seminarul Central a fost desfiinţată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar şi după aceea, mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în "Frăţia de Cruce" din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu."

În anul 1941 a fost reţinut, o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. Mărturiseşte în continuare înaltul prelat: ..."După trei săptămâni am fost eliberat, dar în cazierul meu a rămas fişa cu calificativul "legionar", un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viaţă întreagă. Nu am făcut parte niciodată dintr-un partid politic, dar am fost şi am rămas pe dreapta". În anul 1942 a fost arestat şi condamnat din nou, la şase luni de închisoare, pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme.

Ajunge apoi student la "Facultatea de Medicină" şi la "Conservatorul de Muzică" din Cluj în toamna anului 1944, după ce nordul Ardealului, răpit nemilos de Dictatul de la Viena, revine patriei Române. Aici, ca preşedinte al studenţilor din Centrul Studenţesc "Petru Maior", a organizat şi condus greva studenţească cu caracter anticomunist, după instaurarea guvernului "democratic" condus de Petru Groza la 6 martie 1946 şi totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. În urma acestui protest al studenţimii, a fost exmatriculat de noile autorităţi.

Ulterior, şi-a continuat studiile la "Facultatea de Teologie" din Bucureşti şi la "Academia Andreiană" din Sibiu, obţinând titlul de "licenţiat în teologie" (1948).

La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, dându-i-se numele de Bartolomeu. În acelaşi an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. După greva studenţească de la Cluj, fiind înlăturat din Facultatea de Medicină în anul 1947, a ajuns stareţ la Mănăstirea Topliţa din judeţul Harghita.

Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. În perioada 1952-1958, deţine funcţia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti.

În anul 1958 a fost din nou arestat, pentru activitate legionară înainte de 23 august 1944 (Era unul din principalele motive de arestare a Securităţii: "Ce politică ai dus tu sau părinţii înainte de 23 august 1944). A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 20 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Şi-a ispăşit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia "politici". În timpul detenţie i-a murit mama, iar el nu a fost înştiinţat, aflând asta după eliberare în anului 1964. Eliberare s-a făcut, nu numai dânsului, la toţi deţinuţii politici în urma unui decret dat de autorităţile comuniste de desfiinţare a detenţiei politice.

A fost trimis în anul 1966 de către Biserica Ortodoxă Română în America unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de aici: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicaţii". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. Ţine nenumărate conferinţe şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare.

A participat la diverse conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu, fiind ales ca membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat Bisericile vechi orientale din Egipt, Etiopia şi India (1969).

Reîntors în ţară, este director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976-1982. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoriceşti, deosebit de bogată, va adăuga una de excepţie: diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta. De fapt, această lucrare o va elabora şi desăvârşi după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturiseşte singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de muncă de ocnaş dar, în acelaşi timp, i-a oferit Înalt Preasfinţiei Sale şi nouă tuturor, de astfel, bucuria de a avea o Biblie într-o limbă frumoasă şi curgătoare, limba română. Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit şi ediţia jubiliară a Sfântului Sinod.

În primăvara anului 1990, Prea Cuviosul Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.

La 21 ianuarie 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Hirotonirea întru arhiereu şi instalarea în Catedrala din Cluj-Napoca a făcut-o Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist pe data de 7 februarie 1993, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi şi de o mare mulţime de credincioşi.
Joi, 2 martie 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Prea Cuviosul Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Această nouă mitropolie, înfiinţată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut şi i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Naţională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist.

Printre alte funcţii, premii şi medalii cu care a fost distins Înalt Prea Sfiinţitul Bartolomeu amintim: preşedinte de onoare al Fundaţiei "Nicolae Steinhard" (1993); membru de onoare al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca (1993); premiul special pentru volumul "Din spumele mării", la Salonul de carte din Oradea (1995); senator de onoare şi membru al Marelui Senat al Universităţii Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (1996); premiul "Cartea anului", pentru volumul "Din spumele mării", la Salonul naţional de carte din Cluj-Napoca (1996); Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (mai 1999); diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia (mai 2000); de la Preşedinţia României, Medalia Comemorativă "150 de ani de la naşterea lui "Mihai Eminescu" şi Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce (2000); premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (martie 2001) ş.a.

De asemenea, IPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie 2001); Doctor honoris causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); "Cetăţean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); "Cetăţean de onoare" al municipiului Bistriţa (martie 2001). "Cetăţean de onoare" al municipiului Dej

Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei.

"Dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept 'Europa' însăşi şi care ne invită să intrăm în ea, ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni). Ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi datorită comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a ţării noastre în acest context european. Nu aşteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are.

Uneori suntem trataţi ca nişte 'balcanici', uitându-se că suntem la nordul Dunării şi, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologu spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi şi râie. Aşadar, dacă este vorba de o Europă, şi anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea şi trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualităţii creştine şi a civilizaţiei romane. Este singura Europă pe care o recunoaştem, dar şi cea care ni se refuză."

Bartolomeu Anania - "Ce ne oferă Europa?"fragment

Ce mai faci Mirela?

Salutari si ganduri bune de la Suceava!


Tie personal ti-e antipatic Mitropolitul Bartolomeu?
Mie mi-e foarte simpatic, i-as putea trece multe cu vederea. Balbaieli, nesincronizari, neintelegeri...

Asta e un om de talia lui Ţuţea, e printre ultimii carturari in viaţă.

Cele bune tie si la toti ai tai!

Mishu (calutzu) cred ca nu mai traieste, nu?

Concluziile şi evaluările actualului conflict din BOR le puteţi citi pe antiblogul :

http://grupareadeparte.wordpress.com/

(sau daţi click pe numele meu de utilizator, Scardanelli.)

Ai uitat să ne spui când a intrat în "Frăţia Secerei cu Ciocanul"... Că doar n-o fi fost ambasador itinerant al anilor 1966-1969 şi şef de profesie în BOR fără niscaiva "ciripituri" pe hârtie (ne-editate incă, şi la fel de valoroase...).

Scardanelli (17-Iul-2008 08:49)
Războiul civil din BOR
Concluziile şi evaluările actualului conflict din BOR le puteţi citi pe antiblogul :

http://grupareadeparte.wordpress.com/

(sau daţi (Anti)blogul lui Scardanelli dezvaluie destule despre personalitatea acestuia: un pustan orgolios, cu o parere nemaipomenita despre sine, incapabil sa inteleaga argumentele altora. Isi permite, doar face parte din elita, nu-i asa, din "ortodoxismul dandy", casta infiintata de el insusi, dupa gusturile sale ce (crede el) nu pot fi puse la indoiala.
Daca aveti curiozitatea sa ajungeti acolo, veti da peste un ego umflat cu pompa, care imparte cu mare lejeritate calificative in stanga si dreapta. Isi permite doar, in postura de patron al acelui blog. Ca forumist (sub numele de Anodos) nu a rezistat mult nicaieri, fie ca erau forumuri ortodoxe sau catolice. Nimeni nu suporta pe orgoliosi.
Ca sa trag o concluzie, acest Scardanelli sufera de patima slavei desarte si este condamnat la singuratate. Se autoiluzioneaza ca ar fi o elita, cand de fapt este un tanar cu mult tupeu. Nu e prost, e baiat citit, dar strica totul prin mandrie. Are o cruce grea de dus, dar sper sa invete candva ce inseamna smerenia.

Am uitat sa spun ca pe blog Scardanelli/Anodos isi dezvaluie mai pe ocolite identitatea. E vorba de Mihail Neamtu, autointitulat "teolog ortodox". Cat de ortodox este, eu am destule indoieli, din moment ce contesta valorile consacrate ale ortodoxiei. Ca si alti elitisti, trateaza de sus pe cei incadrati de ei in "ortodoxismul de grota", fara insa a le contracara argumentele. Eruditia poate salva fatada, dar nu e suficienta pentru a fi intemeiat in adevar. Decat 1000 de fraze sofisticate din "Gramatica Ortodoxiei" e mult mai ziditor sa citesti o pilda din Pateric sau sa asculti cuvintele simple ale unui Parinte. Nu e un lucru rau eruditia teologilor, dar cu conditia sa fie ziditoare, iar nu sa le hranesca ego-ul.
Pentru ca mi-am ales ca nickname unul din marii sfinti ai Ortodoxiei, Sf. Grigorie Palamas, le-as sugera teologilor care isi dau aere de mari eruditi sa-i citeasca din cand in cand scrierile si sa-si intrebe constiinta daca sunt palamiti sau antipalamiti. Si daca vad in ei insisi urme de antipalamism (si sunt!), sa-si dea seama ca s-au departat de la calea ortodoxiei.

Cand vad ca unii complet neavizati si nechemati se apuca sa scrie si sa arunce cu piatra, ei, neprihanitii, ma apuca un sentiment de dezgust si mila. Dezgust pentru fapta Mirelei si mila pentru ce va patimi ea pentru pacatele astea ale ei.

Articolul e unul scris la comanda, si dupa dictare.