EXCLUSIVTurnători cu robă: mâna Securităţii a ajuns în Justiţie
Rating:
20 voturi
O serie de înalţi magistraţi români au colaborat cu organele de Securitate ale regimului comunist înainte de a îmbrăca roba de judecător. Dosarele lor au ajuns în instanţă, care urmează să decidă natura colaborării.
Judecătorul Veronel Aioniţoaiei a colaborat cu Securitatea cu numele conspirativ „Andrei V.“
Ion Ionescu este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul Secţiei Civile şi de Proprietate Intelectuală. Îngropate în arhivele fostei Securităţi se află însă o serie de acte care arată o altă faţă a magistratului. Dacă azi împarte dreptatea într-un stat democratic, în 1968 era locotenent în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, postură din care dădea ordin ca anumiţi cetăţeni să fie urmăriţi şi îi învăţa pe turnători cum să obţină informaţii de la aceştia. Astfel, pe marginea unei note informative referitoare la un fost deţinut politic, Ion Ionescu nota că va contribui la instruirea celui ce furnizase nota respectivă pentru a obţine mai multe date. Urmarea este că turnătorul, cu nume de cod „Grigorescu P“, îi furnizează actualului judecător o notă referitoare la discuţiile purtate în sânul familiei lui Vasile M.R., obiectivul urmăririi informative. Din acestea rezultă dorinţa fiului său de a pleca din ţară. Ion Ionescu intervine şi extinde urmărirea informativă şi asupra fiului lui Vasile M.R.
În cazul urmăririi preotului Anton U., Ion Ionescu a fost ofiţerul de legătură al sursei „Eşanu I“. În mai multe cazuri, Ionescu întocmeşte note ale ofiţerului pe baza informaţiilor furnizate de „Eşanu I“ , prin care afirmă că „agentul îl întâlneşte frecvent pe Anton U., cu prilejul repetiţiei coralei preoţilor şi pe această bază i-am trasat sarcini în continuare“. Documentele care atestă faptul că judecătorul Ion Ionescu a fost locotenent de Securitate se află în dosarul trimis de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la Secţia de Contencios Administrativ a Tribunalului Bucureşti. După cum în acelaşi dosar se află şi întâmpinarea depusă de Ion Ionescu, prin care acesta ridică două excepţii de neconstituţionalitate ale ordonanţei de urgenţă care reglementează funcţionarea CNSAS. Ionescu susţine că anumite articole din această ordonanţă urmăresc îndepărtarea din posturi a persoanelor care au ocupat diferite funcţii în Securitate şi instituie o răspundere morală pentru simpla calitate de angajat al fostelor servicii de informaţii. Contactat de Cotidianul, Ion Ionescu a declarat că nu consideră oportună o discuţie cu presa.
Numele lui Ion Ionescu se leagă de procesul de revendicare a hotelului Lido, în care el a fost acuzat de foştii proprietari de faptul că s-ar fi antepronunţat în privinţa unor hotărâri ce ar fi putut avea ca efect anularea retrocedării respective şi păstrarea hotelului de către firmele fraţilor George şi Viorel Păunescu. Urmare a admiterii cererii de recuzare, el a fost înlocuit din completul de judecată.
Petru Ciubotariu este judecător la Secţia Penală a Curţii de Apel Iaşi, unde până recent a îndeplinit şi funcţia de preşedinte. El a fost recrutat în anul 1980, când era învăţător în comuna Scheia, şi a trecut prin mai multe funcţii pe care le putea îndeplini un civil în cadrul aparatului Miliţiei şi Securităţii: colaborator, informator şi persoană de sprijin. În primul an de colaborare a dat nu mai puţin de zece note informative, toate cu „valoare operativă“, după cum reiese din fişa sa personală întocmită de Miliţia comunei Scheia. Sub numele de cod „Spirache“, acesta a furnizat informaţii despre copiii din satul său natal, Drăguşeni, precum şi despre starea de spirit a ţăranilor. „Mă angajez să sprijin în mod secret organele de partid şi miliţie în activitatea pe care o desfăşoară pentru prevenirea şi lichidarea infracţiunilor (…), pentru combaterea oricăror manifestări care afectează orânduirile noastre socialiste“, stă scris în angajamentul olograf semnat de judecătorul de azi. Turnătoriile sale, aşa cum reies din notele informative descoperite de CNSAS, se referă la faptul că unii elevi stau acasă ori hoinăresc pe dealuri în loc să meargă la şcoală. Turnătorul „Spirache“ le indică, pe lângă nume, şi porecla: „Bazon zis Găinaţ“.
Nota ofiţerului de legătură precizează că, în urma informaţiilor primite, se va discuta cu părinţii copiilor, urmând a fi avertizaţi, iar informatorul „Spirache“ trebuie să continue supravegherea minorilor respectivi. De asemenea, Ciubotariu îi mai turna şi pe ţăranii din sat pentru faptul că erau nemulţumiţi de plăţile efectuate de CAP-ul local. Judecătorul de azi nu se dădea în lături nici de la a semnala scandalurile produse la bufetul satului. Când Ciubotariu a absolvit Facultatea de Drept, a plecat din satul natal, dar şi-a păstrat obiceiul de a informa destoinic Securitatea şi Miliţia. Promovarea sa la stadiul de persoană de sprijin, postură din care trebuia să aibă sub supraveghere colectivităţi întregi, nu doar persoane punctuale, s-a făcut în 1989, când era jurist la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, după cum reiese din documentele strânse de CNSAS. De altfel, în nota de constatare întocmită de CNSAS se specifică faptul că dosarul lui Ciubotariu a fost închis abia în 1991. Petru Ciubotariu nu a putut fi contactat pentru a comenta aceste documente.
Un alt judecător, fost preşedinte al Judecătoriei Bârlad, a fost recrutat de Securitate chiar de pe băncile liceului, când avea 15 ani. „În cadrul Liceului Pedagogic anul II C numără 34 de elevi, în rândul acestora nefiind până în prezent nici un colaborator care să poată semnala din timp orice probleme sau aspecte negative care interesează organele de Securitate.(…) Recrutarea numitului Aioniţoaiei Veronel se va face pe bază de sentimente patriotice. Cel în cauză este membru UTC, are un nivel ideologic în formare. Participă cu regularitate la învăţământul ideologic, pregătindu-se de fiecare dată în acest sens“, se menţionează în raportul cu propunerea de recrutare a judecătorului. Recrutarea în problema „Învăţământ“ a decurs cu succes, acesta primind numele conspirativ „Andrei V“. Ca elev, şi-a putut astfel turna profesorii pentru atitudinea lor din timpul orelor de şcoală, după cum reiese din notele olografe semnate sub pseudonim. Aioniţoaiei a mai fost recrutat o dată, în 1977, când era cadru didactic la şcoala din comuna Codăeşti, din judeţul Vaslui. În raportul de recrutare este acum trecut şi modul în care ofiţerul de legătură urma să se comporte, dacă el refuza colaborarea: „În cazul când din discuţii va rezulta că nu se pretinde la recrutare, discuţiile vor fi canalizate asupra unor probleme din cadrul liceului“.
El însă a acceptat şi a semnat un nou angajament. Notele sale informative îi priveau pe colegii de cancelarie sau pe cunoscuţii care aveau rude plecate în străinătate. Unii din cei pe care îi turna erau apoi avertizaţi de Securitate. După cum reiese din rapoartele şi notele de analiză depuse de CNSAS ca probe în dosarul aflat pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ din TMB, actualul judecător ar fi întocmit peste 40 de note informative. În nota de constatare întocmită de Direcţia Investigaţii a CNSAS se află însă o informaţie ce creditează ideea că judecătorul de azi a fost activ în cadrul serviciilor secrete şi după 1989: „Ultimul document din dosar este nota de analiză din data de 22.12.1987, însă pe copertă este trecută, ca dată a închiderii dosarului, data de 29.07.1991“. Contactat de reporterii Cotidianul, Veronel Aioniţoaiei a spus că nu comentează nici un aspect al colaborării sale cu Securitatea până la terminarea procesului cu CNSAS.
Vasile Moş, judecător la Tribunalul Braşov, a fost recrutat în 18 aprilie 1974, pe când îşi satisfăcea serviciul militar la Turda, iar colaborarea sa a durat, conform documentelor depuse în instanţă de CNSAS, până în 1989, timp în care a furnizat sute de informaţii ofiţerilor de Securitate. După armată, în 1976, Moş, care a primit numele conspirativ „Roland“, a fost reactivat de Inspectoratul Judeţean de Securitate Maramureş, pentru „supravegherea personalului tehnico-administrativ şi a elevilor de la Liceul nr. 3 din Baia Mare şi apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Judeţean Baia Mare“, unde actualul judecător se angajase.
Mare parte a notelor informative scrise timp de peste două decenii de Moş erau în măsură să afecteze drepturile omului, întrucât deconspirau planuri de a pleca şi/sau de se stabili ilegal în străinătate. De pildă, într-un raport informativ pe marginea unei note date de „Roland“, despre planurile a doi medici băimăreni de a pleca în Franţa, căpitanul de Securitate Viorel Pop nota: „Sursa a fost instruită să reţină părerile intime ale lui P. şi eventualele pregătiri privind refuzul revenirii în ţară“. Moş informa Securitatea până în 1989 despre toate cazurile de medici de care afla că au cereri sau intenţii de plecare în străinătate, definitive sau temporare, informaţii pe marginea cărora ofiţerul de Securitate menţiona sec: „Materialul se exploatează după caz“, ceea ce înseamnă că cei turnaţi puteau fi împiedicaţi să părăsească România socialistă.
În alte note informative, Vasile Moş dezvăluia detalii despre viaţa intimă a celor turnaţi. Despre asistenta medicală T., actualul judecător scria în 1984: „Colegii o suspectează în intenţiile de a pleca în străinătate deoarece are un copil de vârstă preşcolară care ar rămâne în grija tatălui. Deşi vrea să lase impresia că ar fi o bună familistă lucrul nu corespunde realităţii, ci este caracterizată ca o structură de un larg libertinism“. Despre o altă colegă de spital, Moş a informat Securitatea: „P.L. este divorţată. Se comentează că ar fi imorală, poate şi pentru faptul că tânără fiind a renunţat prea uşor la viaţa de familie“.
Contactat de Cotidianul, Vasile Moş nu a dorit să-şi exprime poziţia, ci ne-a îndemnat să preluăm din textul întâmpinării depuse de el în instanţă. Judecătorul recunoaşte, dintru bun început, colaborarea: „Corespunde realităţii că a existat o anumită colaborare a persoanei mele cu organele de Securitate“. El explică acest fapt prin aceea că tatăl său fusese condamnat politic între 1949 şi 1950 şi invocă „imposibilitatea refuzului categoric de colaborare“. Moş susţine, stupefiant, că „atât anterior intrării în magistratură (în 1997 - n.red.), cât mai cu seamă după aceea am fost preocupat în mod deosebit de apărarea drepturilor cetăţeneşti, făcând aplicarea jurisprudenţei CEDO cu 4-5 ani anterior intrării României în UE“, iar „admiterea acţiunii de faţă ar echivala cu restrângerea dreptului meu la propria imagine“.
Ioan Cozilec, preşedintele Judecătoriei Lugoj, a fost recrutat de Securitatea din Hunedoara în 1975, când avea doar 15 ani. El a fost recrutat şi în perioada stagiului militar, după care a fost „reactivat de IJS Timiş pentru supravegherea cadrelor didactice şi a intelectualilor din comuna Bethehausen“ şi a primit numele conspirativ „Grigorescu Ion“. Dosarul lui Cozilec conţine propunerile de recrutare, note de analiză ale ofiţerilor de Securitate, trei note informative semnate de judecător şi raportul SRI cu propunere de clasare a dosarului său, document emis în 10 aprilie 1991. Conform documentelor, Ioan Cozilec ar fi turnat în 1978 „un băiat pe nume U. Nicu, care obişnuieşte să asculte posturi de radio interzise şi apoi să pună în discuţie cele auzite, încercând să-i atragă şi pe băieţii care îl ascultă să facă la fel“, şi că acesta ar fi intenţionat să fugă în Germania în cazul în care nu ar fi reuşit să intre la facultate.
Zelul de colaborator al actualului judecător este marcat de însemnarea locotenentului de Securitate Teodor Vid pe marginea acestei note: „Numitul U. Nicu este semnalat pentru prima dată“, deci de la nota lui Cozilec i-a fost deschis dosar de urmărire informativă. În alte informări, Cozilec ar fi denunţat Securităţii doi ţărani care criticau colectivizarea sau un altul care considera că am fi trăit mai bine sub ocupaţie germană dacă nu ar fi fost actul de la 23 august 1944. În altă notă, datată 17.02.1983, Cozilec ar fi informat Securitatea despre criticile aduse regimului comunist, în cancelaria şcolii din Bethehausen, de profesoara de engleză. Judecătorul nu a putut fi contactat de Cotidianul pentru a comenta acuzele aduse de CNSAS. În întâmpinarea depusă în instanţă, el neagă însă că ar fi autorul notelor informative depuse la dosar, fapt care l-a determinat, după cum susţine, să scrie de mână documentul, pentru ca instanţa să decidă o expertiză grafologică, prin care să demonstreze că acele note ar fi fost fabricate de Securitate. Un alt argument adus de Cozilec este că nu avea cum să scrie despre profesoara de engleză în 1983, pentru că el lucrase ca profesor suplinitor la şcoala respectivă în anul şcolar 1979-1980, fapt pe care se pregăteşte să-l probeze cu cartea de muncă.
Procurorul Teodor Iordache, un dosar neconvingător
Procurorul Teodor Iordache, de la Parchetul Caraş-Severin, este un caz aparte, întrucât singurul document concludent este angajamentul său olograf semnat în 15 septembrie 1976, ziua în care s-a angajat în calitate de civil într-o unitate militară din Sfântu Gheorghe. Rapoartele de analiză ale ofiţerilor de Securitate consemnează faptul că Iordache ar fi furnizat informaţii, dar nici unul dintre aceste documente, întocmite pe parcursul unui deceniu, nu precizează vreo faptă concretă descrisă de actualul procuror, ci conţine doar formulări vagi de genul „a furnizat materiale informative utile“. În documentele depuse de CNSAS în instanţă nu apare nici un nume al vreunei persoane care ar fi fost turnată de Iordache la Securitate. Mai mult, în raportul de clasare a dosarului, întocmit în 29 iulie 1986 de locotenentul Petru Curescu, un superior a făcut menţiunea „întrucât a refuzat colaborarea în continuare, aprob măsura scoaterii şi clasării dosarului“. Contactat de Cotidianul, procurorul Teodor Iordache a negat orice formă de colaborare cu Securitatea. În ce priveşte angajamentul, Iordache a explicat că ofiţerii de Securitate „m-au păcălit cu jurământul militar depus la angajare, pentru că mi-au spus că este obligatoriu“. El a spus însă că nu a furnizat nici o informaţie, nici scrisă, nici verbală, Securităţii. „Despre cine am dat informaţii? Să indice CNSAS o singură persoană concretă turnată de mine la Securitate. Securiştii au încercat după semnarea acelui angajament să mă forţeze să dau informaţii, inclusiv prin înscenarea unui flagrant infracţional, dar nu au reuşit. Ce scriau ei în rapoartele acelea sunt minciuni. Şi eu aş putea să scriu orice despre oricine, ceea ce nu înseamnă automat că ar fi şi adevărat“, a spus Iordache pentru Cotidianul.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
20 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
EXCLUSIV
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C