Tragedie cu adolescenti pe bune

"Desteptarea primaverii", cea mai recenta montare a regizorului Victor Ioan Frunza, aduce pe scena Teatrului "Maria Filotti" din Braila talentele actoricesti ale unor elevi.

Scenografia din "Desteptarea primaverii" evolueaza de la sala de clasa la cimitir

Scoala este un alt loc in care se consuma aceasta tragedie a copiilor, cum si-a subintitulat Wedekind piesa. Profesorii par mai degraba gardieni. In numele disciplinei de-a dreptul cazone, ei distrug destine fara sa clipeasca. Elevul cel mai inteligent este trimis la casa de corectie pentru ca talentul si inteligenta lui par subversive. Un tinar sensibil se sinucide pentru ca a fost lasat repetent, iar profesorii se intreaba retoric "cum a putut sa le faca asa ceva parintilor lui?", pentru ca tinerii nu au voie nici o clipa sa traiasca pentru ei, ci pentru familie si pentru societate. Banca de elev ii devine tinarului sinucigas mormint, iar cioclii care-l duc la groapa sint chiar cei ce l-au impins la moarte, onorabilii sai profesori. Biserica are si ea un rol opresiv. Flacarile iadului, gheena, pucioasa, dracii si tot tacimul le sint date drept viitor sigur tinerilor care nu vor sa intre-n rind si sa-i asculte supusi pe adultii care stiu intotdeauna ce e bine pentru ei.

In spectacolul lui Victor Ioan Frunza, societatea intreaga este o imensa sala de clasa in care se preumbla copii si maturi. Adultii le prezinta didactic elevilor harti si planse in care viata este simplificata la minimum, o teorie seaca din care pustii oricum nu inteleg nimic. Uneori, copiii ies la tabla si incearca sa comunice cu cei mari carora le transmit inutile SOS-uri: "Sint terminat!", scrie Moritz Stiefel inainte de a se impusca. Adolescentii isi cinta nefericirea in melodii naive si se simt bine doar sub cerul liber. Wedekind insusi se declarase drept "un om al naturii". Sala de clasa in care isi duc viata este un spatiu sufocat de mobile si de materiale didactice prafuite, ca o aglomeratie de sentimente reprimate si nescoase la lumina de zeci de ani. In final, sala de clasa este inlocuita cu un cimitir. Monumente hidoase ascund trupuri care au fost cindva vii si care au simtit desteptarea primaverii, pe aceea a simturilor si a primilor fiori erotici. Toate efluviile june au fost insa cu grija omorite din fasa si tinerii au avut de ales intre a deveni cetateni onorabili sau fosti cetateni. Scenografia excelenta este semnata de Adriana Grand, nominalizata la UNITER pentru aceste decoruri.

Piesa lui Wedekind poate parea usor desueta in Romania de azi, unde sexul este mai mult decit vizibil. Dincolo insa de a trata strict sexualitatea adolescentilor, piesa vorbeste despre o totala lipsa de comunicare intre generatii, problema cu care se confrunta adolescentii dintotdeauna.

Tragedia copiilor este minunat jucata de foarte tinerii actori ai Teatrului "Maria Filotti" din Braila. Victor Ioan Frunza, care continua cu aceasta piesa tema dramelor copilariei, asupra careia s-a aplecat si in "Cruciada copiilor". si "Cu ochi de copil", a decis sa realizeze acest spectacol doar cu adolescenti. Astfel ca in primavara anului trecut a organizat un casting la care s-au prezentat 250 de elevi. Cei selectati au fost apoi antrenati de actorul Liviu Pintileasa. "In piesa e vorba de pubertate si aici nu poti minti. Am vazut cindva o "Desteptare a primaverii" montata cu niste "adolescenti" de vreo 35 de ani imbracati in pantaloni scurti. Era ceva de risul lumii", a spus regizorul. "Copiii alesi de noi erau foarte buni, dar am decis totusi ca rolurile principale sa fie interpretate de actori care pe linga datele fizice necesare au si o minte de adult putind sa acopere intelectual partiturile. Asa ca am facut o mixtura. Cele trei roluri principale sint interpretate de trei actori, Nicoleta Lefter, Radu Micu si George Costin, iar restul "colegilor" sint elevi." Aceasta decizie de casting a fost una extrem de fericita, tinerii dind prospetime si autenticitate montarii.

• Despre o piesa jucata in decor de cinema aflati pe www.cotidianul.ro/select