Home » Home » Features » Top 5 grupări teroriste europene

Top 5 grupări teroriste europene

14 Mar 2009 Laura Cernahoschi, Adrian Deoanca | 0 comentarii | 5920 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Mişcările islamiste nu deţin monopolul acţiunilor teroriste. Grupări secesioniste sau marxiste europene au ucis la rândul lor mii de persoane, pe vechiul continent. cotidianul.ro vă prezintă în continuare cele mai periculoase cinci astfel de grupări.
 
Top 5 grupari teroriste europene
Atentatul revendicat de Adevărata Armată Republicană Irlandeză (RIRA) de la Omagh, din 1998.
5. Organizaţia 17 noiembrie din Grecia

Gherilă urbană de sorginte marxistă, a fost înfiinţată în 1973 şi se crede că şi-a încetat activitatea în 2002, după ce unii din membrii săi au fost arestaţi şi judecaţi. Totuşi, grupări ieşite din “17 noiembrie” au continuat atacurile violente. Numele organizaţiei se referă la ultima zi a revoltei de la politehnica din Atena din 1973, împotriva Regimului Coloneilor. Ţintele atacurilor teroriste ale grupării erau reprezentanţii SUA, ai Turciei, ai NATO, dar şi politicieni greci, sau sedii de bănci. “17 noiembrie” a ucis 23 de persoane şi a rănit alte 103.

4. Adevărata Armată Republicană Irlandeză

Denumirea de “Armata Republicană Irlandeză” a fost utilizată de diverse grupări în secolul XX şi XXI, dar prima utilizare a termenului a fost înregistrată în timpul raidurilor Fenian din Canada, din 1860. Adevărata Armată Republicană Irlandeză (Real IRA) sau Voluntarii Irlandei, este o organizaţie paramilitară ce îşi propune să obţină o Irlandă Unită. Fondată în 1997, ca urmare a desprinderii de Provisional Irish Republican Army, este considerată ilegală în Republica Irlanda şi grupare teroristă pe lista SUA şi a Marii Britanii. La 7 martie 2009, RIRA şi-au asumat responsabilitatea pentru atacul asupra barăcilor de la Massereene în care au fost ucişi doi militari britanici şi au rănit alţi doi civili.
Gruparea este responsabilă de mai multe atacuri cu bombă în Irlanda de Nord şi Anglia, între care şi cel mai criminal atentat din regiune, cel de la Omagh (foto), din 1998, când au fost ucise 29 de persoane cu explozibili artizanali. În acel atentat, şoferii camionului cu explozibili nu au găsit loc de parcare lângă tribunalul vizat şi l-au parcat la o distanţă de 400 de metri. Ca urmare, avertizările făcute telefonic de alţi membri ai grupării au fost eronate, iar camionul a explodat provocând numeroase victime. Atentatul de la Omagh a condus la noi legi antiteroriste în Irlanda şi Marea Britanie. Pe lângă alte atentate cu bombă, RIRA a atacat sediul MI6 cu un lansator de rachete, dar şi sediul BBC sau diverse sedii poştale.

3. ETA

Fluturând emblema cu un şarpe încolăcit în jurul unei securi, Euskadi Ta Askatasuna, pe scurt ETA, militează pentru suveranitatea }ării Bascilor, Navarrei şi Ipparaldei, teritorii prinse fie între graniţele Spaniei, fie ale Franţei. Nu o face însă prin manifeste, afişe sau plângeri la Consiliul Europei ci prin asasinate şi prin sădirea de explozibili în locuri populate. ETA s-a înfiinţat în 1959 ca un grup aplecat spre promovarea şi protejarea culturii basce, dar pe parcurs membrii săi au găsit de cuviinţă să se reinventeze într-un grup secesionist şi înarmat, oarecum justificat de dictatura generalului Francisco Franco. La început, activitatea ETA s-a rezumat la atacuri asupra infrastructurii şi a simbolurilor spaniole şi la ocazionalele arborări a steagului basc interzis. Primul asasinat confirmat s-a petrecut în 1968, când un soldat din Garda Civilă a avut proasta inspiraţie de a-l opri pe Txabi Etxebarrieta, membru al ETA, în timpul unui control de rutină. Grupul de un naţionalism ucigas şi-a început astfel seria de crime, reuşind, din 1968 să ucidă 800 de oameni, între care 340 de civili, să rănească alte câteva sute şi să ducă la îndeplinire câteva zeci de răpiri. Acţiunea de blazon a proscrişilor din ETA s-a petrecut în decembrie 1973, când, plantându-i o bombă sub maşină, l-a ucis pe amiralul Luis Carrero Blanco, desemnat de Franco să-i fie succesor. În anii, ă80, ETA s-a confruntat cu un adversar pe măsură. Paramilitarii parte din Grupos Antiterroristas de Liberacion au început să-i vâneze pe membrii ETA, dar şi pe civilii pe care-i suspectau că ar avea de-a face cu organizaţia. În 2006, ETA a declarat “încetarea permanentă” a focului, dar nu s-a ţinut de cuvânt, întrucât, inspiraţi de modelul Scoţiei şi de independenţa kosovarilor, s-au reîntors la acţiuni teroriste. Astfel, în martie 2008, militanţi ai ETA au trimis 5 gloanţe în pieptul unui fost consilier socialist în timp ce acesta se plimba cu familia, iar în luna mai a aceluiaşi an, o maşină-capcană detonată în faţa unui complex locuit de membri ai Gărzii civile spaniole a omorât un poliţist şi a rănit alte 4 persoane. Autorităţile au reacţionat prompt şi au arestat mai mulţi lideri ai ETA în Bordeaux, Franţa, reuşind să pună mâna şi pe Mikel Garikoitz Aspiazu Rubina, zis “Txeroki”, şeful militar al organizaţiei basce.

2. Rote Armee Fraktion

Cunoscută şi drept gruparea Baader Meinhof, a reprezentat cel mai violent grup terorist de stânga din Germania de Vest, autodescriindu-se ca o “gherilă urbană comunistă”, de rezistenţă armată. RAF a fost formată în 1970, de către Andreas Baader, Gudrun Ensslin, Horst Mahler, Ulrike Meinhof, Irmgard Moller. În societatea germană exista o adevărată fractură între generaţii la acea vreme, moştenirea istorică a fascismului ridicând suspiciuni în rândul tinerilor referitoare la legitimitatea autorităţii statului (unii analişti consideră că acelaşi fenoment poate fi depistat şi în cazul Brigăzilor Roşii din Italia). Baader, Ensslin, Mahler şi Meinhof au fost şcoliţi în Iordania în tehnici de gherilă, de către Frontul Popular de Eliberare a Palestinei. După 1990 au fost descoperite documente ce demonstrau că securitatea est-germană, Stasi, finanţa mişcarea de stânga şi oferea identităţi noi şi ascunzători membrilor grupării aflaţi în dificultate, lucru pe care îl suspectau autorităţile vest-germane. Activitatea grupării consta în spargeri de bănci (pentru a face rost de bani), atacuri cu bombă asupra instalaţiilor militare americane de pe teritoriul german, asupra secţiilor de poliţie, dar şi a clădirilor ce aparţineau grupului de media deţinut de Axel Springer. Sigla grupului, o stea roşie, cu iniţialele RAF şi o mitralieră pe ea, a fost utilizată pentru prima dată de Meinhof într-un manifest răspândit populaţiei.

În aprilie 1975, gruparea a ocupat ambasada vest-germană din Stockholm, iar doi ostatici au fost ucişi după ce guvernul de la Bonn a refuzat să satisfacă cerinţele teroriştilor. Doi dintre terorişti şi-au pierdut la rândul lor viaţa din cauza detonării explosibililor pe care îi plantaseră în clădire. Baader, Ensslin, Meinhof şi Jan-Carl Raspe au fost judecaţi, după ce Bundestagul modificase codul penal pentru a exclude unii din avocaţii acuzaţilor din controversatul proces. În 1976, Ulrike Meinhof a fost găsit spânzurat în celulă. În timpul procesului, atacurile au continuat. În aprilie 1977, procurorul Sigfried Buback, şoferul său şi bodyguardul au fost împuşcaţi în maşină, la stop, de membri RAF. În septembrie 1977, Hanns Martin Schleyer, fost membru SS şi preşedinte al Asociaţiei Întreprinzătorilor Germani a fost răpit într-o ambuscadă violentă, în care au fost ucişi poliţiştii care îl însoţeau. Şoferul industriaşului a fost nevoit să frâneze când un cărucior de copil a apărut pe stradă în faţa sa, totul fiind pus la punct de gherile, care au putut să îl răpească. În octombrie, un zbor al companiei Lufthansa a fost deturnat de palestinieni, care cereau aceleaşi lucruri ca răpitorii lui Schleyer. Trupele speciale germane au eliberat avionul în cele din urmă, împuşcând cei patru terorişti. Baader a fost găsit ulterior împuşcat în ceafă, iar alţi membri ai grupării s-au sinucis în celule. Acţiunile RAF au continuat până în 1998, dar vârful acţiunilor a fost înregistrat în toamna lui 1977 – “Toamna Germană”. RAF a ucis 34 de persoane. Horst Mahler a trecut graniţele ideologice şi a devenit militant anti-semit şi negaţionist al Holocaustului.

1. Brigăzile Roşii din Italia – Brigate Rosse

Grup terorist comunist, au fost fondate în 1970, cu scopul creării unui stat revoluţionar prin luptă armată, un stat ce ar fi urmat să fie desprins de NATO. Gruparea a avut două “generaţii”, cea de-a doua fiind vinovată pentru cel mai celebru act al Brigăzilor, răpirea şi uciderea lui Aldo Moro, în 1978. În anii 80 grupul a fost aproape desfiinţat datorită activităţii poliţiei italiene. În 1970, bazele grupării au fost puse de Renato Curcio, student la Universitatea din Trento, prietena sa, Margherita Cagol şi de Alberto Franceschini. gruparea de Trento avea în centrul său studenţii de la Departamentul de Sociologie al Universităţii Catolice, în timp ce gruparea de la Reggio Emilia (în jurul lui Franceschini) includea în majoritate membri ai Tineretului Comunist. În septembrie 1974, fondatorii Curcio şi Franceschini au fost arestaţi şi condamnaţi la 18 ani de închisoare, după ce serviciile de securitate italiene infiltraseră un fost călugăr în grupare. Curcio a fost eliberat de un comando al Brigăzilor Roşii, condus de soţia sa, Mara Cagol, dar a fost rearestat ulterior. Brigăzile şi-au continuat activitatea răpind personalităţi politice, judecători şi jurnalişti.

În 1978, noile Brigăzi Roşii, conduse de Mario Moretti, l-au răpit pe creştin-democratul Aldo Moro, ucigând patru din gărzile sale de corp. Prin răpirea sa, Brigăzile încercau să obţină o recunoaştere politică din partea Guvernului Italian, drept “mişcare de insurgenţă”. Guvernul a refuzat însă să negocieze cu Brigăzile. Moro trimitea scrisori familiei, partidelor şi Papei din captivitate, cerând negocierea eliberării sale. După 56 de zile, Brigăzile au decis să îl ucidă pe prizonier, prin împuşcare.

În 1980, poliţia italiană a arestat 12.000 de activişti de extremă-stânga. În primii zece ani de activitate, Brigăzile au comis 14.000 de acte de violenţă. Cu toate acestea, conform statisticilor Ministerului de Interne, 67,5% dintre violenţele comise în Italia între 1969 şi 1980 sunt imputabile extremei-dreapta, în timp ce 26,5% sunt imputabile extremei-stânga. 150 de persoane au fost ucise în acţiuni ale extremei-dreapta, iar 94 ale extremei-stânga.

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI