Home » Arte & Popcult » Carte » Suedezii dau votul de încredere pentru „Orbitor“

Suedezii dau votul de încredere pentru „Orbitor“

20 Noi 2008 Alexandra Olivotto | 3 comentarii | 3170 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Trilogia „Orbitor“ a lui Mircea Cărtărescu a reuşit să încingă mediul literar suedez. Receptarea prozei sale abundă în verdicte precum „roman total“, „operă de o virtuozitate orbitoare“ şi „cartea ca extaz“.
 
Scriitorul Mircea Cartarescu este elogiat de toata presa suedeza
Scriitorul Mircea Cartarescu este elogiat de toata presa suedeza pentru „Orbitor“.
„Trilogia «Orbitor» a lui Mircea Cărtărescu este unul dintre romanele cu adevărat măreţe ale timpului nostru, din acest motiv fiind şi dificil de cuprins într-o recenzie. Este un roman total, despre o conştiinţă (a lui Mircea), un oraş (Bucureştiul), o ţară (România) şi un univers (Cartea)“, crede Malte Persson, autorul unei cronici din publicaţia suedeză „Expressen“.

Criticul vorbeşte despre „tinereţea“ din primele volume ale trilogiei („trebuie regăsită într-o formă cât mai grandioasă: statuile din Bucureşti prind viaţă; fluturi şi păianjeni enormi populează lumile subterane ale visului, iar personajul principal este un erou mesianic ales ca odată şi odată să scrie marea Carte care este Lumea…“) şi o pune în contrast cu tonul ultimei părţi a „Orbitorului“: „Într-un plan mai concret al cărţii ajungem la «fatidicul an al Domnului 1989, ultimul an al omului pe pământ».

Este descrisă aici, în stil apocaliptic, revoluţia română. Sau cel puţin ceea ce a fost prezentat ca fiind revoluţia română. O trăsătură nouă a acestui al treilea volum este o furie politică faţă de modul în care a fost amăgit poporul într-un joc pentru camerele tv, joc în care segmente importante din nomenclatura comunistă au rămas intacte. Această furie se reflectă şi în jocul de simetrii al cărţii: personajul principal, până acum angelic, îşi va întâlni în cele din urmă cealaltă faţă, geamănul demonic dispărut în copilărie, antimateria şi imaginea sa în oglindă“, crede Perrson. Nu lipseşte etichetarea întregului „Orbitor“: „Ca întreg este o operă monumentală, un triumf al reprezentării scriitorului ca un creator suveran“, însă nu pentru toată lumea, crede specialistul suedez într-ale literaturii. 

În publicaţia „Borås tidning“, scriitorul român se alege cu o comparaţie cu autorul „Divinei comedii“, realizată de criticul Christian Swalander. „(…) Cu siguranţă se va scrie, mai devreme sau mai târziu, un tratat despre simbolistica fluturelui în «Orbitor»; atât de versatil şi de încărcat de semnificaţii este acest simbol încât trebuie să te întorci la «Divina comedie» a lui Dante pentru a găsi o carte care să suporte comparaţie. Dar şi atunci trebuie să te gândeşti la faptul că Dante este ucigător de sistematic, în timp ce Cărtărescu foloseşte imaginile care lasă cititorul cu respiraţia întretăiată cu o stringenţă aparent haotică, dar cu un fler care ţinteşte la fix“, punctează criticul. În „Dagens Nyheter“, Steve Sem-Sandberg susţine că „(…) cel de-al treilea volum este o operă de o virtuozitate orbitoare. (…) Pe scurt, este un roman care nu se regăseşte în forma sa, ci vrea să spargă toate formele, preschimbându-se la propriu sub privirea cititorului“.

 „Kristianstadsbladet“ titrează despre „Orbitor“, în cuvintele lui Thomas Kjellgren, cum că ar fi „(…) un roman total, cu o admirabilă construcţie enciclopedică, în care viaţa este colecţionată/colectată în simultaneitatea ei subiectivă. Este greu să vezi acest roman altfel decât ca un important reper al literaturii sec. XXI“. Eva Ström arată, în „Sydsvenskan“, că, „prin monumentala sa trilogie «Orbitor», românul Mircea Cărtărescu a devenit un nume de senzaţie în lumea literară. (…) «Orbitor» este visul oricărui scriitor de a produce o lucrare totală, care să cuprindă totul, să zugrăvească totul, cartea ca fluture ce-şi ia zborul din materie, asemenea unei viziuni. Astfel, «Orbitor» devine cartea ca lume, lumea ca o carte, cartea ca extaz, literatura atât ca foame, cât şi ca stare de saturaţie. (…) După părerea mea, energia şi încărcătura pe care le radiază această carte nu au corespondent în literatura contemporană“, accentuează cronicarul.  

„Svenska Dagbladet“, prin criticul Jeana Jarlsbo, dă următorul verdict: „(…) Un proiect impunător, fără egal în literatura română de după 1989. Cu întreaga deschidere a aripilor sale poetice, misticul vizionar Cărtărescu se ridică tot mai mult deasupra realităţii, spre miraculoasa «apocalipsă a genezei sau geneză a apocalipsei», spre înălţimi divine, unde spaţiile şi timpurile se întrepătrund în covorul universului“, consideră Jarlsbo. Nu fără un strop de critică: „Ambiţiosul proiect literar postmodern al lui Cărtărescu nu este însă lipsit de riscuri. Într-o anumită măsură, «Aripa dreaptă» suferă de o efervescenţă verbală care uneori îţi încearcă răbdarea. Sub pana scriitorului se fixează mult, mult prea mult, pe hârtie, ceea ce face ca unele pasaje, mai ales cele care descriu copilăria autorului la Bucureşti, să pară un pic prea lungi. Astfel, splendidul fluture literar riscă uneori să fie tras în jos de greutatea detaliilor, mai mult sau mai puţin motivate de logica internă a romanului“, opinează criticul suedez.

 Nevralgicul Nobel

Critica suedeză a tras un semnal de alarmă în privinţa receptării „academice“ a lui Cărtărescu: iată ce consideră Ola Gustafsson, în publicaţia „Norrköpings tidning“: „(…) Nu m-ar surprinde dacă, în deceniile următoare, Cărtărescu ar primi cel mai însemnat dintre premii - conjunctura se schimbă şi în literatură -, aşa că acum e momentul unei lecturi egale cu o probă de rezistenţă pe cât de remarcabilă, pe atât de solicitantă. Măcar pentru a putea, într-o bună zi, să spuneţi distrat: «Da, Cărtărescu, pe el l-am citit când secolul era încă tânăr»“, crede Gustafsson. Colegul său de breaslă Swalander subliniază: „Cărtărescu îşi are locul printre candidaţii la Premiul Nobel pe cale să devină la fel de permanenţi ca secretarul permanent al Academiei. Se poate spune că ar merita cu prisosinţă premiul. Pentru valoarea lui ca scriitor, asta n-are însă nici o semnificaţie, căci valoarea nu e atinsă de decizia Academiei (…)“.




 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
NeaTudose 20-Noi-2008 23:42
Mircea Cartarescu
Mircea Cartarescu, un autor fabulos, predestinat, posesor al unui dozaj halucinant in care intra de-opotriva realismul minutios, oniricul si ludicul, viziunea si absurdul. Nu trece nicio zi fara sa (re)citesc barem o pagina din Nostalgia, Orbitor, Travesti sau din Jurnale, toate mici ( sau mari) bijuterii literare care trec dincolo de literatura si devin, vorba dumnealui, viata in nestire...I s-au reprosat atatea ineptii ( ca de fapt nu scrie roman, ci un soi de poezie in proza, deslanata, privata de structura si orizont epic, ca tanjeste lesinat dupa premiul nobel, ca e manierist, mimetic, lipsit de autenticitate, si cate si mai cate) incat mi-l face si mai drag. Stiu ca isi doreste intradevar premiul Nobel. Ei si ce? Poate chiar il merita...Unii (aidoma lui) \"pacatuiesc\" privilegiat prin aceea ca se \"agata\" de toate faramele de absolut care le-ar da iluzia ca vor devenii mai nemuritori decat sunt deja...\"epigonilor\" tristi care nu-mi fac iluzia ca vor aparea ( mai jos, pe forum) le amintesc (adnotate) cuvintele lui petrarca: povera ( in spirit ) e nuda, vai literatura \"
2
Ambu Lantza 21-Noi-2008 09:54
Ruletistul=vanatorul de cerbi! Hahahaha!
NeaTudose (20-Noi-2008 23:42)
Mircea Cartarescu
Mircea Cartarescu, un autor fabulos, predestinat, posesor al unui dozaj halucinant in care intra Pai nea Tudose, se pare ca cei care-l acuza pe Mircica al nost` de lipsa de autenticitate, cam au dreptate. Un mic exemplu: poate ai citi nuvela "Ruletistul". Trebuie ca ai citit-o, (ca vad ca esti cazut pe spate), fiindca a aparut pe vremea lui Ceasca, prin `88 sau `89, intr-un volum intitulat "Visul". Era acolo vorba despre un individ care incarca un pistol cu butoi rotitor care incarca 5 cartuse ( din maximul de 6) dupa care si-l punea la tampla si apasa pe tragaci. Tipul reuseste sa scape de cateva sute de ori, devine bogat si faimos, dar moare la un ultim pariu ... paradoxal, de frica. Subiectul este tras la indigo din The Deer Hunter, (Vanatorul de cerbi), film aparut in 1978, in care Robert de Niro a jucat magistral, fapt pentru care a castigat si Nobelul. Si acolo e vorba de un soldat american care practica asanumita ruleta ruseasca, dupa ce initial a fost obligat sa o joace in detentie la vietnamezi, fapt pentru care o luase pe ulei. Hahahahaha!!! Cartarescu n-a facut altceva decat sa-l ia pe soldatoiul american si sa-l aduca pe malurile Dambovitzei! Hahahahaha!!! Iar tu esti efectiv cazut pe spate. Nu zic nu, are ceva valoare si Cartarescu asta, dar nici asa batrane, sa ajungi sa te dai de ceasul mortii pentru un hot de idei!

PS De Mendebil ti-am povestit? Ia sa vedem daca stii pe cine plagiaza el in aceasta nuvela? Ca vad ca esti foarte informat! Hahahaha!!!
3
oakibp 21-Noi-2008 16:51
Orbitor in sus,orbitor in jos...
Care e titlul cartii in Suedeza si unde se vinde in Suedia...ca nu am auzit de carte,desi vad ca ziarele suedeze au scris deja recensiile despre carte.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE
 
CELE MAI