cotidianul.ro, împreună cu Librăria Cartureşti, vă invită să spuneţi ce cărţi credeţi că sunt cele mai importante, pe care ar trebui să le citească oricine, acelea pe care le-aţi face oricând cadou. Căutaţi una dintre ele în librărie.carturesti.ro, scrieţi-i cea mai convingătoare recenzie şi puteţi câştiga una dintre cărţile de referinţă pe care le oferim.
Am întâlnit de multe ori de-a lungul timpului cărţi care ne-au făcut să vedem viaţa altfel după ce le-am citit, care ne-au oferit o nouă perspectivă asupra lucrurilor, din care am învăţat, care ne-au îmbogăţit şi ne-au pregătit pentru experienţele ulterioare. Sunt cărţi de care ne-am îndrăgostit, la care ne gândim aşa cum ne gândim la nişte prieteni dragi sau mentori.
Vrem să aflăm care sunt aceste cărţi pentru voi, cărţile pe care le recomandaţi cel mai des, pe care le-aţi face cadou persoanelor apropiate, pentru a le transmite un mesaj. Realizaţi un top 10 cărţi pe care le-aţi face cadou, căutaţi una dintre ele pe librărie.carturesti.ro şi dacă o găsiţi, lăsaţi-ne un link către ea şi o recenzie convingătoare.
Publicitate
Aşteptăm răspunsurile voastre în comentariile acestui articol, până pe 30 iunie.
Titlul ar putea fi "Templu al pavilionului de aur", traducerea liberă îi acordă libertate noţiunii de "Templu de aur" şi indiferent care ar fi de fapt titlul,acest templu chiar există;la fel cu există şi cel "de argint".
Marguerite Yourcenar aducea acestui roman valoarea unui "cânt",a unei elegii japoneze. Există vânt şi ploaie,cădere şi vis,umbră şi soare în acest cânt.
"Novicele mediocru,povestindu-şi viaţa anostă,e de un verosimil evident; în acelaşi timp,printr-un procedeu aflat în centrul oricărei creaţii literare,autorul i-a insuflat nu doar o parte din propria sensibilitate graţie căreia a înţeles şi a recreat personajul, ci şi harul de a spune şi a modula ceea ce simte,adică privilegiul poetului. De fapt, acest roman realist este un cânt."(M.Yourcenar,Mishima sau viziunea vidului)
Caracterul copilului este oblic,supus tot timpul unei dorinţe de a înţelege ce se-ntâmplă cu el;traversează la fel ca Japonia anilor 50 o perioadă de maturizare, de cunoaştere a unei noi mentalităţi: devine,nu prin dorinţa sa extremă,un novice călugăr budist. Trecut printr-o şcoală în care dorinţa de evadare şi de curiozitate se termină-n frustrări şi lamentabile eşecuri,alegerea de a deveni călugăr pare cea mai oportună de fapt.
Yukio Mishima pare că nu ţine la personajul său şi de aceea la un moment dat,cititorul devine martor acestei dispute:"Eram singur acolo şi Templul de aur mă învălui. Oare eu stăpâneam templul sau el pe mine? N-ar fi oare mai corect să spun că în clipa aceea s-a stabilit un echilibru straniu,un echilibru ce-mi permitea să fiu eu Templul de Aur şi Templul de Aur să-mi ia locul?"
Rătăcirile novicelui sunt vizibile,chiar stareţul încearcă să o mediere în între elev şi lume. Această lume aparentă şi nu adevărată,cum descria Nietzsche umanitatea. Elevul trişează şi pentru el "adevărul" trebuie aflat. Într-o extraordinară poziţie a acestui adevăr se dezvăluie slăbiciunea şi neputinţa.
Se spune ca o carte este scrisa prin ochii celui care o citeste...asa s-a intamplat in cazul meu cu Lupul de stepa a lui Herman Hesse. Pentru mine a fost o experienta personala ravasitoare, m-am regasit si m-am pierdut pe mine in paginile acestei carti si mi-am dat seama ca exista mai multe feluri feluri de a trai asa cum in mine exista mai multe persoane, unele total diferite de altele si care coexista intr-un tot unitar. Nu mai stiu care sunt eu, toate sunt eu, desi unele nu-mi seamana sau cel putin asa cred eu. E greu de descris cartea aceasta pentru ca sunt convinsa ca in fiecare trezeste alta emotie, alta experienta, de aceea o recomand, pentru ca mai tarziu sa compar expereinta mea cu a altora.
O carte despre viata, despre supravietuire, despre dragoste si ura. Nimic nu se compara cu o carte despre oameni, scrisa pentru oameni. Merita citita la orice varsta. Pentru cei tineri este un model iar pentru toti ceilalti este o amintire a evenimentelor traite de ei, de fiecare dintre ei. Ne vom regasi cu totii mai devreme sau mai tarziu in aceasta POVESTE DE VIATA.Va recomand cu caldura aceasta carte.
In randurile urmatoare va voi enumera celelalte carti care merita citite: Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee, De veghe in lanul de secara de JD Salinger, Primul dintre egali de Jeffery Archer, Procesul de Kafka, Si vremea e ca sa ucizi de John Grisham, Marele Gatsby de Scott Fitzgerald, Mizerabilii de Victor Hugo, Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Ultimul rege al Scotiei de Giles Foden. Va multumesc.
Cartea prezinta tot felul de atractii turistice mari si mici de pe intreg continentul.Pentru pasionatii de calatorii aceasta carte este un ghid util in care descoperirile intamplatoare si minunate sunt mereu la indemana.Frumos ilustrata pentru cel care o citeste este posibil sa isi doreasca sa viziteze fiecare muzeu de arta de pe traseu si odata intors de unde a plecat sa nu ii mai iasa din minte acele locuri
http://librarie.carturesti.ro/product/The- Europe-Book,208040.aspx
I. TOP 10 carti:
1. Momente si schite
2. Regele Lear
3. Maitreyi
4. Contele de Monte Cristo
5. Dracula
6. Ion
7. Cimitirul elefantilor
8. Cel mai iubit dintre pamanteni
9. Amintiri din copilarie
10. Umbra vintului
II. LINK:
http://librarie.carturesti.ro/product/Umbra -vantului,14745.aspx
III. RECENZIE CONVINGATOARE:
"Recenzia unei carti necitite inca
Titlul de mai sus pare sa nesocoteasca legile elementare ale bunului-simt, dar nu e chiar asa. Ingaduiti-mi sa ma explic: nu am reusit, inca, sa obtin si sa citesc traducerea in limba româna a cartii lui Carlos Ruiz Zafón aparuta la Polirom in 2005. In schimb am, si deja recitesc cu mare placere, o re-re-re-editare “La Sombra del Viento” in limba spaniola, Editorial Planeta din 2008.
Din respect pentru cei care nu au citit-o deocamdata sau cei care planuiesc sa o faca in viitorul apropiat, nu intentionez sa dezvalui nimic din poveste; odata pentru ca ar fi nedrept si apoi le-as strica bucuria descoperirii. (Ar fi similar cu intratul ziua-n amiaza mare intr-o gradinita doar pentru a-i anunta pe copii ca Mos Craciun nu exista!) Nu dau detalii, dar o recomand cu toata caldura: o carte ce merita a fi citita, chiar si numai din urmatoarele motive:
1) Primul mister apare imediat dupa deschiderea cartii, chiar inainte de a incepe lectura propriu-zisa: “Para Joan Ramon Planas, que merecería algo mejor” ~ Lui Joan Ramon Planas, care merita ceva mai bun Cine este acest Joan Ramon Planas caruia i se dedica un asemenea roman? Pare a fi un individ cunoscut, poate chiar cineva din anturajul scriitorului, caruia norocul nu prea i-a surâs in viata. Oricât m-am străduit sa-i descifrez identitatea, a fost inutil. Deocamdata. De multe ori dedicatia prefateaza foarte bine scriitura; alteori ii intelegi semnificatia abia după ce termini de citit cartea. Nu si in acest caz.
Opera lui Umberto Eco e mereu surprinzatoare:istorie,lingvistica,umor,fantezie, adevaruri surprinse cu subtilitate, minciuni incarcate de adevar. “Misterioasa flacara a reginei Loana” este diferit. Intre lumea noastra si lumea „cealalta” se naste o prapastie. Ne trezim brusc pe marginea ei si abia atunci ii observam existenta, atunci ne intrebam cat este vis si cat realitate. Cautandu-se pe sine, Umberto Eco traverseaza perioade intime ale vietii sale, copilaria si adolescenta, prin prisma incarcaturii lor emotionale. Caietele de scoala si cartile de aventuri care i-au costruit imaginatia si i-au definit sentimentele sunt primul sertar in care autorul cauta indicii. Memoria pierduta in urma unui atac cerebral este de fapt adevaratul „eu” interior. Construit din amintiri, senzatii si imagini, omul este un spirit liber. Averea e trecatoare, ideile se schimba, istoria e maleabila si interpretabila, societatea te inghite sau dimpotriva te exclude, dragostea nu piere, alegerile ne apartin chiar daca ulterior nu le mai putem explica, nu uitam curajul, nu pierdem inocenta, doar o ascundem sub masca maturitatii. Romanul este de suflet, plin de intrebari al caror ecou nu cred sa-mi paraseasca vreodata urechile. M-am regasit in eroii povestilor, in copilul neinfricat bantuit de frica, in micul revolutionar care recita la scoala poezii patriotice absurde fara greseala, in indragostitul nemarturisit care umple caiete cu versuri proaste si desperecheate. M-am descoperit paznicul unicei iubiri, pe care o regasesc samanta a tuturor iubirilor mele. Colectia de carti si reviste alcatuita cronologic in roman se constituie intr-o lista de lectura obligatorie pentru vara vietii. Un roman de cautari, de introspectie, de revelatie a gusturilor si miresmelor, prin care se incearca ridicarea unei punti peste prapastia lumilor care ne inconjoara.„Dar de ce se face asa intuneric?” este cel mai bun raspuns...
http://librarie.carturesti.ro/product/ The-Mysterious-Flame-Of-Queen-Loana,112144.asp
Top 10:
1. Totul este iluminat - Jonathan Safran Foer
2. Trilogia New York-ului - Paul Auster
3. Tropicul Cancerului - Henry Miller
4. Casa somnului - Jonathan Coe
5. Bastarda Istanbulului - Elif Shafak
6. Conversatie la Catedrala - Mario Vargas Llosa
7. In cautarea oii fantastice - Haruki Murakami
8. Ghidul autostopistului galactic - Douglas Adams
9. Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole
10. Baudolino - Umberto Eco
Totul este iluminat este o carte pe care deja am daruit-o, in ultimul an, tuturor prietenilor care si-au serbat ziua de nastere. Foer este eroul secundar in propria carte populata de personaje care mai de care mai ingenioase. Ucraineanul contemporan Alex este naratorul principal, prin scrisori, si povesteste cu umor calatoria sa cu Foer, bunicul sau care se crede orb, dar nu este, cu cateaua nebuna Sammy Davis jr jr, toti inghesuiti intr-un trabant, mergand prin Ucraina rurala.
In acelasi timp, aflam cronica strabunilor ucraineni ai lui Foer, incepand cu secolul al XIX-lea si pana la al Doilea Razboi Mondial, in satucul evreiesc Trachimbrod, un fel de Macondo din "Un veac de singuratate", numai ca situat in Europa de Est.
Foer se pricepe de minune sa imbine stilul epistolar cu naratiunea la persoana 1 si persoana a 3-a, echilibrand tusele de umor de caracter si de situatie cu datele mai serioase despre Holocaust, despre tristetile care marcheaza viata fiecarui om in parte si despre importanta amintirilor si memoriei colective.
Zece carti pe care le-as face cadou oricand, ordinea este aleatoare:
1. Aglaja Veteranyi - “De ce fierbe copilul in mamaliga”
2. Alain de Botton - “Eseuri de indragostit”
3. George Orwell - “Ferma animalelor”
4. George Calinescu - “Enigma Otiliei”
5. Harper Lee - “Sa ucizi o pasare cantatoare”
6. William Golding - “Imparatul mustelor”
7. Tracy Chevalier - “Fata cu cercel de perla”
8. Lev Tolstoi - “Anna Karenina”
9. Jose Saramago - "Eseu despre orbire"
10. Gabriel Garcia Marquez - “Un veac de singuratate”
Mi-a fost chiar greu sa ma limitez la doar zece titluri
Am gasit in libraria virtuala Carturesti romanul "Fata cu cercel de perla" scris de Tracy Chevalier: http://librarie.carturesti.ro/product/Fata-cu-cerc el-de-perla,14898.aspx
Recenzia o citi gasi pe blogul meu personal: http://blogu.lu/alina/2009/05/27/vermeer-fata-cu-c ercel-de-perla/
Alina-Ioana (11-Iun-2009 16:17) Carti pe care le-as face oricand cadou Zece carti pe care le-as face cadou oricand, ordinea este aleatoare:
1. Aglaja Veteranyi -
Ultima propozitie este corect asa:
Recenzia o puteti citi pe blogul meu personal: http://blogu.lu/alina/2009/05/27/vermeer-fata-cu-c ercel-de-perla/
I.
1.Max Blecher-Inimi Cicatrizate
2.Portretul lui Dorian Grey-Oscar Wilde
3.De ce fierbe copilul in mamaliga-Aglaja Veteranyi
4.Inima de Caine-Mihail Bulgakov
5.Mozart si femeile-Enrik Lauer
6.Faust-Johann Wolfgang Von Goethe
7.De ce iubim femeile-M.Cartarescu
8.Mansarda la Paris cu vedere spre moarte-Matei Visniec
9.Enigma Otiliei-George Calinescu
10.Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri-Charles Bukowski
III. "Inimi cicatrizate",o carte pe care am citit-o la recomandarea unui amic,dar care mi-a ramas patruns adanc in suflet.Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri atata ale trairii emotionale intense cat si psihologice si in care Emanuel,personajul principal,te face sa devii treptat partas la agonia si extazul lui.Avem de-a face cu o carte in care pasiunea,iubirea si simplele placeri ale vietii se izbesc de neputinta,in care raceala oamenilor si a obiectelor din jur e simtita pana in ultimul por al corpului,in care dorinta de a atinge lucrurile,de a simti cum viata iti trece prin maini e aproape utopica...
Un carusel nebun,in care fara sa vrei ajungi sa tii pasul cu actiunea si sa devii un personaj al romanului,alaturi de Ernest,Eva,Solange...Merita!
Multumesc,Max Blecher!
Prima problema pe care vreau sa v-o transmit nu este legata de cartile care imi plac, ci de faptul ca, din cunostintele mele, atunci cand folosim numerale precum 101, 1001 etc nu se foloseste prepozitia "de". Nu sunt literat ca formare, deci nu v-as putea prea multe detalii, dar stiu sigur ca in cazul primelor 19 numere si apoi primele 19 dupa sumele rotunde (ex. 100, 1000, 10.000) nu se pune aceasta prepozitie. In consecinta....cred ca formula de "1001 de carti..." ar trebui modificata pentru a nu crede ca e doar un concurs si atat. Sau cine stie!!! vreo noua formula din DEX-ul oamenilor politici de pe plaiurile dambovitene.
Carti de citit: 1.Corectitudinea istorica
2. KGB-ul la putere
3. Opiul intelectualilor
4. Tradarea carturarilor
5. Arhipelagul gulag
6. Calugarul si filozoful
7. Cunoasterea inutila
8. Criza spiritului american
9. Revolta maselor
10. Quo Vadis
Scurta prezentare: Thierry Wolton, KGB-ul la putere. Sistemul Putin.
O carte fascinanta, nu neaparat prin informatie cat mai ales prin stilul literar, perfect adaptat la realitatile Rusiei contemporane. Un sistem oligarhic ce sta la baza statului, o societate saraca fascinata de autoritarism si un lider autoritar care isi joaca exemplar rolul .
Am citit carti care mi-au imbogatit sufletul, care mi-au adus emotii, care m-au ajutat sa imi aleg cariera, care m-au facut sa le recitesc. Multe m-au facut sa explorez biografia autorilor lor. M-au facut sa reflectez, sa ma cioplesc, sa devin.
Am intalnit o carte care, de la prima pagina, mi-a daramat loja in care stateam ca spectator, ca admirator care isi traia pasiv extazul de a fi martor (doar ) care se imbogateste cu frumusetile atat de accesibile. Am devenit obiectul propriei revolutii, cartea vietii mele aducandu-mi fara ocolisiuri si dulcegarii raspunsul la intrebarea care ne calauzeste sau ne rataceste pe tot parcursul vietii 'Cine sunt de fapt?'.
Stiu: cuvintele astea par clisee hollywoodiene itindu-se din avalansa de reclame. Foarte adevarat! Starile pe care le-am trait au fost ca o moarte mica si ca o a doua nastere.
Am o existenta normala, nimic neobisnuit. Insa am rescris scenariul dupa care se deruleaza aceasta. Tot cartea vietii mele mi-a spus cine sunt cei din jurul meu si cum ma privesc ei pe mine si ce asteapta de la mine. Mi-a revolutionat tot continutul meu de om, aducandu-mi revelatii cu fiecare pagina. Poate nu am aflat din filele ei cu exhaustiv ce este moartea. Insa si acest ultim reper al existentei fiecarui om l-am aflat dincolo de toate dezbaterile desarte mai mult sau mai putin filosofice. Si l-am aflat inca o data intr-o maniera surprinzatoare: moartea mea - cel mai bun prieten al meu. La inceput ma intrebam de ce autorul face loc la astfel de cinisme.
Care este catalizatorul universal al tuturor acestor reactii atat de puternice si profunde?! Axa in jurul careia autorul isi concepe opera este 'omul alege aproape intotdeauna cum traieste si cum moare'. De la ce fel de paine sa cumpere pana la a fi bolnav sau nu, pana la a fi fericit. Caci da, a fi fericit este pur si simplu o optiune personala. Am aflat ca pana si modul cum ne facem iesirea din aceasta existenta este tot o alegere.
Carti pe care le fac cadou:
1. Sfarsitul Aventurii – G. Greene
2. Micul Print – A. de Saint-Exupery
3. S. Dunant – In compania curtezanei
4. Blandetea noptii – F. S. Fitzgerald
5. Jeanette Winterson - Pasiunea
6. D. Lodge - Muzeul britanic s-a daramat
7. M. V. Llosa - Ratacirile fetei nesabuite
8. Ian McEwan – Gradina de ciment
9. D.M Thomas – Hotelul alb
10. P. Suskind – Parfum
SEXUL CIRESILOR
Am avut sansa sa citesc “Sexing the Cherry” in urma cu sase ani, cand inca nu stiam cat de fascinata voi deveni de scriitoarea britanica Jeanette Winterson.
Romanul, tradus recent de editura Humanitas si catalogat de New York Times Book Review drept “o carte ca un fruct exotic: socanta, misterioasa si plina de savoare” ne spune povestea Femeii cu Caini si a lui Jordan, baiatul cu nume de rau.
Universul din care ei fac parte – Londra secolului XVII - devine un univers in care limita e stabilita de imaginatie iar calatoriile devin magice atunci cand ele se intampla in mintea noastra. Jordan, un visator, pleaca in cautarea dragostei si a adevarului: “Eu am pornit si am descoperit ca nici macar cea mai simpla calatorie a mintii nu are capat. Imediat ce pornesc, se arata inca o suta de cai alternative. Aleg una si n-apuc sa-ncep, ca mai apar o suta.”, ca in final sa se descopere pe sine insusi pentru ca “viitorul, prezentul si trecutul nu exista decat in mintea noastra’. Jocul cu timpul si revederea personajelor in Londra anilor ’90, spre finalul cartii, nu sunt decat subscrieri la cele spuse de Jordan (si la temele recurente ale scriitoarei, a se vedea “The Stone Gods”).
Femeia cu Caini, personaj nu doar fabulos ci si tandru, ne aduce aminte de personajele grotesti ale lui Rablais.
Dincolo de realismul magic ce caracterizeaza cartile scrise de Winterson in anii ’80 (“Pasiunea” se numara printre acestea), o tema ce apare constant in scrierile sale este aceea a vietii secrete, ce se intampla dincolo de privirile celorlati, reali sau imaginari.
“Oare toti traim astfel? Doua vieti, viata exterioara ideala si viata interioara inchipuita, unde ne pastram secretele?”
“Sexul ciresilor” e un roman ce are puterea de a ne transpune intr-un univers de basm, un basm pentru adulti, in care intoarcerea acasa inseamna regasirea de sine.
"Sarbatoarea continua" este cartea in care Hemingway povesteste o parte din intamplarile petrecute-n tinerete la Paris.Chiar si fara sa-l fi vizitat,cu totii cunoastem Parisul cu atractiile turistice,asa ca Hem' isi aminteste pentru noi de lucrurile poate mici in aparenta,dar care reprezinta cu adevarat viata intr-un asemenea oras,in orice oras;isi aminteste de turma de capre care urca pe stradute dis-de-dimineata,de mirosul de paine proaspata,de pescarii de pe cheiurile Senei,de atmosfera cafenelelor frecventate si de cursele de cai;isi aduce aminte despre librarii si buchinisti,despre primavara si iarna,despre camarute mici si confortabile,despre vinuri,stridii,biberoane si pisici;si isi aduce aminte de prieteni-unii pierduti, altii decedati,unii celebri,altii nu,dar te face sa-i privesti cu aceeasi simpatie atat pe un Scott Fitzgerald ingrijorat de marimea penisului sau cat si pe un chelner de treaba,decorat in Primul Razboi Mondial si nevoit cu tristete sa-si rada mustata de catre noii patroni americani.Vorbeste despre cum puteai sa fii un cuplu sarac si totusi fericit,cu doar cativa dolari pe zi,vorbeste despre bani si bogatasi si cum pustiesc ei totul in calea lor.Isi aduce aminte despre frig si despre foame si o face fara resentiment sau durere,ci cu nostalgie,ca de niste prieteni de demult,pentru ca toate in viata au o noima;si,cu patruzeci de ani si trei neveste mai tarziu,vorbeste despre prima sotie cu afectiune si tandrete si cu un subinteles regret sincer,barbatesc,care te fac sa intelegi cat de ridicol e orgoliul in dragoste;si cat de norocos trebuie sa te consideri,oricine-ai fi,daca esti iubit.Cartea asta m-a facut sa-mi programez deja reintoarcerea la Paris.Si m-a facut sa realizez din nou ca pana si scriitorii celebri,aclamati,admirati si invidiati au fost candva,mult inainte de a deveni nemuritori,doar niste tineri visatori si plini de spirit, „tare saraci si tare fericiti”.
Nu am scris care ar fi cele 10 carti pe care le-as recomnda asa ca revin:
1. Lupul de stepa- Herman Hesse
2. Un veac de singuratate- Garcia Marquez
3. Maitreyi- Mircea Eliade
4. Adam si Eva- Liviu Rebreanu
5.In numele trandafirului-Umberto Eco
6.Mandrie si prejudecata- Jane Austen
7.Shogun-James Clavel
8. Pendulul lui Foculat- Umberto Eco
9. Iarna vrajbe noastre- john Steinbeck
10.Istoria religiilor- Mircea Eliade
danicitiriga (15-Iun-2009 15:55) O mica observatie!!! Prima problema pe care vreau sa v-o transmit nu este legata de cartile care
@danicitiriga "1001 de carti de citit intr-o viata", daca va veti uita mai cu atentie, este chiar titlul cartii, nu doar o formula :)
Salvador Plascencia - Oameni de hartie
P.G. Wodehouse - Multumesc, Jeeves
Mircea Cartarescu - Orbitor. Aripa stanga
Urmuz - Pagini bizare
Marguerite Yourcenar - Povestiri orientale
Albert Camus - Strainul
Michael Ende - Poveste fara sfarsit
Gunter Grass - Toba de tinichea
Boris Vian - Toamna la Pekin
Jack Kerouac - Pe drum
Prieteni, nopti de jazz, discutii nesfarsite cu bere, droguri, vise si fantasme, dragoste, revolta, entuziasm, dorinta de libertate, traire frenetica. O calatorie nebuna, un drum fara capat al carui unic scop este evadarea din cotidian si anularea conservatorismului acestuia. Satui de o societate epuizata si sfasiata de cele doua razboaie mondiale, protagonistii romanului “Pe drum” al lui Jack Kerouac isi traiesc viata la intensitate maxima, profitand de orice moment de visare in care reusesc sa se ridice deasupra problemelor si aspectelor materiale care, in restul timpului, pur si simplu ii anihileaza. Rebeli incurabili, boemi, artisti fara nume si fara opera, la mari distante unii fata de altii, cei cativa prieteni se smulg periodic din inchistarile si normele impuse de societate, strabat distante fabuloase pentru a se intalni si a trai ritmul muzicii si al vietii adevarate pe care o simt atat de aproape de ei si care, totusi, li se refuza cu consecventa. Dezordonati, libertini, haotici, lipsiti de principiile si parghiile fundamentale necesare unui veritabil artist, viitorii “beatnici” sunt creatorii propriului lor univers cladit pe asfaltul unui drum strabatut intr-o viteza nebuna, mereu intre doua orase cu nopti cu jazz, cu bere si cu vise. “Deodata, in mijlocul refrenului, el gaseste acel ceva, toata lumea se dezmeticeste si stie, il asculta, acel ceva el il canta si il tot canta mai departe. Timpul se opreste. El umple vidul cu substanta vietilor noastre, cu marturii ale tensiunilor sale viscerale, reminiscente de idei, transpuneri de teme mai vechi. Cantecul lui trebuie sa treaca punti si sa vina inapoi si transmite un asemenea simtamant de infinita apropiere de sonoritatea acelui moment anume, incat toata lumea stie ca nu melodia conteaza, ci acel CEVA...”
Sau poate Clopotul de Iris Murdoch.Sau poate Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu.Sau....ehe,cate nu ar mai fi.Despre ele,adica despre carti,sa tot scriem.Felicitari pentru initiativa.Este mare nevoie si nu vreau sa intru intr-un mare sir al repetitiilor doar pentru a aparea si eu pe-aici:CHIAR AVEM NEVOIE SA CITIM.Fiindca am iubit,iubim sau vom iubi,fiindca am fost copii si cine stie,poate inca mai suntem,fiindca asa gasim uneori mai simplu sa constientizam ce simple sunt unele lucruri sau ce stupizi putem fi si nu in ultimul rand pentru ca am invat sa conjugam verbul "a citi" la persoana intai singular corect: EU CITESC.
In dimineata zilei de miercuri, 27 noiembrie, 1867, soseste la Petersburg, un tanar inalt, cu par balai, cu obrajii supti si o barbuta rara ascutita, cu ochii mari albastri, avand o expresie blajina, cu trasaturi placute, fine si delicate.
Astfel isi face aparitia in literatura unul dintre cele mai fascinante personaje imaginate vreodata - una dintre acele fiinte minunate, precum Quijote, Hamlet, Ahab, Zorba…, pe care nici bunul Dumnezeu n-a indraznit sa le faureasca de-a dreptul.
Iar printul Lev Nikolaevici Miskin chiar nu este de pe lumea aceasta, caci, asa cum se sugereaza adesea in paginile cartii, el, intrupare a smereniei si a simplitatii generoase, este purificat de orice urma de vanitate omeneasca, fiind animat doar de o "arzatoare necesitate de a iubi".
(“Miskin se apropie de noi ca o fiinta venita de pe o alta planeta” scria Paul Evdokimov.)
Numai ca, asemenea albatrosului lui Baudelaire, ratacit in aceasta Vale a Plangerii, printul pare intruparea cea mai ridicola a inadaptabilitatii. Naiv si inocent pana la limita dintre om si inger, el le apare multora drept un biet idiot, anticipand viziunea sumbra din Marele Inchizitor. Totusi, in momente limita, cateva dintre personajele romanului intuiesc ca se afla in fata unui miracol : "niciunul nu face cat degetul mic al dumitale, niciunul nu are nici mintea si nici inima dumitale" (Aglaia), "Te asteptam ca pe o providenta!", "A mai existat vreodata un astfel de om?"(Lizaveta Prokofievna), "citeste in sufletele oamenilor ca intr-o carte deschisa" (Lebedev), "Ma intreb, de unde atata naivitate si inocenta sufleteasca, cum poate nici in varsta de aur a omenirii nu s-a pomenit si, in acelasi timp, atata clarviziune!" (Keller)
Desigur ca despre tesatura secreta de aluzii si de simboluri a acestei capodopere incontestabile s-a vorbit si se va mai vorbi inca multa vreme, dar cu adevarat importanta este ideea ca umanitatea se prabuseste tot mai vertiginos in prapastia pacatelor sale letale si că nicio mantuire nu mai e posibila, pentru ca, in aceasta Stranie Evanghelie, Hristos, cel reintrupat intru izbavirea noastra, a tuturor, este vazut doar ca un idiot lamentabil.
O unda de speranta mai exista totusi, atata timp cat Idiotul-Sublim, Lev Miskin, si "sora" sa Sonia Marmeladova, Prostituata-Inger, vor continua sa ne vorbeasca din paginile celor mai frumoase carti ale neamului omenesc. Fiindca si eu mai cred, cu disperata incrancenare, ca FRUMUSETEA AR PUTEA SALVA LUMEA.
O carte inseamna nu doar un cadou,ci o lume care se deschide in fata celui care o acceseaza.Aleg Intoarcerea huliganului pentru ca e o carte care atinge si tema prieteniei incercate.Propunerea pe care Manea ne-o face prin intermediul cartii sale este o reintoarcere in vremurile indepartate, a unei existente traite pe fundalul unei istorii bolnave, intr-un trecut pe care-l percepem ca apropiat de sensibilitatea noastra.Trecerile de la un moment istoric la altul se fac in mod subiectiv, in functie de alegerea prealabila a autorului.Scrierea admite mai multe teme pe langa cea a revenirii, grefata pe experienta exilului-copilarie, lagar, iubire, scoala, prietenie, libertatea intr-un spatiu inchis, tributul artisticitatii intr-o Romanie a cenzurii si a vigilentei, adolescenta, toate purtand insa stigmatul unei traume dobandita in anii pe care copilul evreu si-i petrece in lagar.Rememorand ,,miraculoasa Intoarcere”, cea din copilarie, acesta dezvaluie sentimentul senectutii care-l acapareaza, desi avea numai noua ani: „Trecusera secole, eram batran, nu banuiam ca va urma, dupa alte secole, alta intoarcere”.Scriitorul are imprimat pe retina amintirii totul: de la caracteristici ale vremii pana la sentimente, acest simt al detaliului regasindu-l doar la Proust.Concluzia romanului si mesajul transmis sunt dramatice:„Plecarea nu ma eliberase, intoarcerea nu ma intorsese. Imi locuiesc stanjenit biografia”,concluzioneaza Manea, sesizand incompatibilitaea dintre sine si o Romanie care l-a pus la zid in anii dictaturii ceausiste.Cartea capteaza lectorul prin libertate.Poti amesteca temele ca patratelele unui cub rubic.O poti citi ca pe un basm cu final atipic (si a trait fericit in exil).Cred ca adevarata valoare a cartii rezida in faptul ca ea devine un partener de dialog intercultural.Caci in cazul scriitorului Norman Manea-intelectual de iure al Romaniei, dar de facto al tarii adoptive, Statele Unite ale Americii-exista o dilema culturala, scriitorul ramanand un vesnic exilat
Eu citesc Cotidianul. Cotidianul e scris în limba română. De aceea mă interesează în primul rînd evenimentele din cultura română, în sensul cel mai larg al mentalităţilor şi al trecutului, idolii şi perspectivele autohtone asupra lumii. Antologia ruşinii după Virgil Ierunca este o carte veche, publicată în revistele exilului românesc încă de acum 50 de ani, dar o carte nouă, pentru că abia acum o parte a spaţiului cultural de la noi e pregătită să şi-o asume. Pe scurt: citate din personalităţi culturale de ieri şi de azi, mai ales de azi, care îl proslăveau pe Ceauşescu şi Epoca sa de Aur. Sau, din cei mai vechi, era conformă şi o laudă pentru un Petru Groza, un Gheorghiu-Dej. Ori pentru zorile comunismului. Înainte de o listă elocventă, un avertisment: cartea deranjează violent şi în prezent: există un dosar de presă... recentă, unde diverse odrasle ale celor menţionaţi în Antologie îşi apără cu străşnicie... ce? Nici ei nu ştiu ce.
Ierunca este total intransigent. Această antologie nu discerne; mulţi au plecat, au trecut prin momente de dogmatism, apoi au luat calea exilului, interior sau exterior. Nu din cei menţionaţi mai sus. Dar: Crohmălniceanu, Dumitrescu-Buşulenga. Oamenii se schimbă, aşa cum Ierunca însuşi aducea în juneţe laude comunismului. Intransigenţi sînt şi editorii, dogmatici.
Oricum, cartea este bună pentru că ne cheamă, cititori sau interpreţi ai ei, ne cheamă să judecăm. Cititorul se transformă în judecător.
Printre cei arondaţi: Arghezi, G. Călinescu, Vianu si Sergiu Nicolaescu, Cristoiu, Tatulici, Coanda, Nichita Sta
Cartea pe care as face-o cadou la nesfarsit e Jurnalul unei fete greu de multumit, scrisa de Jeni Acterian. De ce nesfarsit? Pentru ca, desi e scrisa in perioada interbelica, e un jurnal fara istorie, de actualitate, care isi capteaza cititorul inca de la primele pagini. O carte a lecturilor frenetice, a ambitiilor si esecurilor, a pasiunii si luciditatatii, 1932 până în 1947. De data asta, totul imbraca haina suava si eleganta a feminitatii. E ca un jurnal al unei adolescente mioape, dar nu una care isi ingroapa anii in salile vreunei biblioteci insalubre, ci a unei fiinte care traieste intens. Indragostita de mare, terifiata de gandul unei morti ivite pe neasteptate (fobia cotidiana a sfarsitului), preocupata de greutate, cinefila, sociabila- ea e Amelie a literaturii romane. Jeni are o traire intima, organica, pe care o regasesti in fiecare pagina a jurnalului.
Interesanta in cazul acestui personaj emblematic, care o detroneaza fara prea mult zel pe orice Otilie din literatura, e amestecul de apolinic si dionisiac. Cand prea serioasa, acaparata de studiu si planuri de viitor, visatoare, cand ,,amorezata”, usor depresiva, plangacioasa, devoratoare de spectacole, filme sau picanterii impartasite cu Eliade, Nae Ionescu, Cioran, , Liviu Ciulei. Are depresii, poate fi ironica si inteligenta, lenesa si indiferenta, orice fluctuatie interioara fiind notata constiincios in jurnal.
Pe scurt, o fata simpatica prin normalitate si exagerari, prin sinceritate si simplitate. Expansiva si copilaroasa, sociabila si afectiva, emancipata si naturala, hipercultivata, inconjurata de prietene si de sceptica si relativista in principiu, Jeni Acterian nu a vrut si nu a putut niciodata sa triseze. Nici macar in scris, caci jurnalul o tradeaza pana in fibra ei cea mai launtrica si o aduce in fata cititorului dezgolita de orice intimitate. Enervanta pentru unii, banala pentru altii, captivanta pentru majoritatea, o placi sau nu, dar nu poti sa-i ramai indiferenta.
Nietzche spunea ca exista intotdeauna o farama de nebunie in iubire, insa ca si in nebunie exista o farama de ratiune. Rareori o carte mi-a permis sa aflu ca nu intotdeauna dragostea trebuie sa cunoasca limitele concretului. O fire navalnica si creativa, predispusa la crize depresive, excentrica protagonista a romanului "Mal di pietre" isi izgoneste inconstient pretendentii de care se ataseaza compulsiv, aproape infometata de dragoste. Ajunge prinsa intr-o casnicie fara pasiune alaturi de un barbat cu mult mai in varsta decat ea, si zilele lor se scurg fara nume si fara scop.
Oportunitatea apare insa intr-un mod neasteptat sub forma unor noi crize, renale de data aceasta (de unde si titlul cartii, literalmente "rau de la pietre"). Calatoreste spre un sanatoriu, unde il va intalni pe Veteran, de care se apropie timid, discret. Urmeaza conversatii inteligente, plimbari lungi si nopti frumoase de dragoste ... care se sfarsesc prea repede si despre care aflam prea putine.
Intalnirea celor doi este farama de ratiune din care vor incolti dragostea si nebunia deopotriva. Amintirea Veteranului devine din ce in ce mai pregnanta, iar visul si realitatea se amesteca subtil. Imaginea acestei neintelese femei, ce se separa de familia sa pentru a cauta intr-un oras strain dovezi tangibile ale unei iubiri prea putin ancorate in realitate este edificatoare. Strabatand strazile alaturi de ea, ajungi sa speri intr-un happy-end ce nu se poate concretiza. Insa doar cand vei intoarce ultima pagina a cartii, vei putea sa hotarasti daca ai citit despre o farama de nebunie, sau despre una de iubire ...
Top 10 carti:
1.Marin Preda-Cel mai iubit dintre pamanteni
2.Albert Camus-Ciuma
3.Knut Hamsun-Foamea
4.Lev Tolstoi-Despre Dumnezeu si Om din jurnalul ultimilor ani
5.Amos Oz-Cutia Neagra
6.Miguel de Cervantes-Don Quijote
7.Mark Twain-Un yankeu la curtea regelui Arthur
8.La bruyer-Caracterele
9.Henryk Sienkiewicz-Quo Vadis?
10.Liviu Rebreanu-Ion.
Acesta este topul celor10 carti pe care le recomand oricarui pasionat de literatura si nu numai.
Iar acesta este link-ul unde am gasit cartea Despre Dumnezeu si Om de Lev Tolstoi.
http://librarie.carturesti.ro/product/De spre-Dumnezeu-si-om-Fragmente-din-jurnalul-ultimil or-ani,219102.aspx
In continuare voi reda recenzia facuta acestei carti:
O carte profunda,plina de seva,de adevar pur,fara obstacole,fara forme de apreciere.Adevarul,foarte des mentionat in jurnalul lui Tolstoi este unul universal,nou,chiar si pentru autor,care,la varsta batranetii il (re)descopera.De asemenea,trecutul,prezentul si viitorul sunt vazute intr-un fel in care este greu,cel putin prin cuvinte,exprimat.Ceea ce m-a marcat cel mai mult in acest jurnal este punctul de vedere vizavi de aceste trei elemente ale vietii omenesti.Sustin cu toata sinceritatea ca viziunea lui Tolstoi in ceea ce priveste viata,o ador.In ceea ce priveste comunicarea omului cu Divinitatea,"...viata omului este intotdeauna o trecere de la constiinta animalica la constiinta spirituala",ca sa-l citez pe autor.Ca sa revin la cele trei elemente mentionate mai sus,trecutul,prezentul si viitorul,acestea sunt prezentate intr-un mod antagonic de catre autor in sensul ca trecutul si viitorul sunt doar iluzii,prezentul este cel care da sens vietii.
Oamenii isi fac planuri de viitor,sau traiesc in trecut,lasand prezentul sa treaca pe langa ei.Or,prezentul este exact acea comunicare cu Dumnezeu,este viata insasi,viata care trebuie traita in mod solemn si maret.Prezentul este o punte de legatura intre trecut si viitor,in care omul poate face apel la constiinta.Celelalte doua sunt doar iluzii,or,cine traieste din iluzii,isi frange viata in mii si mii de bucati.Cine suntem noi?Niste animale care fug intre trecut si viitor.Migram.Trecutul si prezentul sunt niste destinatii care tind undeva spre acel infinit nemaiauzit.Religia lui Tolstoi,este una morala,plina de dorinta binelui absolut,o religie si o viziune asupra lumii bazata pe suferinta si efort.Practic,esenta jurnalului lui Tolstoi consta in atragerea atentiei,sentimentelor,inimilor si sufletelor oamenilor catre catre ceea ce inseamna cu adevarat crestinism."Omului ii e data o singura misiune,sa sporeasca in duh."
1. omar khayyam- rubayate
2. dostoievski-fratii karamazov
3. herman broch -moartea lui vergiliu
4. gombrowicz- ferdydurke
5. joyce- ulise
6. robert schneider-frate somn
7. bochenski- manual de intelepciune pentru oamenii de rand
8. platon- banchetul
9. sabato -abbadon, exterminatorul
10. burgess -portocala mecanica
http://librarie.carturesti.ro/product/ Portocala-mecanica,15927.aspx
Un început de roman în care „găşkarul” Alex ne istoriseşte „tolkafteli”, tâlhării, stări produse de consumul drogurilor, „bătrânul viol”, pe scurt un „horrorshow”. Istorisirea într-un limbaj aparte, cu picături de umor, cu multă revoltă şi furie împotriva ordinii sociale, numai muzica lui Beethoven, aducând pentru scurt timp, o bucurie care învăluie şi linişteşte totul. Povestirea nu este doar scenariul unui film american cu personaje precum „găşkarul” Alex. După startul furtunos, întrebările grave se dezvăluie odată cu întâmplările, prin care trece personajul principal. Putem permite statului să-i „trateze” pe infractorii inveteraţi, încât aceştia să nu mai poată face rău celorlalţi şi să acţioneze mecanic făcând binele impus de stat? E mai important de a le lăsa oamenilor capacitatea de a alege chiar cu riscul ca aceştia să ucidă şi să distrugă cu bună ştiinţă? Îi preferă „Marele Bog” sau Dumnezeu pe cei care fac un bine impus, fără a avea deci vreun merit, celor care pot alege şi aleg răul? Nu este un scriitor care se împotriveşte statului şi ordinii sociale pentru a schimba ceva, asemănător adolescentului agresiv şi distrugător, pornit împotriva tuturor? În desfăşurare dialectică, trăim exuberanţa conducătorului unei bande periculoase, apoi tratamentul prin care Alex devine incapabil de a mai fi agresiv, disperarea, tentativa de suicid şi, în sfârşit, ultima etapă a povestirii, încercarea de a-şi reveni, de a depăşi ceea ce s-a întâmplat…Dacă personajul nostru principal va reuşi să-şi revină, modul în care se încheie romanul şi multiplele interpretări care pot fi construite, sunt provocările pe care cititorul trebuie să le accepte, din partea unuia dintre cele 100 de romane de citit într-o viaţă. Cititorul trebuie doar să deschidă cartea şi va începe imediat un „balşoi horrorshow”.
cele 10 carti pe care le/as face cadou sunt urmatoarele:
1.Mircea Eliade -ISTORIA CREDINTELOR SI IDEILOR RELIGIOASE,
2.NOUL TESTAMENT.EVANGHELIA DUPA MATEI-pe site-ul carturaresti.ro,
3.Irving Stone-AGONIE SI EXTAZ,
4.Jules Verne-INSULA MISTERIOASA,
5.Hector Malot-SINGUR PE LUME,
6.Daphne de Maurier-REBECCA,
7.Alexandre Dumas-CONTELE DE MONTE CRISTO,
8.Emily Bronte-LA RASCRUCE DE VANTURI,
9.Lev Tolstoi-RAZBOI SI PACE,
10.Victor Hugo-MIZERABILII.
http://librarie.carturesti.ro /product/Produs,220336.aspx
O carte de capatai,de citit zilnic,deoarece rezuma viata si activitatea Mantuitorului IIsus Hristos.
Traducerea comentată a Evangheliei după Matei pe care o propune Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, este o ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche si urmează cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
Comentariul din partea a doua ofera informaţii la nivel filologic, istoric şi teologic pentru o mai buna înţelegere a sensului. Cuprinde comentarii din scrierile Părinţiilor Bisericii,unanim recunoscute.Traducerea este destinată preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos, nu este numai o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire cinstită a credinţei creştine.
Este o traducere care se vrea cat mai aproape de original,intr-o formulare clara si concisa.
1. Antoine de Saint-Exupery – Micul print
2. Giuseppe di Lampedusa – Ghepardul
3. Hermann Hesse – Siddhartha / Calatorie-spre-Soare-Rasare
4. Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii
5. Mihail Sebastian – Accidentul
6. Lucian Blaga –Hronicul si cantecul varstelor
7. Ioana Parvulescu – In intimitatea secolului 19
8. Gabriel Garcia Marquez – Dragostea in vremea holerei
9. Ionel Teodoreanu – La Medeleni
10. Andre Makine – In vremea fluviului Amour
‘Micul print’ al lui Exupery este elogiul atasamentului neconditionat ce sta la baza prieteniei si a dragostei pentru toate cele insufletite.
Un trandafir orgolios tocmai din dragoste, un miel cerand ocrotire prin fragilitatea sa, un adult coplesit de griji, dar care ii poarta tandru de grija Micului print in periplul sau spatial, toate acestea sunt facute spre a fi iubite atunci cand intra in sufletul micului print. Chiar si fata de felurite ipostaze umane ale desartaciunii, intalnite la tot pasul, Micul print manifesta – si nu doar din copilarie - o nedumerire care se vadeste, prin prisma paulinica, cu mult mai potrivita decat o intoleranta asteptata de noi, cei multi, prea des repede judecatori si greu iertatori.
Aproape nimic nu este declarativ in cartea aceasta, exceptie facand dedicatia adresata prietenului sau, un coleg de arme care sufera in tacare in Franta ocupata. Totul e simplu, firesc, in acelasi timp plin de sens despre sensul viatii, dar si lipsit de analiza rationala.
Haina de parabola face cartea sa fie receptata cu acelasi deliciu de cei ce ii deschid paginile, indiferent de conditia lor: de la cel mai naiv cititor, care recepteaza aproape ad litteram povestea, pana la cel mai asiduu cautator de subtext si reflectata semnificatie, de la cel mai tanar, pana la cel mai grizonat lector .
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vezi primele comentarii
