Spectacolul Revoluţiei: după 20 de ani, la NY

Proiectul „Performing Revolution in Central and Eastern Europe“ a fost iniţiat de New York Public Library for the Performing Arts, în colaborare cu o serie de instituţii americane şi institute culturale est-europene, între care şi Institutul Cultural Român din New York, şi a debutat în acest weekend, premergător zilei de 9 noiembrie, în care, acum 20 de ani, cădea Zidul Berlinului.

 

Manifestarea inaugurală a Festivalului „Performing Revolution“ (6-7 noiembrie) a fost rezervată unui maraton muzical intitulat „Rebel Waltz: Muzica underground din spatele Cortinei de Fier“. Şi ce putea fi mai potrivit la aniversarea acestor vremuri noi pe care le-a adus Revoluţia din 1989 decât o reactivare a muzicii unor trupe rebele pe care autorităţile comuniste le-au considerat întotdeauna incomode? Din România, Timpuri Noi întregeşte un line-up de fier din care mai fac parte: cehii de la Psi Vojaci, puşi la index de poliţia secretă încă de la primul lor concert din 1979, când membrii trupei aveau 14 ani; foştii lor „colegi de ţară“, slovacii de la Bez Ladu a Skladu; legendara trupă punk din Polonia, Dezerter, şi maghiarii de la Kontroll Csoport.

 

Evenimentul, coprodus de ICR New York, fusese deja popularizat în programul duminical „SundayArts News“ de la televiziunea publică newyorkeză Channel 13 şi recomandat de prestigiosul săptămânal „New Yorker“, care i-a descris pe cei de la Timpuri Noi ca fiind „o trupă care a cântat în deschiderea tuturor numelor mari, de la Iron Maiden la Rod Stewart, autoare a unor piese cu subtext politic şi impregnate de New Wave-ul anilor ’80“. Nu ştim cât de nostalgic (pentru unii) sau exotic (pentru alţii) a sunat vineri seară, în clubul (Le) Poisson Rouge, contagiosul refren al celui mai mare hit al formaţiei, „Perfect: Totul e minunat“. ICR New York este partener şi coorganizator a numeroase alte evenimente ce acoperă întregul New York între noiembrie 2009 şi martie 2010, care includ: lecturi publice cu participarea scriitorilor Dan Sociu şi Matei Vişniec, în contextul mai larg al lansărilor - în premieră - ale unor antologii de literatură, respectiv dramaturgie est-europeană; o prezentare autobiografică performativă a dramaturgului Saviana Stănescu în care autoarea îşi explorează tinereţea petrecută în România, înainte şi după 1989, şi experienţa sa de emigrant la New York; şi, nu în ultimul rînd, a patra ediţie a Festivalului de Film Românesc de la New York (4-6 decembrie), care se va deschide cu documentarul de montaj „Videogramele unei revoluţii“, de Andrei Ujică şi Harun Farocki, probabil cea mai tranşantă deconstrucţie a Revoluţiei din decembrie 1989.

 

„Acoperirea artistică“ a festivalului este dublată academic de dezbaterea „Ca şi cum comunismul n-ar fi existat“, care a avut loc la Institutul Harriman din cadrul Universităţii Columbia, cu participarea scenografului şi profesorului de design Nic Ularu, cât şi de simpozionul „După Comunism: Împliniri şi dezamăgiri post-1989“, programat în februarie 2010. Piesa de rezistenţă a întregului Festival „Performing Revolution“ este însă elaborata expoziţie intitulată „Revolutionary Voices: Performing Arts in Central&Eastern Europe in the 1980s“.

 

Expoziţia investighează modul în care artele spectacolului au încercat - şi măsura în care au reuşit - să depăşească barierele impuse de politicienii şi cenzura comunistă în anii ’80, anticipând în acest mod schimbările politice şi sociale care au intervenit ulterior. Pentru a pune în evidenţă contextul românesc, alături de cel din Cehoslovacia, Germania, Polonia, Slovenia/Iugoslavia şi Ungaria, ICR New York a produs şi prezintă următoarele exponate: o broşură/ziar care include scurte texte despre cenzura în teatrul românesc din anii ’70-’80; fragmente video şi afişul spectacolului „Dimineaţă pierdută“ de Gabriela Adameşteanu, dramatizare şi regie Cătălina Buzoianu, una dintre montările antologice din anii ’80; imagini despre scena muzicală underground din România, explicitate prin fragmente video din concertele formaţiei Timpuri Noi şi un fragment din concertele găzduite de Club A în anii ’80; un montaj video relevant pentru grandoarea spectacolului artistic de larg consum, patentat de regimul comunist, cu mostre din Serbările 23 August sau Cântarea României, urmat, ca un tip de răspuns subversiv, de „Dialog cu Ceauşescu“, lucrare video din 1978 a artistului vizual Ion Grigorescu. Expoziţia va fi deschisă în perioada 18 noiembrie 2009-20 martie 2010.