Home » Societate » Administratie » Soluţie de criză: Orăşenii se întorc la sapă

Soluţie de criză: Orăşenii se întorc la sapă

12 Aug 2009 Ramona Draghici, Cristian Bandea | 0 comentarii | 2903 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Câţiva dintre românii care s-au mutat la sat povestesc pentru Cotidianul cum este viaţa la ţară
 
oraseni la tara
2% din români se gândesc să se mute la ţară, potrivit studiului GfK Omnibus, dat miercuri publicităţii şi realizat pe un eşantion de 1.100 de persoane. Orăşenii iau în calcul această mutare în primul rând din cauza banilor: viaţa la sat li se pare mai ieftină. Cei 2% din respondenţi au declarat că vor să facă schimbarea chiar anul viitor, iar un procent asemănător şi-a schimbat deja domiciliul în ultimele 12 luni, mutându-se de la oraş la sat. De altfel, rudele şi cunoştinţele din mediul rural sunt un sprijin important pentru o treime dintre orăşeni, aceştia obişnuind să primească diverse alimente de la ţară. Unul din 10 orăşeni obişnuieşte să-şi petreacă o perioadă mai mare de timp - de peste o lună - la ţară.

„Retragerea la sat este de multe ori cauzată de teama de alienarea pe care o produc aglomeraţiile urbane“, spune psihoterapeutul Anda Păcurar. Multe persoane văd în revenirea în satele natale o întoarcere la paradisul copilăriei, fapt ce nu este întru totul o iluzie. „Satul oferă ideea de comunitate, iar un om este echilibrat psihic atunci când este apropiat de oameni“, adaugă Păcurar, atrăgând atenţia că viaţa la ţară nu înseamnă monotonie, aşa cum sunt tentaţi să creadă orăşenii. La sat există o mulţime de lucruri de făcut, oamenii având posibilitatea să se „odihnească activ“ într-o mulţime de moduri.

De altfel, cu toate că oraşele mari, în special Bucureştiul, abundă în oportunităţi de petrecere a timpului liber, multe persoane profită foarte rar de ele, atrage atenţia psihoterapeutul. Mulţi bucureşteni nu merg aproape niciodată la teatre şi la cinematografe, mulţumindu-se cu un stil de viaţă care implică doar munca şi somnul. Mulţi dintre cei care se retrag la sate provin din rândurile acestei categorii de oameni, care nu reuşească să-şi facă timp pentru distracţii şi socializare.

Anda Păcurar consideră că aspiraţiile rurale ale românilor ar putea reprezenta o formă autohtonă a mişcării „slow life“, care a apărut în Italia şi care elogiază traiul în comunităţi mici, în care oamenii sunt foarte apropiaţi unii de ceilalţi.

Sociologul Mircea Kivu atrage atenţia că indicele de 2% este unul mic, menţionând că ar fi fost interesant de aflat şi proporţia sătenilor care aspiră la statutul de orăşeni. În ceea ce priveşte portretul-robot al persoanelor de la oraş care vor să se retragă în mediul rural, Kivu spune că în general este vorba despre „oameni mai în vârstă, care şi-au încheiat viaţa profesională“. Viaţa la ţară este mai ieftină, în special pentru pensionari, iar în plus există posibilitatea obţinerii unor surse suplimentare de venit, cum ar fi grădinile din spatele caselor, spune sociologul.

De opt ani, regizorul Beatrice Rancea a „dat“ centrul Bucureştiului pe o casă la ţară. Din 2001, Beatrice şi soţul său, Doru, s-au mutat în satul Bucu, împreună cu cei trei căţei ai familiei, care, între timp, au devenit 24.
„Ne-am dorit o casă cu un minim de curte pentru cei trei căţei ai noştri, iar de la trei am ajuns la 24. Am adunat toţi maidanezii pe care i-am găsit în drumurile noastre“, a povestit Beatrice Rancea pentru Cotidianul. Regizorul îşi aminteşte că, de prima dată, a privit cu ochi buni mutarea din Capitală, mai ales că nu a avut pe nimeni „la ţară“, nici măcar bunici.

„Noi suntem chiar într-un sat, la început nu ştiam nimic despre viaţa la ţară, ca să spun aşa. Ţin minte că nu aveam idee despre ce este aceea o fosă sau o vidanjă, m-am dus la primarul de atunci cu care eram prieteni şi l-am întrebat ce este aceea o vidanjă“, povesteşte Beatrice. Familia sa s-a acomodat perfect, astfel că trecerea de la oraş la sat nu a fost o problemă. „Casa noastră este un fost conac boieresc, din 1910, deci are aproape 100 de ani, am renovat-o şi ne este foarte bine aici. Avem un teren de 10.000 de metri pătraţi, livadă, grădină cu zarzavaturi. Ne place atât de mult încât aproape că nu realizez cum am putut să stăm atâta vreme în Bucureşti“, a adăugat Beatrice Rancea.

Cristian Lascu, redactor-şef al revistei „National Geographic România“, a hotărât în 2000 să-şi abandoneze oraşul natal, Bucureştiul, simţind că devenea un loc irespirabil şi anticipând că nu vor fi luate măsuri pentru transformarea lui într-un spaţiu locuibil. „Pe lângă amplasarea geografică anostă şi clima nepotrivită, Capitala mai este şi una dintre cele mai seismice oraşe din lume“, schiţează Lascu câteva alte motive care l-au făcut să părăsească Bucureştiul.

În primă fază, a dat o raită în nordul Bucureştiului pentru a-şi căuta un loc potrivit unde să se mute, însă a fost dezamăgit de „fauna“ pavoazată cu vile păzite de bodyguarzi şi maşini de lux. S-a orientat ulterior spre punctul cardinal opus, cumpărându-şi o casă cu teren într-un sat cu 5 uliţe din comuna Belciugele, situată la 35 de kilometri sud de Piaţa Victoriei. A plătit pe ea doar echivalentul a 5.000 de euro din ziua de azi. În calitate de redactor-şef al revistei „National Geographic România“, Lascu este nevoit să facă naveta zilnic, însă spune că nu face mai mult de o oră de acasă până la Piaţa Victoriei. Timpul petrecut în trafic este răscumpărat de faptul că în fiecare seară se întoarce într-un peisaj acoperit de verdeaţă, unde poate să mănânce brânză, ouă şi legume proaspete. Deşi l-au privit iniţial ca pe o ciudăţenie, nefiind obişnuiţi cu venetici, sătenii l-au acceptat în cele din urmă ca pe unul de-ai lor.

O anomalie în cursul migraţiei
Concluzia studiului GfK confirmă, de altfel, o tendinţă mai veche. Rămaşi fără slujbe în oraş şi implicit fără posibilitatea de a-şi plăti facturile, oamenii mai în vârstă s-au reorientat către mediul rural. Ei sunt aceia pe care industrializarea masivă de după 1950 i-a preluat din mediul rural şi i-a utilizat ca forţă principală de muncă în oraş. Închiderea mamuţilor industriali după 1990 le-a lăsat celor destituiţi o singură alternativă viabilă: întoarcerea în mediul rural. În special după concedierile colective din 1997, fluxul urban-rural a depăşit celelalte migraţii, mai ales în judeţele din Moldova. Mai mult de 20% din locuitorii mediului rural au peste 65 de ani, ponderea populaţiei vârstnice de la sat fiind de 1,4 ori mai mare decât cea de la oraş, potrivit ultimului recensământ. Întoarcerea la sat reprezintă o anomalie a cursului de migraţie, în condiţiile în care România are deja un grad redus de urbanizare în comparaţie cu statele din Europa. Conform Naţiunilor Unite, la nivel global, oraşele cresc în mod constant: în fiecare zi, peste 175.000 de oameni vin să locuiască în oraş.
 

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ADMINISTRATIE
 
CELE MAI