Sindicaliştii nu renunţă la proteste

D-le Apostoiu, eu te cunosc de pe vremea cand iti faceai ucenicia, prin anii 90, in sindicatul turnatoriei din Campina, si te-as intreba, doar, daca crezi cu adevarat in cauza pentru care militezi. Ba chiar plecasem impreuna sa tragem la carul revendicarilor sindicale, numai ca eu, atunci cand n-am mai crezut in idealurile sindicale, am preferat sa-mi vad de viata mea extra-sindicala. Nu sunt fanul actualei puteri, si n-am fost al niciunui guvern postdecembrist, insa nu se poate sa nu intelegi ca lupti pentru cauza unei false dreptati salariale atunci cand fortezi bariera bunului-simt, dand glas unei puteri potentate de solidaritatea celor ce au pus stapanire pe ugerul bugetului, sau sustinand niste pretentii salariale stupide daca le comparam cu posibilitatile bugetare ale tarii. Cum ati vrea voi, astia care pretindeti de la o societate sleita de cheltuieli peste posibilitatile reale ale noastre, ca societatea contribuabila, din economia reala, sa munceasca numai pentru ca voi sa aveti salarii de cateva ori mai mari decat salariatii de la patronate ? A, o sa spuneti ca luptati si pentru noi, nebugetarii, pentru majorarea minimului pe economie ? Pai, va spun eu ce se intampla daca o sa tot majoram minimul pe economie: o sa falimenteze firmele pe capete si-o sa traim cu totii ca parazitii. Sau vom opta pentru cealalta alternativa, aceia pentru care a optat Grecia de-a intrat in mocirla idatorarii tarii la 120% din PIB de nu mai stiu pe unde sa scoata camasa falimentului statului. O sa mergem la camatarii lumii si sa compromitem viitorul copiilor si al copiilor copiilor nostri, in vecii vecilor. Si asta ca in urma noastra sa ramana parjolul in visteria tarii ca in urma razboaielor duse de Stefan impotriva turcilor. Ce vreti voi, sindicalistii bugetari, care va alaptati de la contributiile fiecaruia dintre noi, de fapt ? Cat timp revendicarile voastre constituie o segregare a intereselor voastre fata de ale noastre, sper sa nu va steptati sa gasiti intelegerea noastra.