Home » Home » Interviu » Scandalul Romoşan: „Am fost o ţintă a Securităţii“

Scandalul Romoşan: „Am fost o ţintă a Securităţii“

05 Aug 2009 Razvan Mihai Vintilescu | 9 comentarii | 5688 vizualizari
Rating:
19 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
După ce mai fusese contactat în vederea recrutării, Petru Romoşan a semnat angajamentul de informator pentru a-i permite soţiei lui să primească paşaportul şi să plece din România.
 
De ce v-aţi ales numele de cod „Robert“? De ce nu „Leonardo“ sau „Rembrandt“, pentru că lucraţi la o galerie de artă...
Locuiam pe Strada Ion Bogdan şi strada vecină era David Robert. Am vrut să îl aleg pe David Robert pentru că actele mele erau premeditate.
 
La ce v-a trebuit Securitatea?
Nu mie mi-a trebuit. Eu i-am trebuit ei, timp de 20 de ani. Din nefericire, întâlnirile mele cu Securitatea au fost mai numeroase decât mi-am dorit. Ei încercaseră de mai multe ori să mă racoleze şi trecusem prin mai multe anchete, eram deja vaccinat şi l-am utilizat eu pe Ştefan Budecă, colonel la Securitatea Municipiului Bucureşti, care se ocupa de Uniunea Artiştilor Plastici şi de pictorii amatori. El însuşi lucra în atelierul lui Sabin Bălaşa.
 
Pentru ce să îl utilizaţi?
Doream să îi obţin un paşaport nevestei mele, pentru care viaţa în România, în 1987, devenise de netrăit. Ştefan Budecă a încercat mai mulţi ani să mă recruteze şi am reuşit să îl deturnez, sau cel puţin aşa credeam eu, spunându-i că îl cunosc pe tovarăşul Victor Achim. În momentul în care mi-am exprimat interesul pentru paşaport, colonelul Budecă a înţeles că e un moment bun să mă prindă în laţ. Am avut dificultăţi cu nevasta mea ca să o conving să depună cerere de paşaport. Până la urmă a făcut-o, iar paşaportul a venit miraculos în termenul legal. În ultimele zile înaintea plecării soţiei, Ştefan Budecă m-a vizitat de mai multe ori la galeria de artă de pe strada Şelari nr. 13, deasupra căreia erau 16 ateliere de pictori. El venea oricum foarte des să îi viziteze pe câţiva pictori de acolo.
 
Când a abordat Budecă problema angajamentului?
La ora închiderii din 29 septembrie 1987. Nevasta mea trebuia să plece a doua zi la Paris. Mi-a ţinut îndelungi lecţii despre cum să se comporte ea în străinătate.
 
Nu era cam târziu pentru lecţii? Parcă vă vizitase şi mai înainte.
Ba da. El a reluat ceea ce spusese şi înainte: să nu ia haine multe, documente, valută. Discuţia din 29 s-a prelungit fără sens, bine, după închiderea programului, şi, ca un ardelean cu reacţii întârziate, l-am întrebat: „Ce vreţi de la mine, tovarăşe Budecă?“. La care el mi-a răspuns: „Aşa mai vii de acasă. Un angajament scris, în care să spuneţi că vreţi să lucraţi cu organele statului“.
 
V-a fost frică?
Mi-a spus de mai multe ori că se poate întâmpla orice cu nevasta mea la aeroport, că i se poate ridica paşaportul. Oricât de ardelean eram, am înţeles că nu aveam nici o ieşire. Am scris un angajament în care, la cererea lui, mi-am ales nume conspirativ. Apoi am negociat îndelung datarea angajamentului.
 
De ce era importantă data?
Pentru mine era importantă data, deoarece ştiam cu toată claritatea că într-o zi mă voi întâlni cu cineva ca dumneavoastră care îmi va pune această întrebare. Pentru Securitate era însă important să nu se ştie că mi s-a luat angajamentul sub şantaj, în preziua plecării nevestei mele. Bine, trei zile nu schimbă mare lucru. De asta e datat cu 26 septembrie. Dar Budecă a uitat şi a datat raportul de recrutare cu 29 septembrie. Cei ca dumneavoastră trebuie să înţeleagă că era vorba de un şantaj şi că am făcut asta pentru un paşaport.
 
Soţia dumneavoastră a ştiut că aţi semnat angajamentul?
În aceeaşi seară i-am indicat cu toată claritatea că, dacă se întoarce în România, divorţez 100%. Dar nu i-am zis nimic despre angajament, pentru că riscam să nu mai plece. I-am spus abia un an mai târziu, la Paris.
 
V-a fost mai frică atunci când aţi semnat angajamentul decât la ancheta din 1977 în cazul criticului şi istoricului literar Ion Negoiţescu?
Începând din 30 septembrie 1987 m-am simţit definitiv liber. Sigur, ancheta din ’77, când aveam 20 de ani, a fost extrem de violentă şi de agresivă, mi-a intrat în viaţa personală cu bocancii şi a lăsat urme adânci.
 
Colonelul Achim spune că aţi picat „ca musca în lapte“. Ce vă lega de Negoiţescu şi de anchetarea lui pentru că era homosexual?
Între 17 şi 18 ani am trecut printr-o perioadă de mare curiozitate experienţială. Sufeream multiple influenţe livreşti. Una dintre problemele mele din epocă era că nu reuşeam să egalez geniul literar al lui Arthur Rimbaud, homosexual notoriu şi tot adolescent. După ştiinţa mea, au fost anchetaţi toţi oamenii din anturajul lui Negoiţescu.
 
Câţi au fost anchetaţi?
În jur de 30 de oameni, majoritatea scriitori, oameni tineri în epocă şi mult mai cunoscuţi decât mine, atunci ca şi astăzi. Sunt singurul care a purtat crucea acelei anchete timp de 30 de ani. De fapt, lucrurile sunt mai complexe. După informaţiile apărute deja în presă, Ion Negoiţescu, ca şi bunul său prieten, Ştefan Augustin Doinaş, a fost recrutat în închisoare sau la ieşirea din închisoare. Felul în care s-a rezolvat ancheta Negoiţescu, cu căsătoria lui, cu tipărirea cărţilor lui în acelaşi an, cu călătoria în Germania, de unde se şi întoarce pentru a pleca iar, stabilirea lui definitivă acolo şi colaborarea cu Europa Liberă, faptul că a devenit un apropiat al familiei Ierunca-Lovinescu arată că istoria lui din dosarele SIE rămâne de povestit.
 
Cum a decurs anchetarea dumneavoastră în acest caz?
Am fost arestat prima dată la Cluj, sub acuzaţia de vagabondaj. Terminasem liceul şi nu aveam serviciu. Am reuşit să fug din sediul Miliţiei şi m-am dus la mine acasă, în Munţii Orăştiei. Acolo a venit un mare echipaj de miliţie, care m-a dus la sediul din Calea Rahovei, la Bucureşti. Anchetele au durat mai multe zile, am fost confruntat şi cu Negoiţescu. Ce mi-a rămas în memorie a fost extraordinara lui relaxare. Era un om fără nici o problemă. Contrar complet situaţiei oficiale în care se găsea.
 
Aţi dat declaraţiile semnalate de CNSAS?
Nu-mi amintesc tot ce am semnat în epocă, dar evident că oamenii au obţinut de la mine tot ce au vrut. Cred astăzi că am fost folosit de Securitate, distrugându-mi-se reputaţia pentru acoperirea lui Negoiţescu.
 
CNSAS spune că, după anchetă, v-aţi dus la Miliţie din proprie iniţiativă. Cum de aţi avut curajul?
Am fost o singură dată la Miliţie din proprie iniţiativă, în 1980, când am depus cerere de plecare definitivă din ţară. Cerere care mi-a fost şi aprobată. Am renunţat pentru că am întâlnit-o pe nevasta mea şi ne-am căsătorit. Renunţarea la plecare a fost extrem de dificilă. A trebuit să parcurg tot drumul înapoi al unui om care îşi recâştigă cetăţenia.
 
Dar actele spun altceva.
Ce apare în documentele CNSAS e o manieră a Miliţiei şi a Securităţii din epocă de a realiza anchete şi documente, pentru că lucrurile s-au întâmplat cum am zis mai sus: am fost reţinut, interogat, admonestat şi în nici un caz nu m-am dus eu să-i vizitez din proprie iniţiativă. Am fost o ţintă a Securităţii.
 
Aţi mai vorbit cu Negoiţescu după ancheta din ‘77?
L-am reîntâlnit în 1992 sau în 1993 la Bucureşti, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, când, în prezenţa lui Gheorghe Grigurcu, Ion Negoiţescu mi-a cerut iertare pentru tot răul pe care mi l-a făcut atât în ţară, cât şi în Occident.
 
De ce să vă ceară el dumneavoastră iertare?
El era un om matur, eu eram un adolescent. El era implicat în jocuri periculoase, eu eram un guguştiuc.
 
Cum a fost prima zi după ce s-a aflat că soţia dumneavoastră a rămas în străinătate?
A trebuit să fac un vals inteligent, dar nu excesiv, pentru că Budecă era sigur deja că pusese mâna pe mine, iar ei chiar contau că nevasta mea va rămâne în străinătate, pentru că eram ascultaţi. Pe ei îi interesa recrutarea mea.
 
De ce-l voiau securiştii pe pictorul Gherasim?
În cazul lui Paul Gherasim, care era un personaj absolut adorabil şi cu totul inocent, cred că Budecă nu îşi făcea decât norma de urmăriri inutile. Pentru că Gherasim era un om foarte sărac, cu totul dedicat artei lui, credincios şi nu putea interesa, în nici un fel, nici un serviciu secret din lume.
 
L-aţi turnat?
Nu. Nici eu şi n-avea nimeni ce să toarne.
 
Există documente care spun altceva. Colonelul Budecă zice că i-aţi vorbit despre el.
Textul pe care mi-l atribuie Budecă nu cred că îmi aparţine, dar el nu spune minciuni. Toată comunitatea din blocul respectiv, unde erau atelierele artiştilor, credea asta. Paul Gherasim e la fel şi azi.
 
Dar cu Horia Bernea ce-aţi avut?
Horia Bernea mi-a fost cel mai apropiat prieten timp de zece ani şi am fost negustorul lui până am plecat în Occident. Cred că i-am fost de mare folos, pentru că meseria de pictor, făcută cum a făcut-o Bernea, e o meserie foarte costisitoare. Culorile, pânzele, documentarea costă foarte mult. Eu îi vindeam tablourile prin galerie sau direct colecţionarilor. Subiectul obsesiv al discuţiilor cu Horia Bernea era cum să îl omorâm pe Ceauşescu...
 
Dacă nu i-aţi turnat, atunci cum a apărut numele dumneavoastră acolo?
Presupun că Ştefan Budecă trebuia să justifice într-un fel faptul că ceruse un paşaport pentru nevasta mea şi că a ţinut ascuns cât a fost posibil faţă de superiorii lui faptul că am refuzat orice colaborare ulterioară semnării angajamentului din 29 septembrie, care era o simplă foaie scrisă de mână...
 
Nu era prima încercare de recrutare, după cum lăsaţi mai devreme să se înţeleagă?
Nu. Prima a fost cu şapte luni înainte de terminarea stagiului militar, când colonelul Victor Achim, care se ocupa de Uniunea Scriitorilor, m-a contactat la Unitatea de geniu-construcţii şi mi-a propus colaborarea. Eu obţinusem Premiul Uniunii Scriitorilor în acea perioadă şi devenisem peste noapte un june scriitor foarte cunoscut. Îi datorez regretatului Petre Stoica salvarea din acest nefericit context. A doua zi, seara, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, Stoica a protestat foarte vocal la adresa lui Victor Achim că aplică metode neortodoxe pentru recrutarea tinerilor scriitori aflaţi în stagiul militar. A doua oară au încercat să mă recruteze la sfârşitul stagiului militar, pentru Ministerul Apărării, dar au renunţat pentru că eu nu eram deloc cooperant şi doritor.
 
Cum a decurs anchetarea dumneavoastră când aţi fost prins că aţi vrut să fugiţi în Ungaria?
După ce m-am rătăcit, fără apă şi mâncare, am fost obligat să mă întorc, iar ţăranul care m-a adus cu căruţa dinspre frontieră spre România m-a predat autorităţilor. S-a oprit să-şi ia ţigări şi de fapt a chemat Miliţia. A primit 10.000 de lei pentru mine.
 
Cum a fost însă ancheta? Aţi fost bătut, ameninţat?
Am fost adus, în final, în cătuşe la Securitate. Eu n-am fost bătut. Foarte probabil pentru că eram membru al Uniunii Scriitorilor, iar carnetul de membru era mai puternic decât unul de membru de partid. Au fost câteva zile de teroare, dar cea mai mare teroare era faptul că nu reuşisem. Pe 30 septembrie 1988, ziua plecării soţiei în Franţa şi ziua căsătoriei noastre, am încercat din nou şi am reuşit.
 
Dumneavoastră, în schimb, de ce aţi ameninţat-o pe Mirela Corlăţan?
Exprimarea mea a fost realmente nefericită. Ce voiam eu să îi spun e că cineva care practică presa cum o practică domnia sa, mai devreme sau mai târziu va fi abandonat de meserie. Nu eu o pot da afară pe Mirela Corlăţan din presă şi nimeni altcineva, dar sigur lipsa de bună-credinţă, mai devreme sau mai târziu, o va trimite spre o altă meserie.
 
De ce e lipsă de bună-credinţă? Doar v-a sunat să vă întrebe.
Pentru că nu m-a sunat ca să afle ceva, m-a sunat ca să se folosească de mine, de viaţa mea, ca să-şi îndeplinească mizerabila ei misiune.
 
Ştiaţi de dosarul de la CNSAS? Nu v-aţi temut că o să iasă în presă până la urmă?
Eu ştiam în primul rând toate faptele mele. Ştiam şi că problema s-a pus încă din 2001, când doi foşti prieteni apropiaţi, Andrei Pleşu şi Horia Patapievici, au ameninţat-o pe soţia mea, care la întoarcerea în România a lucrat pe postul de director editorial timp de nouă luni la Editura Humanitas, cu grozăvia dosarului şi a dezvăluirilor. Soţia mea le-a replicat că ştie toată povestea, la care cei doi au avut o replică standard: dar ce va gândi copilul? Soţia mea le-a spus că şi copilul e la curent cu toată povestea, deşi în momentul acela nu avea decât 12 ani. Dosarul e la lectură liberă pentru cercetători la CNSAS de câţiva ani.
 
Poate vă referiţi la dosarul de problemă?
Nu ştiu. Se găsesc acolo scrisori private către soţia mea, cu fotografii ale noastre de la Bucureşti şi de la Paris, lucru absolut inadmisibil, pe care nici Securitatea lui Ceauşescu nu şi-ar fi permis să îl facă.
 
Eraţi unul dintre criticii Monei Muscă în perioada în care s-a aflat că făcuse pactul cu Securitatea. Cum vă simţiţi acum în postura ei?
Nu sunt deloc în postura Monei Muscă. Nu am negat. Doar nu am stat de vorbă. Pe de altă parte, nu cred nici astăzi că Mona Muscă reprezintă Securitatea şi cred că e doar o victimă a lui Traian Băsescu şi a unor organisme mai puţin cunoscute.
 
A auzit mai multă lume de „Romoşan, prietenul pentru care Nistorescu a amânat un articol“ decât de poetul sau editorul Romoşan?
Asta dovedeşte că, în România de azi, un milion de cărţi tipărite, cât a tipărit Editura Compania, pe care am fondat-o în 1998 cu soţia mea la Bucureşti, din banii familiei, valorează mai puţin decât un articol prost de presă. Nu e problema mea. E problema României.
 
Vă deranjează această postură?
Toată nebunia din blogosferă reprezintă o enormă agresivitate, un atentat la viaţa mea privată şi a familiei mele. De altfel, intenţionez să deschid un proces împotriva ziarului „Adevărul“, care m-a decretat turnător înainte ca Curtea de Apel Bucureşti să se pronunţe. Le reamintesc jurnaliştilor că până şi criminalii au dreptul la prezumţia de nevinovăţie atât timp cât instanţele nu s-au exprimat definitiv.
 
De ce nu daţi atunci în judecată şi Cotidianul?
Nu îl dau pentru că Nistorescu a amânat articolul. Mi-am angajat însă avocaţi, care să mă reprezinte şi în dosarul punctual inventat, după părerea mea, de CNSAS, în colaborare cu Cotidianul.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

9 comentarii

 
1
Aniela Marcu 05-Aug-2009 22:58
Evil Seciritate
Malefic, malefic, malefic aceasta Securitate si toti cei folosesc de aceeasi mijloace nedemn de ce inseamna un om.
D-l Romosan a avut mult curaj de a spune o poveste necrutatoare si foarte dureroase a caror efecte s-au prelungit mult prea mult in viata familiei sale. Ii doresc lui si familiei multa sanatate si dragoste si o viata de acum incolo liber de acel blestem care inca face o umbra multa prea lunga si intunecata in Romania
2
zapp 05-Aug-2009 23:27
jalnice justificari
ce diferenta este intre tuca si PM cand si unul si altul ii injura pe ziaristi ?! unde este pasarica ?! sau aici nu are voie sa zboare ?! Cat despre relatia cu securitatea , who cares. CNSAS si-a dat verdictul.
3
inimarea 05-Aug-2009 23:43
Omul minte firesc
Normal, şi-a spus poveştile astea, de nenumărate ori.
Sînt puţin - dar tare puţin! - curios să văd verdictul lui Nistorescu, după această tratare mesesriaşă a subiectului. Nu că nu l-aş anticipa, forma absolvirii de păcate a atît de vechiului săi prieten mă interesează.
4
virgil1968 06-Aug-2009 01:27
nu te cred amice
"Eu n-am fost bătut. Foarte probabil pentru că eram membru al Uniunii Scriitorilor, iar carnetul de membru era mai puternic decât unul de membru de partid."


Asta este cea mai tare "faza" cred ca era vorba de un alt carnet in nici un caz de cel de membru al uniunii scriitorilor .
5
vali plesca 06-Aug-2009 09:29
am inteles bine?
vine, cam asa: pe vremea lui ceausescu un individ incearca sa fuga din tara, e prins, arestat si apoi eliberat. tdupa ce e eliberat, reuseste sa iasa din tara. tare individul asta.
nene turnator, incearca sa nu ne iei de prosti. oricine cunoaste acele vremuri, stie ca ceea ce spui tu nu e posibil decat daca aveai o sustinere puternica intr-o institutie mai puternica decat pcr. or asta era securitatea. iti multumim ca ai clarificat statutul tau de la acea vreme. in cateva randuri ai clarificat situatia mai bine decat o mie de articole cenzurate
6
un_baiat 06-Aug-2009 11:18
miroase urat
Toata povestea miroase urat si nu mai are nici o credibilitate, dupa tot episodul in care bunul prieten si partener de afaceri Nistorescu l-a scos din cacao pe Romosan.
Totusi, nu pot sa observ cum isi motiveaza omul turnatoriile, despre care zice de altfel ca au fost inventate de Securitate, el n-a scris nimic. Deci: saraca nevasta-sa pur si simplu NU MAI PUTEA sa traiasca in Romania si avea nevoie de pasaport. Ca sa vezi ma frate: ea si inca vreo 20 de milioane de romani. Nu toti au oferit insa funduletzul Securitatii. Romosan e un erou, oameni buni, el i-a vrut doar binele nevestei si pentru asta a turnat. Ce naiba nu intelegeti ?
Dle Romosan, de ce nu spuneti pe sleau ca ati fost santajat cu acuzatii de homosexualitate ? Care poate chiar erau adevarate ? Imi place aia de-ati zis-o: nu puteam egala talentul lui Rimbaud, artistul homo. Si ce v-ati zis ? Ia sa ma fac si eu homosexual, poate-mi vine talentul la cap.
Cred ca problema multora pe vremea Securitatii era ca fie au fost prea cacaciosi, fie pur si simplu baetzii stiau la cine sa apeleze - oameni care turnau de placere. Sau ca sa plece nevasta lor in Franta ca nu mai suporta, domnule...
7
Xantippa 06-Aug-2009 14:29
transylvanian connections
Fratilor, nu prea stiti sa cititi ! Fiindca :
1. Aveti documentele in fata si tot nu vedeti ca aia de la CNSAS n-aveau absolut nici un motiv sa trimita documentatia cu Romosan in tribunal.
2. In consecinta, articolul Mirelei Corlatan este cel putin superficial si ticalos, fiindca ea se facea ca nu vede ceea ce documentatia spune clar - merita asadar concediata, ea neavind mare treaba cu meseria de jurnalist, ci profitind de informatiile pe care pina acum i le scurgea cineva din CNSAS si pe care le prelucra dupa puterile ei (sau dupa cum i se sugera), adica prost si tendentios.
3. Nimeni nu-si pune problema cit de frecventabil si simpatic era Negoitescu - o pramatie nenorocita, a carei camuflare se doreste in continuare. De ce ? Pai fiindca la telectualii nostri, daca apuci un fir si tragi nitel, se desira tot ghemul. Exemplu : de la Nego, turnator atitrat, se ajunge la Doinas, alt turnator nenorocit, de la asta la Balota, de asemenea turnator s.a.m.d., incit intr-o buna zi, Doamne fereste, nu ne mai putem opri si dam in vileag toate transylvanian connections ! Or, dictatura de culise a telectualilor vegheaza !
4. I.T. Morar sa faca ciocul mai mic, doar n-o sa credem acum ca show-urile pe care le dadea el prin toata tara sub vechiul regim, pazite de Militie, alea in care-l imita pe Ceausescu facindu-l mai simpatic decit in realitate, erau nevinovate !
Cu ani in urma, la un cenaclu, baietii de bine ma preveneau sa ma feresc de Romosan. Numai ca acolo erau prezente alte doua scule majore, carora in schimb toata lumea le facea plecaciuni : Paleologu si Iorgulescu ! Ultimul, inconjurat de un grup de arhitecti, detalia diapozitive cu monumentele bucurestene, in plina perioada de darimari ! Parca-l aud pe Mazilescu : \"Pozele astea au facute inainte sau dupa darimari ?\"
Asa ca nu e cine pare, gugustiucilor !
8
IonescuT 06-Aug-2009 14:51
Amenintari
\"\"\"\"\"\&q uot;\"\"\"\"\" \"\"\"\"\"\&qu ot;\"\"\"\"\"\ "\"\"\"\"\&quo t;
Ştiam şi că problema s-a pus încă din 2001, când doi foşti prieteni apropiaţi, Andrei Pleşu şi Horia Patapievici, au ameninţat-o pe soţia mea, care la întoarcerea în România a lucrat pe postul de director editorial timp de nouă luni la Editura Humanitas, cu grozăvia dosarului şi a dezvăluirilor
\"\"\"\&quo t;\"\"\"\"\"\ "\"\"\"\"\" ;\"\"\"\"\"\& quot;\"\"\"\"\" \"\"\"\"\"\&q uot;
Indivizii au amenintat-o ca sa ce?
9
Rikaventuriano 06-Aug-2009 15:23
Securistii nostri si ai lor
Domnul un baiat, mi-e teama ca toate povestile de la CNSAS miros la fel de urat sid e putin credibil. Au credibilitate sau nu in ochii nostri in fuctie de simpatia pe care o avem fata de cei implicati in istorie. De obicei aceia care ne sunt simpatici au in ochii nostri circumstante atenuante, ceilalti din cealtata barca nu. e gresita masura, ne-au invatat si ziaristii cu ea. Marii luptatori si critici ai \"turnatorilor\" cunosc din pacate cel mai bine ca in contextul de atunci, daca vroiai sa te faci de exemplu scriitor si erai si \"de origini modeste\" era Securitatea sa te ajute si erau in mediu mii de Negoitesti care sa te traga in mrejele lor. Nici macar n-are importanta daca dl Romosanu a scris sau daca nu recunoaste. Dl. Romosanu chiara fost atacat la viata personala atunci si, culmea si acum, asa ca-n vremea securitatii (cine l-a atacat e oricum familiarizat cu metodele si cu sensibilitatea oamenilor la viata lor proprie si personala). Domnii de la Secu aveau nevoie de informatori si de informatii dintre cele mai plate pt. simplul motiv ca ar fi putut sa le foloseasca la nevoie. pt. santaj. E o treaba care se practica si azi, sper doar ca nu organizat, ci in diferite cercuri, nu toate interlope. Jurnalistii anilor 90 cunosc metoda, dinainte si de la cei care i-au invatat meserie dupa. Am tot mai mari indoieli ca au exista prea multi scriitori de exemplu publicati in perioada comunista, care nu scriau de vecini, fie si mereu acelasi lucru: ca merg duminica la biserica. O poveste gen anturarea cu un homosexual pt. un tanar de 20 de ani cantarea al naibii de mult pe viata si viata parea sa mearga asa. Comunismul dura. Ceausescu supravietuise tuturor cincinalelor de pana-n 89.
Poate ca dupa episodul asta elementul CNSAS dezvaluiri cu tinta si fara se va mai atenua. Astea se dezvalui la rece nu cu capul cald, iar Mona Musca o stia mai bine ca noi toti. Dl romosanu a prestat la editura lui si n-a vrut sa lustreze pe nimeni! E o diferenta esentiala
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERVIU
 
CELE MAI