Home » Media » Cotidianul 5.000 » Sănătatea mintală, o afacere mainstream

Sănătatea mintală, o afacere mainstream

12 Mai 2008 Mugur Ciumăgeanu | 3 comentarii | 6074 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Psihoterapeutul Mugur Ciumăgeanu se imaginează la 53 de ani: 70 de clienţi pe oră, mulţi dintre ei bolnavi de nostalgie, într-o lume nebună, care nu îşi recunoaşte maladia.
 
Cotidianul 5.000
Anul 2024, februarie. Am împlinit 53 de ani. Am depăşit fatidicul ’20, proorocit acum ceva vreme ca un an de cumpănă - anul în care problemele de sănătate mintală vor deveni principala povară de sănătate a naţiunilor (conform oracolului global numit Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Pe vremea când lucrurile acelea erau pronunţate răspicat, pe la începutul secolului, mă felicitam că am ales o meserie care nu va duce lipsă de clienţi.

Astăzi, văd lucrurile un pic diferit. Am un computer puternic, la care sînt ataşate cîteva device-uri inteligente, doi asistenţi de cercetare/intervenţie şi o maşină sprinţară pentru vizite în teren. Îmi păstrez, de dragul vremurilor bune, un cabinet de psihoterapie, unde mai primesc câte un nostalgic al terapiei faţă în faţă.

Dintre cei care spun că s-au săturat de VR sau de self-help-uri inteligente. Uneori, munca mea îmi pare mai degrabă a unui inginer de reţele sau a unui programator IT, de pe vremuri (noroc că ei, sărăcuţii, au astăzi, în anii ’20, cu totul altceva de făcut şi cu totul altcumva).

E dimineaţă. Îmi deschid calculatorul şi sunt bombardat de o serie de oferte noi - programe de dezvoltare computer-based a abilităţilor emoţionale, o ofertă de programe de iarnă, care îmbină schiul, trainingul abilităţilor sociale şi familiarizarea cu aplicaţii IT în simularea carierei (încă îmi sună uşor straniu acest din urmă termen).

Citesc vreo două-trei mailuri de la aparţinătorii unei persoane cu schizofrenie. Aveau sarcina să-şi monitorizeze ruda afectată şi nu pot să nu-i admir pentru relatările tehnice şi exacte care fac referire la semne precoce de recădere. Apoi supervizez pe unul dintre asistenţii mei - este a doua zi în care coodonează un video-chat pentru persoane cu credinţe ipohondriace.

Verific pe ecranul calculatorului consumul, în rândul populaţiei generale, al benzodiazepinelor. În timp real, mi se înfăţişează o situaţie îngrijorătoare (e una dintre vechile metehne ale acestei Europe, în care Valiumul, bunic deja, îşi priveşte mândru nepoţii cum rup inima - la propriu şi figurat - a middle class-ului plictisit). 14,57% dintre co-continentalii mei au consumat în ultimele 24 de ore benzodiazepine. Mai avem încă o problemă…

Las în urmă biroul spre prânz. Satisfăcut cumva că, paralel, cabinetul meu deserveşte aproximativ 70 de clienţi pe oră, fără ca eu să fac un efort prea mare. Am pe agendă patru vizite de teren, toate la domiciliul unor clienţi pe care în trecut îi numeam, condescendent, „dificili“. Probleme uzuale, aş spune azi. X invocă un principiu etic în decizia lui de a refuza tratamentul - noroc că alături îmi va fi un asistent social, pe care-l culeg de la centrul comunitar din vecinătate, pentru a-mi fi aliat în procesul dificil de negociere al tratamentului.

Spre seară am programată o întâlnire într-o şcoală, unde voi pălăvrăgi cu nişte puşti cyber-izaţi despre norme de comportament faţă de o persoană cu probleme de sănătate mintală. O lecţie pe care mi-am făcut-o deja temeinic. Alături îmi vor sta doi foşti pacienţi de-ai mei, unul cu diagnostic de schizofrenie şi unul cu diagnosticul de tulburare obsesiv-compulsivă.

Facem chestia asta împreună de vreo şapte ani, am apărut de multe ori la televizor, aşa că succesul ne este oarecum asigurat. Când eram mai tânăr, aveam pornirea de a-i corecta sau a-i proteja când ieşeam în public. Acum ei şi-au învăţat rolul mult mai bine decât mine. Şi eu sînt cel corectat sau protejat.

Ajung acasă şi încep să zapez la întâmplare. Mai am un antic televizor cu plasmă, din ataşament faţă de penultimul val de înnoiri tehnologice. Astăzi n-am avut programări la cabinetul de psihoterapie, îi văd mâine şi poimâine pe nostalgici. E un promo la una dintre emisiunile alea super-mainstream, care astăzi i-au înlocuit pe obezi cu anxioşii. E o aluzie vagă la merele de aur, la muncile lui Hercule, dar şi la un soi de viclenie pe care acesta a pus-o în joc (depunând extrem, extrem de mult efort) pentru a obţine fructul.

ÎŢI TREBUIE CURAJ SĂ GÂNDEŞTI ROTUND, acesta e dictonul. Eu nu ştiu cât de rotund gândesc la ora asta, unii dintre colegii mei îmi spun că mai păstrez câte un iz nevrotic, dar vreau să vă spun cu mândrie că la designul acestei campanii am participat şi eu.

Încep să-mi aştern câteva gânduri pe hârtie. „Sănătatea mintală este azi o parte importantă a culturii pop. Previziunile sumbre ale OMS-ului au fost dejucate de aderenţa mass-media şi a Internetului la noi produse accesibile, care aduc soft-skills în fiecare cămin, care democratizează cunoştinţele şi combat stereotipurile despre nebunie.“ Mă uit la fraza de mai sus. Noua limbă de lemn îmi râcâie ţeasta pe dinăuntru. Aş vrea să reformulez, dar trebuie să închei (sau să încep, nici nu-mi dau bine seama), într-o notă academică. Doar am 53 de ani!!!

Totuşi, pot să-mi permit şi un final alternativ al zilei (şi relatării). A intra în mainstream cu afacerea „sănătate mintală“ era un lucru inevitabil. Aveam, acum două decenii, un produs foarte vandabil. A fost nevoie de niţel marketing şi de includerea unor CEO în câteva programe de dezvoltare emoţională. Şi de control al panicii.

Sunt mulţumit, pe bune că sunt mulţumit că s-a ajuns aici. Mai am încă o mică nostalgie a vechilor cutume, a momentului în care îmi vedeam clienţii la cabinet şi în care calculatorul era un simplu instrument de înregistrare a ficţiunilor. Dar asta ţine de eul meu nevrotic. De cei exact 5.000 de neuroni nevrotici care încă mai aduc o delicioasă dezordine în lumea noastră, aproape perfect pop.



MUGUR CIUMĂGEANU s-a născut în 1971. Are licenţă în psihologie şi în medicină generală, urmate la Timişoara, studii postuniversitare în antropologie şi psihopatologie, la Universitatea Pierre şi Marie Curie, Paris VI, dar şi în psihopatologie, psihanaliză şi semiologie, urmate la Universitatea Denis Diderot, Paris VII, şi studii doctorale cu teza „Deficitul cognitiv în schizofrenie - perspectiva construcţiei sociale“.

În prezent coordonează Centrul Naţional de Sănătate Mintală. Este, de asemenea, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Psihiatrie Comunitară şi responsabil programe de training la Asociaţia Română de Terapie Comportamentală şi Cognitivă. A publicat o serie de articole în reviste de specialitate şi a colaborat la scrierea a zece cărţi, alături de colegi din domeniu.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
feartwink 12-Mai-2008 21:29
imi place articolul tau
cand ma gandesc ca vroiam sa ma fac psiholog.. :P foarte interesanta viziunea.. si impresionabil cv-ul.. mai asteptam si altele :D
2
gabbyta 13-Mai-2008 16:10
dragutz articol
chiar dragutz...si impresionant cv..poate ..intr-o zi am sa mai adaug si eu ceva la studiile mele din domeniul psi...cred ca m-ar incanta ..
3
mircea52 14-Mai-2008 12:49
sanatatea mintala
Este de apreciat verva literara a pamfletului scris de domnul
psiholog Mugur Ciumageanu.Un text ce seamana putin cu viziunea lui George Orwell ;ecrane,programari si diagnoze
computerizate,destine umane controlate,suferinte robotizate....
O lume ce ne-o propune intr-o viziune socio-antropologica un domn
psiholog comportamentalist-cognitivist.Daca ar fi un eseu sau un pamfet a carui titlu si continut nu ar spune direct ca este vorba despre,,Sanatatea mintala'' a unei intregi populatii si despre proiectul social in care se vor ingriji in comunitate pacientii psihiatrici, atunci textul ar putea onora
pe scriitor.Avand insa in vedere seriozitatea subiectului ca si faptul ca el este trimis in viata cotidiana tot timpul in derizoriu ar fi fost mai elegant ca autorul sa caute alte cuvinte, mai putin directe,mai putin explicite.Dar, cred ca nici la nivel de de pamflet cu starea de sanatate mintala nu este de glumit.
In afara de stigmatizarea acestor maladii si a celor care sufera de acestea se mai pune problema raportului dintre
functia pe care scriitorul o detine in institutiile chemate sa reformeze sistemul romanesc de sanatate mintala si imaginea pe care in acest mod o proiecteaza in constiinta
colectiva romanesca.Un mod pe care el il apreciez ca defavorabil atat in ceeace priveste previziunile asupra evolutiei sistemelor de sanatate cat si in ceeace priveste soarta profesionistilor, a echipelor terapeutice si al evolutiei
conceptelor din domeniu.
Acesta este un punct de vedere asupra continutului si nu unul asupra autorului.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
COTIDIANUL 5.000
 
CELE MAI