Home » Home » Interviu » Rudy Giuliani: “Dacă aş fi procuror aici, i-aş trimite în judecată pe cei care fac presiuni politice asupra mea”

Rudy Giuliani: “Dacă aş fi procuror aici, i-aş trimite în judecată pe cei care fac presiuni politice asupra mea”

14 Dec 2008 Laura Cernahoschi | 0 comentarii | 2453 vizualizari
Rating:
11 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Fostul primar al New Yorkului a acordat un interviu în exclusivitate pentru cotidianul.ro despre combaterea corupţiei, reducerea criminalităţii, relaţia cu Rusia şi politica externă americană sub noua administraţie.
 
Rudolph Giuliani
Rudolph Giuliani. Foto: Mircea Reştea
Teoria pe care aţi aplicat-o cu atâta succes la New York, pentru combaterea criminalităţii, cea numită a “ferestrelor sparte”, conform căreia trebuie să începi prin a fi necruţător cu cele mai mici infracţiuni, ar putea funcţiona şi la Bucureşti?

Fireşte că funcţionează! Funcţionează oriunde, doar că trebuie puţin modificată, în funcţie de oraş. În cazul particular al Bucureştiului, se pare că primarul foloseşte deja această teorie. Primul lucru pe care l-am observat când am ajuns la Bucureşti este cât de curat este oraşul. A stabilit ca aceasta să fie prima sa prioritate: să cureţe oraşul, să îl facă să arate bine, pentru ca oamenii să fie impresionaţi de modul în care arată oraşul. Acum am înţeles că lucrează la decongestionarea traficului.

Traficul este o sabie cu două tăişuri: există o parte bună şi o parte rea a traficului. Partea rea a traficului este că e foarte aglomerat. Partea bună a traficului este că e foarte aglomerat. De ce spun asta? Dacă traficul este foarte aglomerat, este un semn de vitalitate economică. Oraşele care trebuie să îşi pună probleme sunt cele care nu mai au trafic, pentru că înseamnă că nu mai vine lumea să facă cumpărături, nu se mai desfăşoară afaceri. Traficul trebuie îmbunătăţit, dar nu trebuie să îţi doreşti să nu mai ai trafic. Primarul Bucureştiului pare să înţeleagă un lucru fundamental: că trebuie să începi cu lucrurile mici, pentru ca apoi să poţi lucra asupra problemelor mai greu de rezolvat.

Credeţi că primarul ar trebui să aibă controlul asupra poliţiei?

Da, întotdeauna am crezut asta. Eu aveam controlul asupra poliţiei şi am putut, deci, împreună cu conducerea poliţiei să aplic noi măsuri. Nu e vorba doar de teoria “ferestrelor sparte”, ci şi de CONSTAT - un sistem care măsoară criminalitatea în fiecare zi, în fiecare regiune, astfel încât să ştii unde să îţi concentrezi eforturile.

Dar dacă primarul nu are controlul poliţiei, nu poţi impune asta. Cred că primarul trebuie să aibă controlul asupra poliţiei, pentru ca primarul să poată fi tras la răspundere de alegători. În cazul în care nu reuşeşte să scadă rata infracţiunilor, poţi alege un nou primar. Dacă scade criminalitatea, atunci primarul poate fi recompensat. În schimb, dacă primarul nu are această legătură cu poliţia, nu poţi face nimic…

Aş vrea să vă întreb ceva legat de experienţa dumneavoastră de procuror. România are încă probleme în combaterea corupţiei, procurorii se confruntă uneori cu presiuni politice. Care este sfatul dumneavoastră? Cum pot rezista procurorii la aceste presiuni?

Trebuie să se înceapă de undeva: ori cei care aplică presiuni politice trebuie să înceteze, ori procurorii trebuie să reziste acestor presiuni. În concluzie, cineva trebuie să fie erou. Cineva trebuie să decidă că nu este în interesul României să se continue în acest fel. Dacă este vorba de o corupţie sistemică, aceasta va împiedica ţara să intre în lumea modernă, o va împiedica să aibă succesul pe care îl merită.

Corupţia costă oamenii: banii de mită pentru cei corupţi provin de undeva, şi anume de la oameni, iar asta se reflectă în servicii şi mărfuri mai scumpe. Corupţia ţine departe investiţiile străine, pentru că investitorii, dacă ştiu că vor trebui să plătească mită, nu vor veni în acea ţară. În SUA avem legea care se numeşte Actul împotriva Corupţiei în Străinătate: dacă un cetăţean american e implicat în acte de corupţie în România, Ucraina, Rusia, Franţa, oriunde!, el va fi judecat în Statele Unite pentru actele de corupţie comise în altă ţară.

Cunosc personal situaţii în care unele companii nu au investit în anumite părţi ale lumii deoarece ştiau că vor fi nevoite să apeleze la acte de corupţie şi se temeau să nu fie judecate în America. Ca să ai o economie modernă trebuie să ataci corupţia sistemică. Uneori, oricât de tare ai încerca, nu poţi să elimini toată corupţia, pentru că întotdeauna vor exista oameni necinstiţi. Se întâmplă şi în SUA, putem vedea chiar zilele astea, cu arestarea guvernatorului de Illinois. În acest caz, a fost un procuror foarte agresiv, care acuzase şi persoane din administaţia Bush, ca şi democraţi. Deci nu e vorba de un procuror care acuză oameni dintr-un anumit partid sau altul, ci pur şi simplu infractori, de orice culoare politică. Procurorul are independenţa necesară pentru a o face.

Deci poţi începe cu procurorii, care trebuie să nu mai bage în seamă presiunea politică, sau cei de la vârful politicii trebuie să decidă că vor fi urmăriţi în justiţie cei care aplică presiuni politice. Dacă aş fi procuror aici, eu i-aş trimite în judecată pe cei care fac presiuni politice asupra mea. Nu cunosc legea românească, dar conform legii americane, dacă faci presiuni asupra unui procuror, pentru a renunţa la un caz, poţi fi acuzat de obstrucţionarea justiţiei. În acest fel, dacă procurorii i-ar acuza pe cei care fac presiuni, s-ar înceta cu aceste practici… s-ar ajunge la un sistem în care oamenii sunt încurajaţi să procedeze corect, iar dacă acte de corupţie se vor mai întâmpla ocazional, şi vor mai apărea, cei implicaţi să fie trimişi în judecată. Diferenţa este între corupţia sistemică şi corupţia de toate zilele…

Când aţi părăsit părăsit Partidul Democrat, în urmă cu mulţi ani, aţi spus că politicile sale vi se par “naive”. Mai aveţi aceeaşi părere?

Am plecat din Partidul Democrat pentru mai multe motive. Declaraţia de care spuneţi se referea la faptul că mi se părea că politicile Partidului Democrat începuseră să le dăuneze oamenilor săraci. Planul “New Deal” fusese lansat după criza din anii ’30 pentru a-i ajuta pe oamenii săraci, dar, cu timpul, Partidul Democrat a crescut aceste programe făcându-le tot mai mari şi mai birocratice, prea complexe… Aproape că încuraja oamenii să rămână săraci, pentru a primi ajutoare de la stat.

Ajutoarele sociale erau atât de abundente în oraşele mari încât făceau rău, îi făcea pe oameni să nu îşi mai dorească să muncească, distrugând comunităţile. Acesta era primul aspect. Al doilea aspect este că simţeam că Partidul Democrat devenise prea slab în răspunsurile sale faţă de Rusia şi faţă de comunism, devenise împăciuitor, în loc să fie agresiv. Acestea sunt cele două motive pentru care am plecat din Partidul Democrat, am devenit republican şi am început să lucrez pentru Ronald Reagan, cel mai bun preşedinte pe care l-am avut în ultimii 50, 60 de ani. Încă mai cred că Partidul Republican are principii economice mai înţelepte şi mai bune.

Partidul Democrat are principii mai îndreptate spre democraţia socială, în timp ce Partidul Republican încearcă să impulsioneze individul şi, în acelaşi timp, Partidul Republican aduce un sprijin mai important armatei şi unei politici externe puternice, bazată pe încredere în ceea ce suntem. Acum, Partidul Democrat trece printr-o tranziţie, deci ar fi incorect să vă spun cum este el acum, deoarece avem un nou preşedinte democrat şi o nouă administraţie, care va trasa un nou drum. Trebuie să vedem cum va fi acel drum. A spus că va aduce schimbarea, aşa că aşteptăm să vedem ce schimbare va aduce.

Deocamdată nu ne putem pronunţa. Sper, pentru binele ţării, că Partidul Democrat se va apropia de cel Republican şi va adopta politici economice mai conservatoare, care ne vor ajuta să ieşim din criza economică. Sper că va continua să acorde un sprijin important armatei şi luptei împotriva terorismului. La această întrebare vă voi putea răspunde mai bine de-abia peste şase luni, când administraţia Obama va fi început să aplice măsuri împotriva crizei economice, a terorismului, dar şi a altor provocări.

Vorbeaţi despre modul slab în care Partidul Democrat răspundea Rusiei în timpul Războiului Rece. Acum, după 20, 30 de ani, Partidul Republican ar fi avut o politică mai bună faţă de Rusia, una care să nu recurgă la conciliere atunci când nu e cazul? Dacă John McCain ar fi câştigat alegerile, ar fi avut o politică mai fermă faţă de Rusia?

În primul rând, trebuie să fac o corecţie: vorbeam de URSS, nu de Rusia. Acum, atât în Partidul Democrat, cât şi în cel Republican există convingerea că, oricâte dificultăţi am avea cu Rusia, nu este deloc acelaşi lucru cu Uniunea Sovietică. Au avut loc multe transformări de atunci şi chiar dacă Putin ne face uneori greutăţi, nimeni nu vrea să creeze impresia că suntem în aceeaşi situaţie ca atunci, pentru că este cu totul diferit. Şi numai faptul că sunt acum în România este o dovadă că lucrurile nu mai sunt la fel. România este acum o ţară liberă, ca şi Polonia, ca şi Cehia sau ţările din fosta Iugoslavie. Este o mare diferenţă. În acelaşi timp, John McCain are păreri puternice despre Putin, mai puternice chiar decât Bush.

Îmi aduc aminte că, în una dintre dezbaterile noastre pentru alegerile primare din Partidul Republican, a spus că atunci când s-a uitat în ochii lui Putin a văzut trei litere: KGB. Asta este o mostră a părerilor puternice pe care le are McCain despre Putin. E adevărat că şi eu am spus multe lucruri în timpul campaniei, dar cum se reflectă aceste lucruri în politicile adoptate când ajungi la putere nu ştiu. Sper ca relaţia cu Rusia să rămână în mare la fel, adică să aibă două aspecte: să cooperăm în toate domeniile care pot fi constructive şi să nu mai existe teama care exista în timpul Războiului Rece. Nu cred că mai există, nici în SUA, nici la Moscova, unde am fost în urmă cu o lună. Nu cred că ne mai temem unii de alţii.

Cred că sunt anumite domenii în care am devenit rivali economici sau comerciali şi avem de exemplu neînţelegeri în privinţa cazului Georgiei, asupra scutului antirachetă, asupra Ucrainei, dar acestea sunt probleme ce pot fi rezolvate, care există şi între alte state. Nu ne putem întoarce la împărţirea lumii în două tabere, aşa cum era pe vremea Războiului Rece. Cred şi sper că această administraţie va trata bine această chestiune şi nu ştiu exact care sunt opiniile lui Hillary Clinton asupra Rusiei, dar cred că nu sunt foarte diferite de cele ale lui John McCain, în principiu.

Pe Hillary Clinton o cunoaşteţi destul de bine: v-aţi confruntat în cursa pentru postul de senator al New Yorkului. Ce credeţi că va aduce nou în politica externă americană?

Nu ştim cum va fi ca secretar de Stat. Ştim cum s-a comportat ca senator. În mod clar aduce multă inteligenţă şi experienţă în general, ceva experienţă în domeniul politicii externe, dar lucrul cel mai valoros pe care îl aduce este faptul că este foarte bine cunoscută, are autoritate în faţa lumii.

Existau alte persoane care aveau mai multă experienţă ce puteau fi numite de Obama în funcţia de secretar de Stat, dar nimeni din Partidul Democrat nu este atât de cunoscut în toată lumea. Acesta este un avantaj. Şi preşedintele Obama beneficiază de un avantaj: felul în care a primit întreaga lume alegerea sa. Are cam şase luni sau un an pentru a beneficia de acest capital. Ca american, şi chiar ca republican, sper să reuşească.

Care ar trebui să fie priorităţile pentru administraţia Obama? Sunteţi de acord cu programele economice propuse pentru ieşirea din criză?

Ar trebui să se concetreze pe economia mondială. Nu ştiu dacă măsurile pe care le vor lua vor fi eficiente, dar e bine că au pus economia în centrul programului lor. Îmi place echipa economică pe care a numit-o până acum, e o echipă formată din oameni de valoare din domeniul economic. În acelaşi timp, noua administraţie trebuie să ţină foarte sus pe lista de priorităţi problematica legată de terorism, pentru că, aşa cum am văzut în India, nu s-a terminat cu terorismul.

Poate lovi oriunde şi oricând. Oamenii pot să creadă că am scăpat de terorism, dar un preşedinte nu are voie să facă asta. Preşedintele trebuie să fie tot timpul pregătit pentru aşa ceva, pentru că poate exista oricând un atac asupra Americii sau asupra intereselor americane din lume. Concentrarea asupra economiei nu trebuie, deci, să creeze o diversiune pentru administraţie de la problema terorismului.
 

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERVIU
 
CELE MAI