România, ţara ruinelor moderne

2. envi.aiurea.eu crede că românii nu pot răspunde la întrebarea banală “Unde te vezi peste 5 ani?” “Hai sa-ti raspund de pe acum: habar nu am, pen’ca is roman in Romania si dracu’ stie ce se intampla maine si poimaine, daramite peste cinci ani. Hai sa incerc totusi sa-ti raspund, ca poate intelegi ce vreau sa-ti zic si de ce ti-e stupida intrebarea in raport cu datele problemei… In primul rand, sper sa mai fiu in viata peste cinci ani. Daca nu ma omoara cauzele rutiere, ca nici nu stii cum te incaleca unul pe postament, cum intri sub un tir aflat intr-un mijloc de transport interurban sau cum mori din imprudenta unui bizon, de altfel niciuna din vina ta, sper sa trec peste ignoranta romaneasca. Sunt om, ca tine. Respir, mananc, ma pis si, la fel ca toti, ma imbolnavesc. Si cine stie unde si de ce si uite asa ma omoara vreo ambulanta care-i “pe drum” sau vreo asistenta incompetenta ca na, pentru astia care pica de canicula, de exemplu, nu vin meseriasii de la SMURD. Dar sa zicem ca trec cu bine si-ajung la spital. Sa ma bucur? Sau sa fiu circumspect ca vorba aia, e o axioma ca la noi se moare in spital relativ des si fara sa ai drept de veto sau incredere in personal. In fine, cu totii murim intr-o zi…”

1. www.nwradu.ro scrie despre cele trei generaţii de ruine ale României moderne: “Întâi sunt clădirile construite în perioada comunismului, utilizate şi apoi abandonate după revoluţie, când au dat faliment şi au intrat în paragină. E plin de ele. Le vezi pe Trafic Greu, pe platformele industriale, pe la marginea oraşului şi în toată ţara sub forma a diverse hale şi depozite goale, murdare, cu geamurile sparte şi cu tot fierul furat dinăuntru. Arată ca ruinele Cernobîlului, doar că acolo a fost un motiv foarte bun pentru a abandona zona. La graniţa dintre cele două epoci sunt clădirile a căror construcţie a început în ultimii ani ai comunismului (sau mai bine zis ultimele zile, să nu uităm că Pasajul Unirii s-a construit în 34 de zile, Casa Poporului şi întreaga zonă în vreo câţiva ani) şi nu s-a mai încheiat. L-au împuşcat pe Ceauşescu, muncitorii s-au dus să facă revoluţie şi apoi nu s-au mai întors la macara şi betoane, n-a mai avut nimeni motiv să reia construcţiile în perioada nasoală de după revoluţie.Ultima generaţie de ruine e cea mai interesantă. Sunt făcute chiar de noi, acum când teoretic oamenii ar trebui să ştie noţiuni avansate de economie, finanţe, piaţa imobiliară şi evoluţia ei. Cu toate acestea, oraşul este plin de ansambluri rezidenţiale parţial înălţate şi aşa vor şi rămâne, ruine moderne, dovezi ale idioţeniei. Undeva la D-na Ghica se înalță complexul Planorama, câteva blocuri înalte veşnic aflate în faliment. Eu zic că nu se mai termină niciodată. Problema este că sunt deja atât de înalte şi de masive încât nu se poate face nimic cu ele. Costă enorm să fie finalizate, finisate şi plasate pe piaţă, costă enorm să fie dărâmate şi să care departe tot molozul de acolo. Vor rămâne aşa cum le vedeţi acum. În Pipera, aproape de rond dar şi pe str. Fabrica de Glucoză, e plin de clădiri imense de birouri, neocupate. Nu mai au firmele bani să ocupe mii de metri de spaţiu de birouri. Sunt blocuri de apartamente cam părăsite şi pe prelungirea Ghencea şi în Militari spre autostradă, ba chiar şi ascunse prin pădurea Băneasa, de mă şi întreb cine ar vrea să locuiască acolo, în afară de Tarzan şi Robinson Crusoe.