Home » International » Europa » România poate deveni un important donator al Asistenţei pentru Dezvoltare

România poate deveni un important donator al Asistenţei pentru Dezvoltare

18 Dec 2008 Larisa Ionescu | 0 comentarii | 2310 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Jan Sorensen, coordonatorul rezident al ONU în România, reprezentant UNDP şi director UNIC, scrie pentru Cotidianul despre noul rol căpătat de ţara noastră în calitate de donator pentru dezvoltare.
 
2008 a fost primul an în care s-a implementat contribuţia României la cooperarea internaţională pentru dezvoltare, ca urmare a obligaţiilor în calitate de stat UE. Pentru agenţiile ONU din România care au fost partenere cu această ţară în perioada de tranziţie şi de aderare la UE, acest pas reprezintă o schimbare importantă în relaţia noastră, România devenind stat donator.
 
În acelaşi timp, domeniul cooperării pentru dezvoltare internaţională este supus unor schimbări profunde. În contextul globalizării şi restructurării profunde a economiei, modelul „Nord-Sud“, donator-recipient, ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, care au dat formă agendei cooperării timp de decenii, pe baza căruia sunt construite ONU şi alte organizaţii multilaterale, nu mai reflectă realităţile de azi. Brazilia, India, Rusia, China şi Africa de Sud joacă un rol din ce în ce mai important, potrivit importanţei crescute din comerţul mondial. În regiunea noastră, statele membre UE şi alte ţări cu venituri medii, precum Turcia, devin, de asemenea, donatori pentru dezvoltare. Noua arhitectură a ajutorării globale înseamnă un număr în creştere de noi donatori într-un domeniu în care modalităţile tradiţionale de ajutor s-au dovedit ineficiente. Diferenţa dintre Nord şi Sud, dintre primitori şi donatori de fonduri devine din ce în ce mai mică.
 
Întregul concept de „ajutor“ este în plină schimbare, de la tradiţionalul transfer de know-how, tehnologie şi modele instituţionale de la nord către sud spre un concept de împărtăşire a cunoaşterii şi a experienţei. Cooperarea pentru a lupta împotriva relelor la nivel mondial, precum încălzirea globală, criminalitatea transnaţională, bolile infecţioase, terorismul internaţional şi insecuritatea energetică, şterge distincţia dintre donator şi recipient din moment ce beneficiile sunt comune.
 
De exemplu, România este atât recipient - al fondurilor structurale UE -, cât şi contribuitor de asistenţă pentru dezvoltare. În acest context, noile membre UE şi ţările cu venit mediu din regiune sunt într-o poziţie unică pentru a avansa un nou model de cooperare internaţională. Avantajul este reprezentat de experienţa pe care noile state membre, cu instituţiile şi oamenii săi, au căpătat-o în confruntarea cu problemele de dezvoltare, cum ar fi reducerea sărăciei, incluziunea socială sau migraţia. O asemenea experienţă este mai relevantă pentru următorul grup de ţări care aspiră la aderarea la UE sau care vor să se asocieze la spaţiul economic european.
 
În România, Programul de Dezvoltare al ONU are privilegiul unic de a lucra cu Ministerul Afacerilor Externe în sprijinirea rolului de donator al României. Ca membru UE, Guvernul României şi-a asumat foarte serios statutul de donator. A contribuit cu generozitate la eforturile globale, inclusiv la Fondul Global de luptă anti-SIDA, tuberculoză şi malarie, la Fondul de Construcţie a Păcii al ONU, la activităţile Biroului ONU pentru Drepturile Omului sau la eforturile ONU de combatere a încălzirii globale. Contribuţiile României, alături de cea a altor state, permit avansul în domeniul drepturilor şi libertăţilor unora dintre cei mai vulnerabili oameni ai lumii. Guvernul României, prin Ministerul de Externe, a sprijinit, de asemenea, programe inovative în Moldova, Georgia şi în Serbia de promovare a justiţiei, guvernării locale, avansării societăţii civile. Cred că toată lumea din România poate fi mândră de acest lucru.
 
Programul de Dezvoltare al ONU lucrează cu Ministerul Afacerilor Externe pentru a identifica cele mai importante domenii de cooperare în domeniul dezvoltării în care instituţiile, societatea civilă şi populaţia din România îşi pot împărtăşi experienţa cu alte state, începând cu vecinii săi. Acest lucru constă în mai mult decât a oferi asistenţă financiară. Înseamnă să împărtăşeşti din experienţa ta asupra a ceea ce înseamnă dezvoltare, de ce unele programe sunt de succes în timp ce altele nu funcţionează. Este importantă şi experienţa instituţiilor României
înainte de aderarea la UE.
 
Pe baza experienţei mele anterioare din alte noi membre UE, văd clar rolul unic pe care România îl poate juca în sprijinirea formării unui nou model de cooperare internaţională care pune cunoaşterea în centrul său şi recunoaşte faptul că dezvoltarea cooperării este un drum cu două sensuri, în care „donatorul“ poate să beneficieze la fel de mult ca şi „recipientul“. Acum, când ne apropiem de sezonul sărbătorilor, sunt fericit că MAE şi sistemul ONU au oportunitatea de a dezvolta acest model de împărtăşire a cunoaşterii şi resurselor în beneficiul celor care au mare nevoie.
 
Jan Sorensen
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EUROPA
 
CELE MAI