Home » Media » Internet » Români în Japonia

Blogul de diaspora

Români în Japonia

11 Oct 2009 Radu Pircă | 0 comentarii | 3373 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Căutând bloggeri români din alte ţări, am ales Japonia la întâmplare. Cum toată lumea ştie că acolo oamenii muncesc încontinuu ca roboţii (iar când au o pauză, se bat cu Godzilla sau cu shogunul), nu era de aşteptat să aibă cineva timp şi de blogging.
 
Japonezii au incercat sa recreeze chiar si un colt de Bavarie
Foto: www.flickr.com/photos/xeal
Ca mai tot ce ştim despre Japonia, bineînţeles că e doar o prejudecată. Sunt o mulţime de bloguri româneşti, inclusiv bloguri ortodoxe (nagoya.ortodoxa.jp) sau despre viaţa de familie într-un cuplu nipono-român (blog.adrian.mihalcioiu.ro). De departe cel mai interesant este xeal.ro, pentru prezentarea şocului cultural ce merge de la diferenţele cele mai vizibile până la lucrurile mărunte cu care nu te confrunţi până când nu trăieşti rutina zilnică a vieţii japoneze, cum ar fi că totul e garantat maxim un an. “Când le-am zis localnicilor că la noi toate calculatoarele şi componentele au trei şi unele chiar cinci ani, nu le-a venit să creadă. Aici şi televizorul, şi frigiderul nu au mai mult de un an.”

Mulţi japonezi se căsătoresc în biserici creştine fără să fie creştini. “O juma' de oră a fost «cununia religioasă». Ghilimelele nu sunt din greşeală. În afară de faptul că se petrece într-o capelă şi câteodată este făcută de un preot/predicator/ceva de substitut în 99% din cazuri nu are nici o conotaţie creştină... ei nefiind creştini! Atunci de ce la capelă? Păi... inspiraţi profund... că aşa e la modă şi aşa au văzut ei prin filme.”
Cum se munceşte în Japonia? Ciudat, după standardele noastre: “Din nou nu se aud în caverna asta (nu avem geamuri) decât bătăile ritmice în taste şi scârţâitul câte unui scaun. Aerul este cald, uscat şi super-reciclat. Din când în când oamenii îşi cer scuze. Pentru nimic şi pentru orice. La început m-au nedumerit profund aceste monologuri de grup. Apoi m-am lămurit. Sunt semnale emise la intervale regulate de către membrii colectivului, indicând celorlalţi membri starea de activitate a individului respectiv. De ex. online, active, inactive, stand-by, sleep mode etc.”.
Nu toată Japonia e aşa. De fapt, în afara oraşelor seamănă cu România: “Dacă ieşi din Tokyo totul se schimbă radical. Oraşele mici («normale» pentru Ro) japoneze au un aer foarte rural. Totul se închide pe la ora 19.00, nu prea sunt oameni pe străzi. Am aşteptat un autobuz care a uitat să mai vină, apoi încă o oră după tren, apoi încă o oră după un autobuz. Ei, între timp am intrat şi printr-un depaato local (eng. department store) care pot să jur că arăta mai nasol decât magazinul Dumbrava (Unirea pentru bucureşteni) pe vremea comuniştilor! Avea până şi acelaşi aer disperat... vânzătoare cu feţe blazate aşteptând ora închiderii”.
Şi nu, nu puteţi deveni prea uşor cetăţeni niponi. “N-am primit cetăţenie şi nici măcar nu aştept aşa ceva. Aici cetăţenia se dă doar oamenilor excepţionali (ceea ce la japonezi, din câte am băgat eu de seamă, este sinonim cu jucători de baseball sau sumo)."
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERNET