Home » Home » Reportaj » Rocco, un italian îndrăgostit lulea de România

Rocco, un italian îndrăgostit lulea de România

02 Dec 2008 Daniela Vitelaru | 3 comentarii | 5107 vizualizari
Rating:
18 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Rocco Faraco şi-a transformat casa într-un muzeu al românismului, a învăţat limba noastră şi s-a integrat în comunitatea imigranţilor din Italia, vrăjit de cultura românească.
 
Rocco cu obiecte artizanale
Rocco cumpără obiecte artizanale din toate colţurile României cu care îşi împodobeşte casa.
Vorbeşte româneşte la fel de bine ca un român, este prezent adesea în mijlocul evenimentelor organizate de comunitatea românească pretutindeni în Italia şi şi-a umplut casa de-a lungul anilor cu obiecte de tradiţie românească. S-a născut în Basilicata, în sudul Italiei, în urmă cu mai bine de jumătate de secol şi marea lui pasiune este România. A fost imigrant în ţara lui când s-a mutat la Milano, întrucât meridionalii în urmă cu 30 de ani erau acceptaţi cu greu în nord. El este Rocco Faraco, „unchiul”, cum îi spune lumea. Interesul pentru România nu a pornit din dragostea pentru vreo româncă, cum majoritatea sunt tentaţi să creadă.

Curiozitatea de a descoperi ţara noastră a avut-o pentru prima dată înainte de 1989, când era încă regimul comunist. Un bun amic, Nelu Manzatti, refugiat politic din Legiunea Străină, obiş­­­nuia să îi ţină lungi prelegeri despre viaţa în comunism. „Mereu mă grăbeam să îl găsesc în parc după orele de lucru. Nici nu mă schimbam de haine şi mergeam să îl ascult. Mă fascina când povestea despre comunism, anticomunism, despre valorile româneşti. Aşa a început pasiunea mea pentru Ro­­mânia, dintr-o curiozi­tate”, po­­ves-teşte Rocco. În casa lui se pot găsi cele mai neo­­bişnuite frânturi din România trecută şi prezentă, bani vechi, obiecte de valoare, icoane, cărţi, bibelouri, instrumente muzicale, statuete cu personaje faimoase şi sticle cu băutură tradiţională. Păstrează un exemplar dintr-un ziar românesc din anul 1954, când îşi aminteşte că a fost un atac la Ambasada României. Din 1994 a început să ia contact mai des cu viaţa românească, odată cu imigrarea în masă a românilor. „Dacă nu există curiozitatea în viaţă, nu obţii nimic. Dacă nu există instinctul în ceea ce faci, nu ai nici senzaţii. Alegerea lucrurilor o faci atunci când o simţi”, spune Rocco.

Portiţele prin care deschiderea spre România avea loc erau dintre cele mai neaşteptate. Prin Aldo, amicul său pictor care îi vorbea despre Grigorescu, sau prin Ivana, fiica lui, acum în vârstă de 24 de ani, care făcuse atletism cu o sportivă ro­­­mână. În vremea când Inter­­netul nu era la îndemâna oricui şi nici tele­viziu­­ne internaţională care să emită ştiri despre România, Mihai, fratele antrenoarei de atletism a fiicei sale, devenit între timp prieten de familie cu Rocco, îi citea acestuia ziarele româneşti şi se înregistra pentru a-i da posibilitatea italianului să asculte frecvent pronunţia şi accentul. „El se plictisea teribil, dar îmi făcea favorul acesta. Încă mai am înregistrări cu el. Ţin minte că, la un moment dat, nu mă mai vizita deloc, pentru că avea impresia că îl pun mereu să citească pentru mine”, îşi aminteşte Unchiul în hohote de râs. În 1994 a primit cadou un dic­­­ţionar italiano-român de la o ro­mâncă surprinsă de interesul lui pentru România. În prezent, acel dicţionar nu are nici măcar o filă neînsemnată, toate fiind „muncite” din greu, cu studiul limbii.

În 2002 a obţinut un certificat de competenţe lingvistice emis de către Cen­­­trul de Limbi Străine al Uni­ver­sităţii Bucu­reşti, unde a studiat limba română sub îndrumarea Va­len­­tinei Negri­­ţescu, autor a nume­roase dicţionare şi manuale de limba italia­nă. Până să se închidă, a fost client fi­­­­del al restaurantului românesc „Mol­­­­­­dova” din Milano, unde a legat de-a lungul timpului tot felul de prietenii. „Vedeau că am acest entuziasm pentru România şi îmi dădeau multă atenţie, şi românii, dar şi ita­­lie­­­­nii. Pasiunea pentru ceva por­neşte din sentiment, e adevărat, dar nu în­seamnă neapărat sentimentul pentru o persoană de sex opus. Mulţi mă întrebau dacă am o iubită ro­­­mâncă, acelaşi clişeu pe care îl au-zi­­­sem des. Când cineva alege ceva, are o miş­care în suflet, o dispoziţie sufletească ce se naşte, nimic nu e în­tâmplător”, povesteşte Ro­­c­­­­co. Dovadă este şi faptul că, într-o zi, de curând, era pe stradă şi s-a aplecat să ridice o hârtie.

Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că era vorba despre o amendă emisă în mijloacele de transport pe nu­­­mele unui român care nu plătise bi­­­­letul. Instinctul, şi-a spus el atunci. Este captivat de Internet, citeşte mereu ziarele româneşti, dar şi litera­tură sau filozofie românească. Emil Cioran este o figură pe care o apreciază enorm, îl impresionează arta românilor, despre care spune că nu este îndeajuns descoperită, a citit Istoria religiilor a lui Mircea Eliade şi miturile lui Dracula şi l-a cunoscut pe Eugène Ionesco, care era înscris în Partidul Radical din care făcea şi el parte. „L-am cunoscut la Paris pe Ionesco. Am fost fericit că aveam aceeaşi legitimaţie cu un om atât de important ca el.” Prin el, italia­nul a cunoscut-o pe Manuela Sara­mandru, profesor uni­­­versitar la Bu­cu­­reşti, şi „aşa am făcut un continuu schimb cultural cu românii pe care i-am cunoscut, reuşind să adaug la bagajul meu nenumărate lucruri noi despre această ţară”.

Peste tot pe unde merge la acti­­­­vi­­­tăţile comunităţii româneşti se simte „de-al casei”. Despre imagi-nea ro­mânilor în Italia susţine: „Cine deranjează este discriminat, dar asta nu o zic eu, aşa stau lu­­crurile”. „România a intrat în Europa, dar nu la momentul potrivit, faptele vorbesc de la sine. Cultura trebuia mai întâi cunoscută pentru a nu se crea confuzia existentă în prezent. Dacă discriminăm un popor, raportul interuman nu mai există. Europa nu cunoştea Ro­­­mânia. Ce cunosc eu despre Bul-garia, de exemplu? Nimic. De Ro­­­mânia sunt în­­dra­­­gostit, e diferit.” Chiar dacă vorbeşte pozitiv despre România, nu poate să nu îşi aducă aminte de întâmplarea neplăcută din vacanţa de vară din luna august a acestui an când, aflându-se la Bu­­­­­cu­­­reşti, i-a fost jefuit apartamentul închiriat în care locuia. A fost pră­­dat atunci de o importantă su-mă de bani şi de numeroase ca­­douri pe care voia să le ofere amicilor.

Deşi a rămas cu un gust amar, s-a încă­păţânat să afirme că „nu toţi suntem la fel, lucruri bune şi rele se întâmplă peste tot”. Rocco achiziţionează în fiecare an de la Târgul de Artizanat din Milano unde expune şi România obiecte din diferite zone ale ţării. Nu de mult, a devenit naşul de cununie al unui cuplu de români căsătoriţi la Săpânţa. Pentru prima dată Rocco şi familia lui au îmbrăcat la nuntă costume tradiţionale din acele meleaguri. În fiecare an trimi­te în România la toate sărbătorile dulciuri, cadouri, haine şi bani copiilor amicilor săi. Soţia şi fiica lui nu îi împărtăşesc pasiunea pentru România, însă îl susţin în tot ce face.
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
blues3000 03-Dec-2008 06:55
interesant
apropos de amenda gasita pe strada; cine primeste amenda pt ca nu are bilet??? si nu da doi bani pe ea si o mai si arunca pe jos??? raspunsul vine de la sine!
pace buna!
2
NeaTudose 03-Dec-2008 10:34
pe-un picior de play, pe-o gura de ray..
Dupa ce am citit articolul asta am sunat la radio Erevan, sa-i intreb:
"...Nu e asa ca Rocco Faraco e un soi de Rocco Siffredi mai spiritual ? "
Radio Erevan mi-a raspuns scurt si edificator:
Aveti dreptate, Rocco Faraco e un soi de Rocco Siffredi mai spiritual pentru ca el nu iubeste romancele in gura ci in suflet !
3
dana A.M.V. 03-Dec-2008 12:26
am vazut-o cu ochii mei
Am vazut amenda. Bineinteles ca iei amenda in mijloacele de transport italiene, doar sa ai bafta sa ii placa fata ta si sa te lase sa pleci... Nu e asa peste tot?
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI