Home » Arte & Popcult » Film » Reanimare cu desene animate

Reanimare cu desene animate

07 Oct 2008 | 0 comentarii | 1782 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
După aproape 5 zile, cozile de la Anim'est dau publicului român speranţa că pragul “Bălănel şi Miaunel” va putea fi depăşit curând.
 
Scena
Singurul festival de animaţie din Bucureşti a adus, în prima sa jumătate, porţii consistente de scurt şi lungmetraje, doi mari invitaţi convinşi că desenele animate made in Romania pot ieşi din moarte clinică, benzi desenate, discuţii şi, nu în ultimul rând, cozi la ambele cinematografe unde se derulează Anim'estul, respectiv Scala şi Elvira Popescu din Capitală. Deschisă vineri seară cu una dintre cele mai discutate producţii ale acestui an, “Waltz with Bashir”, docu-animaţia despre masacrul din 1982 de la Beirut participantă la Cannes 2008 (Competiţie), ediţia de anul acesta nu a avut până acum nici momente de umplutură, nici desene animate expirate, ba dimpotrivă, s-a updatat la mai tot ce mişcă în nişele acestui gen.

 Dacă de trei ani încoace organizatorii încearcă să-i stimuleze pe animatorii români sau, mai degrabă, să creeze o breaslă mai activă, numărul spectatorilor care au venit la toate evenimentele de până acum arată că lucrurile stau din ce în ce mai roz.

În afară de calupurile de animaţii înscrise în competiţie şi în celelalte secţiuni ale festivalului, Anim'est-ul cu numărul trei l-a adus pentru a doua oară la Bucureşti pe animatorul John Dilworth, care, în faţa unui cinematograf plin, a vorbit duminică seara despre cum desenul este, pentru el, o formă de autocunoaştere. Desprins parcă din propriile filme, amestecând autoironia cu teoria creată pe propria piele, Dilworth a povestit şi despre mesajele subliminale şi glumele aproape insesizabile cu care-şi impregnează animaţiile, despre cum inventează personaje care să sfideze, din reflex, tabuurile media, dar şi despre experienţa sa iniţiatică de la un simpozion din Brazilia condus de un şaman care le-a deschis participanţilor porţile percepţiei oferindu-le infuzii psihoactive. 

Documentându-şi discursul cu exemple din animaţiile sale, de la “Dirdy Birdy”-ul cu care i-a sedus pe cinefili în urmă cu mulţi ani, până la psihedelicul “Courage, the Cowardly Dog”, Dilworth a încercat, cu tot arsenalul lui de one-man-show, să-i convingă pe cei din sală că animaţia merită încercată, măcar de dragul subconştientului.

Cel de-al doilea invitat de anul acesta, căruia i-a luat cinci ani să ajungă în România, prima oară fiind invitat la TIFF, este Bill Plympton, unul dintre animatorii americani independenţi de referinţă, care a intrat în pâinea conferinţei de presă de ieri în bermude şi cu valiză, venit direct de la aeroport. Informal şi relaxat, aşa cum le stă bine creativilor, Plympton, venit la Bucureşti cu lungmetrajul “Idiots and Angels” şi cu scurt metrajul “Hot Dog”, a făcut totul ca la carte: şi-a prezentat câteva desene originale, în creion, a făcut şi o demonstraţie de desen live - în preambului masterclassului desfăşurat azi dimineaţă la Centrul Cultural American , a discutat despre strategiile de păstrare a independenţei artistice, despre cum îşi concepe filmele şi despre simpatia lui faţă de personajele imperfecte. “Sunt animator independent, nu iau bani de la corporaţii şi nici de la stat. Îmi place la nebunie să fac desene animate şi nu vreau să renunţ la asta nici în ruptul capului, aşa că, pentru a supravieţui ca independent, am început să vând şi obiecte promoţionale cu filmele mele, cărţi de schiţe sau desene originale. Şi nu-mi voi cere scuze nici pentru că fac filme amuzante. Cele mai multe festivaluri preferă filmele profunde, care merg înspre zona socială sau care îşi propun să descopere mari adevăruri, dar eu am rămas la filmele amuzante”, a mărturisit Plympton la conferinţa de presă. “Tarantino al animaţiei”, cum mai este numit – analogie despre care a recunoscut că-l flatează - a povestit şi despre cum se pot face filme de animaţie bune cu bugete mici (cu cele 150 de milioane cheltuite pentru “Wall-E” Plympton ar fi putut face, după propriile declaraţii, zece lungmetraje) sau despre animaţia europeană, insistând asupra mărcii Sylvain Chomet. Următorul său film, la care lucrează deja, dar care nu are momentan un titlu, va păstra gustul pentru suprarealism dark şi tehnica pe care deja şi-a clasicizat-o, dar va muta focusul asupra problemelor sentimentale, discutând despre gelozie, lipsa de comunicare şi iubirea autodestructivă.

Dacă până acum la Anim'est au fost proiectate scurt şi lungmetraje din mai toate zonele şi stilurile, de la drame de război elaborate, până la short-uri amuzante, romantice sau, dimpotrivă, cinice, din care n-au lipsit comentariile sociale, western-urile cu zombie, basmele în formule mai noi sau tradiţionale, oferta festivalului va continua în acelaşi ritm, ediţia de anul acesta aducând aproximativ 300 de proiecţii. Miercuri se vor putea vedea, printre altele, la Scala scurt metrajele româneşti din competiţie şi “Idiots and Angels” al lui Plympton, iar la Elvira Popescu scurt metrajele din competiţia pentru studenţi, pentru ca în programul de joi să figureze Juan Pablo Zaramella, cel de-al treilea invitat special al festivalului, şi un best of Animateka, festivalul de animaţie de la Ljubljana.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI