Home » Arte & Popcult » Carte » Prima dată, mai bine ca niciodată (Video)

Prima beţie, primii blugi şi prima dragoste

Prima dată, mai bine ca niciodată (Video)

02 Dec 2009 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 2567 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
De curând a apărut la Editura Art o colecţie de antologii care de care mai haioase, reunite sub titlul „Prima dată“. Artişti, cronicari, oameni de litere povestesc cu umor despre prima lor beţie, prima pereche de blugi şi prima dezamăgire în dragoste.
 
Johnny Raducanu
Johnny Răducanu povesteşte cu umor cum s-a îmbătat prima dată în faţa Mariei Tănase.
Într-un stil vesel şi dezinhibat, cu înţelepciunea şi detaşarea date de trecerea vremii, autorii mărturiilor se întorc dulce-nostalgic la treptele iniţierii în viaţă când nu se chema că eşti bărbat dacă nu făceai faţă unei aventuri bahice şi dacă nu aveai nişte blugi mişto cu care să rupi inimile gagicilor care aveau apoi să te lase cu buza umflată preferând unul cu nişte blugi şi mai şmecheri. Vinul, blugii şi gagica, trei „medalii“ care fac parte în mod obligatoriu din CV-ul unui bărbat adevărat.

Prima betie I from veioza arte on Vimeo.

Johnny Răducanu nu va uita niciodată prima lui beţie pentru că este una cu totul specială: „Prima mea mare beţie a fost cu Coana Maria Tănase. (...) După război avea trupa ei în care mă adoptase şi pe mine. Făceam turnee în toată ţara, dar unul dintre primele spectacole făcute împreună a fost într-un târguşor de pe lângă Bucureşti, Leordeni. Singurul birt din tot oraşul era la gară. Acolo m-am făcut praf prima dată. Băusem un fel de lichior de anason care se numea «Adio, mamă!» sau «Te-am văzut printre morminte», prima băutură consacrată de comunişti. Era un lichior verde-verde. Un dezastru. Era cald şi pe atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ţi stingi setea. Aşa că am completat cu... rom Jamaica. Eram în gară şi trebuia să plecăm, dar nu mă puteam urni din loc. Coana Maria m-a legat la cap cu o eşarfă albă de mătase pe care o udase într-o fântână şi m-a întins pe o bancă. L-a chemat pe şeful gării şi i-a spus: «Bă, ai grijă de ăsta că ţin tare mult la el. Mâine să mi-l trimiţi pachet»“. Johnny Răducanu are şi un regulament al beţivului. Nu trebuie să te îmbeţi în societate, căci acesta e primul pas spre mitocănie. Dacă vrei „să te faci muci“, să o faci la tine acasă, unde poţi dormi o oră-două, poţi să-ţi bagi capul în chiuvetă, după care să ieşi în lume nou-nouţ.

Florin Iaru, ca orice poet autentic, s-a cherchelit prima dată din dragoste. Cum altfel? „Ah, nene Jorj“, îi mărturisea adolescentul Florin Iaru companionului său de pahar, un domn mult mai în vârstă care se amuza copios pe seama lui, „femeile sunt caliciul de minuni al lumii. Pentru o clipă de amor, aş fi în stare să... să-mi dau viaţa“. Spovedania puştiului era din plin stropită cu vin de ţară. „Cât voi trăi am săăă... eu, Jorj, dragă, când mă uit în jurul meu, la tine, la fetele astea, în România noastră, în istoria noastră multiseculară, da, sunt mândru că sunt român. Iar pe Virginia o iubesc, nene Jorj. Şi poate mă iubeşte şi ea.“ „Am alunecat neguros pe nişte perne de apă. Ceva clipocea acut în capul meu. Şi, brusc, lumina s-a făcut întuneric.“


Blugii în perioada comunistă erau un fel de minidisidenţă. Invenţie a „agresorului american“, blugii erau, ca şi Coca-Cola, un brand de „dincolo“. Regizorul Alexandru Dabija povesteşte cum, pe când era adolescent aflat într-o tabără la Năvodari, o pereche de blugi a jucat un rol revoluţionar. „Când i-am văzut prima dată pe cei ce aveau să devină primii mei blugi, atârnau pe un tip slăbănog şi ţigănos. I se bălăbăneau pe picioare nu pentru că îi erau mari, ci pentru că tipului îi era frică. Avea vreo 13-14 ani. Ca mine. Numai că eu priveam, nu luam caft de la miliţieni. (...) Nu ne dădeam seama dacă miliţienii dădeau în băiat sau în pantalonii de pe el. (...) Bulanul lăsa urme adânci pe pantalonii uzi. Tipul făcuse pe el de frică. Nădragii erau binişor îmbibaţi de urină. Atârnau pe el şi stăteau ţepeni ca de tablă. Pe loc, am crezut că stau ţepeni de la pişat. Noooo, erau cauciucaţi.“ Istoria tristă a blugilor nu l-a împiedicat pe viitorul regizor să îi cumpere a doua zi de la băiatul bătut măr de organ. Pentru a face această investiţie în look-ul său, Alexandru Dabija şi-a dat toţi banii primiţi peste vară pentru munca la un şantier. A dat banu’, a luat blugii, i-a spălat cu grijă şi i-a purtat vreme de câţiva ani buni cu bucurie şi respect.

Prima atestare documentară a iubirilor Antoanetei Ralian datează din 1934. „În copilăria mea se tipăreau anual nişte calendare miniaturale, sub formă de carneţele vesel pictate şi pagini micuţe pentru notiţe. Ei bine, am găsit un astfel de calendar din anul Domnului 1934. Are deci 75 de ani. Doi copilaşi îmbrăţişaţi sub un copac ca două păsărele pe copertă şi eterna reclamă: «SOCEC&Co., societate anonimă, editură, papetărie, librărie, atelier de litografie, legătorie, cartonare, confecţiuni de hârtie, plicuri». Şi pe o foiţă din minicalendar, o însemnare scrisă cu o caligrafie şcolărească, ordonată, care nu are nimic în comun cu scrisul meu dezordonat de azi: «Vineri, 24 iulie 1934, am avut o aventură cu Sandu R. la grădină. Mi-l place».“
 

Prima dezamagire in dragoste from veioza arte on Vimeo.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE
 
CELE MAI