Praful inteligent va ajuta şoferii să ocolească gropile

Mai mult de jumătate din populaţia globului trăieşte în oraşe, iar ponderea ar putea creşte până la 75% în următorii 30 de ani. Opt din primele zece cele mai mari oraşe din lume sunt situate pe coasta unei mări şi aproape jumătate din populaţia lumii locuieşte la 150 km de mare, fiind ameninţată de creşterea nivelului oceanelor lumii în urma dezgheţului de la poli. „În criza mondială actuală, cauzată mai ales de schimbarea climei, trebuie să regândim planurile oraşelor de la zero”, spune arhitectul Mitchell Joachim, de la organizaţia nonprofit Terreform, intervievat în cel de-al optulea documentar al Colecţiei ENCICLOPEDICA DVD „Viitorul a început.

Publicitate

 

Partea 1”, realizat de Discovery Channel şi oferit de Cotidianul în parteneriat cu SIVECO Romania, vineri, 23 octombrie, la preţul de 12,9 lei. DVD-ul cuprinde două filme: „Generaţia următoare” şi „Aventura ultratehnologică”.

 

Dar dacă am putea construi oraşe plutitoare?, se întreabă arhitecţii privind spre oraşele de pe ţărm ameninţate să intre la apă. „Suntem nevoiţi să găsim soluţii noi, nu să luptăm împotriva apei, ci să convieţuim cu ea”, îşi explică filozofia arhitectul Koen Olthuis, de la firma Waterstudio. El a început să proiecteze case plutitoare, dar ţinteşte departe, sperând să construiască oraşe întregi care să plutească pe cărămizi din spumă. Folosind acest material, Olthuis spune că poate asigura platforme largi de până la 37.200 de metri pătraţi. „Acestea constituie o fundaţie foarte mare şi stabilă, pe care se poate construi aproape orice. Se pot construi turnuri, apartamente, se pot planta copaci”, exemplifică arhitectul olandez. În perspectivă, casele plutitoare se vor aduna cartiere plutitoare, care se pot detaşa şi pluti după bunul plac spre noi regiuni. Drumurile, parcările, aeroporturile, toate vor aluneca pe apă în viitorul oraş mobil. Oraşe întregi pot decide să ridice ancora şi să plece în căutarea de zone cu un climat mai plăcut.

 

Şi megapolisurile din centrele continentelor îşi vor schimba înfăţişarea. În loc să zgârie norii, arhitecţii vor construi clădiri masive suspendate în aer. Vă puteţi face o idee privind turnul televiziunii chineze CCTV din Beijing, cea mai îndrăzneaţă clădire din lume. „Designul e anti-zgârie-nori. A stabilit foarte clar că nu intră în cursa înălţimii, că nu va domina cerul ca fiind cea mai înaltă clădire”, spune Ole Scheeren, unul dintre arhitecţii clădirii CCTV, în documentarul Discovery. Având peste 370.000 de metri pătraţi, edificiul chinez este cea mai mare clădire de birouri din lume, lăsând Pentagonul pe locul doi. Clădirea poate găzdui 10.000 de angajaţi permanenţi şi câteva mii de vizitatori zilnic. Podul din cer, suspendat la 150 de metri, are un singur scop: să asigure vaste suprafeţe utile care nu ocupă loc pe sol. Cele două turnuri principale sunt înclinate la 10 grade, fapt pentru care la începutul lucrărilor autorităţile chineze vorbeau despre „clădirea periculoasă”. „Au existat multe îndoieli la începutul acestui proiect, o neîncredere publică legată de rezistenţa clădirii. La bază are două bucăţi de plută, două picioare din beton ancorate de 1.400 de piloni ce intră 33 de metri în sol”, ne asigură arhitectul Ole Scheeren.

 

Indiferent dacă va pluti în aer sau pe apă, oraşul viitorului va fi înţesat cu microcomputere sau cu „praf inteligent”, după cum l-a botezat inventatorul său, inginerul Kristofer Pister de la Universitatea din Berkeley, California. „O particulă de praf inteligent e un senzor wireless capabil să proceseze date, să comunice şi să producă energie”, spune specialistul în informatică.

 

Firele minuscule de praf inteligent vor constitui o vastă reţea invizibilă care poate ajuta la administrarea infrastructurii celor mai mari oraşe. Praful inteligent de pe şine va monitoriza metroul, aşa că vom ştii dacă are întârziere. Maşinile ne vor avertiza în legătură cu găurile din şosea, iar fisurile din poduri vor fi mai uşor de monitorizat. Oraşul va şti unde ne aflăm şi ne va ajuta să ne descurcăm prin jungla urbană. „Cred că, treptat, mediul va reacţiona la personalitatea noastră şi se va adapta în consecinţă”, spune Guido Jouret, inginer de comunicaţii la Cisco Systems.