Home » Home » Reportaj » Momente si spite » Povestea trenuleţului din parcul electoral

Povestea trenuleţului din parcul electoral

15 Sep 2008 Viorel Ilisoi | 3 comentarii | 2193 vizualizari
Rating:
28 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Era un trenuleţ într-un parc. L-au adus şi l-au lăsat acolo. Avea o gară, o linie a lui pe care putea merge, avea o ţărişoară a lui, împrejmuită cu gard, pe care putea să o străbată de mai multe ori în câteva minute. Dar trenuleţul acela nu se urnea din loc.
 
Unii se jurau că l-au văzut într-o zi cum a pornit de unul singur şi s-a învârtit de câteva ori cătând să scape din ţarc. Iar altă dată, cică, un spiriduş a încercat să plece cu trenuleţul în lumea largă. Pare de necrezut că s-au putut întâmpla unele ca acestea, când vezi trenuleţul priponit cu lanţ, ca un câine, dar câte nu se întâmplă în Bucureşti?

Vestea că un trenuleţ stă în parc gata de plecare s-a întins repede în lungul liniei de tramvai şi au început să vină copii şi din alte cartiere. Aveau şi ei în sfârşit un tren al lor, dar, vai, trenul acela nu pleca nicăieri, nu ducea nicăieri, ci era un tren ţinut în lanţuri şi mereu acoperit cu ceva, ca nici să nu fie văzut măcar. Însă copiii ştiau că trenuleţul e acolo şi veneau în fiecare zi, doar-doar va da cineva semnalul de plecare. Aşteptând clipa cea mare, se jucau pe aleile asfaltate în campania electorală, se aventurau la peştera balaurului cel cu miros urât, de sub pământ, se dădeau în singurul leagăn din parc, se plimbau, dormeau, mâncau, obosise şi apa din fântâna arteziană să tot ţâşnească, dar ei aşteptau şi aşteptau să plece trenul lor.

Pe lângă ei treceau bunici ce aşteptaseră şi ei la vremea lor să plece trenul şi mai veneau şi acum, la bătrâneţe, să vadă dacă nu cumva, printr-o minune, mica locomotivă a pornit la drum. Dar trenul acela nu era de dus undeva. Era pus acolo, lângă un pod pe sub care treceau trenuri adevărate, cu un rost: oamenii să se înveţe de mici cu răbdarea, iar când vor creşte mari şi vor vedea trenurile adevărate întârziind cu orele, să li se pară o nimica toată pe lângă unul care nici măcar n-a pornit vreodată. Şi să nu spună nimic.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
MIrelaVianu 15-Sep-2008 20:43
nu e poveste
o poveste simpla, dar nu e poveste, e o parabola urbana plina de semnificatii adanci, luati de sapati
2
marcella 18-Sep-2008 21:38
Frumos :)
Mie-mi place si ca poveste. Sau ca filmuletz - poveste, mai precis. Vreau sa spun ca n-are nevoie de semnificatii adanci ca sa impresioneze.
3
marcella 18-Sep-2008 21:46
marcella
Am mai vazut filmuletul de inca doua ori si parca-mi place din ce in ce mai mult :).
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
MOMENTE SI SPITE
 
CELE MAI