Home » Politic » Politica 2.0 » Politica 2.0 îi împinge pe utilizatori înapoi în realitate

Politica 2.0 îi împinge pe utilizatori înapoi în realitate

01 Oct 2008 Adriana Gheorghe | 0 comentarii | 2937 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Comunicarea politică online într-o Românie majoritar rurală pentru care Internetul rămâne de multe ori o iluzie faţă cu politica în era digitală care vrea, mai nou, “să-i facă pe utilizatori să-şi mişte fundul de pe scaun”.
 
Ralf Guldenzope
Ralf Guldenzope, consultant pentru comunicare politică în Germania, responsabil pentru campania Angelei Merkel, refuză să-şi imagineze că cineva ar putea decide viitorul unei ţări în 30 de secunde, printr-un vot online.
Colocviul Politica 2.0, organizat, marţi, de realitatea.net şi inpolitics.ro, a adus faţă în faţă consilieri şi manageri de campanie pentru candidaţi americani, unguri, olandezi, germani şi austrieci (plus un politician-strateg englez) şi consilieri politici, jurnalişti şi politicieni-bloggeri români. Subiectul de discuţie: folosirea Internetului în campaniile electorale. Mai mult, folosirea platformei web 2.0 ca instrument, dar şi ca strategie politică integrată. Pentru a câştiga alegerile.

“Realitatea” autohtonă a sunat cam aşa: România e o ţară influenţată preponderent de televiziune. Se vorbeşte încă în termeni de BC (înainte de computere) şi AC (era digitală). Cei care utilizează Internetul ajung la 5 milioane, majoritatea până în 30-40 de ani, din mediul urban şi, cel mai important, nu votează, nu sunt interesaţi de politică (nu de cea practicată la noi).

Una dintre cel mai bine realizate campanii electorale pe net (cea a lui Cozmin Guşă pentru primărie) nu a avut relevanţă în realitatea social-politică (a câştigat Oprescu neînregistrat în trafic.ro). Campanie virtuală în România înseamnă, mai degrabă, web 1.0 decât politică 2.0 (utilizarea reţelelor sociale de tip Hi5, Face Book e incipientă, singura interactivitate încurajată e aceea a bloggingului ori a filmuleţelor pe YouTube).

Invitaţii români la colocviu au fost: Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi consultant politic pentru UDMR, Adriana Săftoiu, fost consilier al preşedintelui Băsescu, candidat la alegerile parlamentare din acest an, Gheorghe Teodorescu, preşedinte INSOMAR, Dumitru Borţun, sociologul Vladimir Pasti, publicitarul Bogdan Naumovici, invitat în calitate de consilier politic responsabil de campania lui Cozmin Guşă, Lucian Despoiu, consilier politic&marketing, alături de politicienii: Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, Mircea Geoană, preşedintele PSD, Cozmin Guşă, preşedintele PIN, plus politicienii-bloggeri Corina Creţu, europarlamentar PSD, Alina Gorghiu, candidat PNL pentru Camera Deputaţilor, Elena Udrea, secretar executiv PDL şi, nu în ultimul rând, jurnalişti mai mult sau mai puţin bloggeri (Adrian Ursu, Robert Turcescu, dar şi Costi Rogozanu, Pavel Lucescu, Cristi Pătrăşconiu, Ioan T. Morar, Corina Drăgotescu şi Iulian Comănescu).

Dintre lucrurile menţionate de aceştia amintim câteva argumente pro şi, cel mai adesea, contra oportunităţii campaniilor online: procentul de 5-7% (cât reprezintă electoratul internaut) nu e neglijabil, dar poate fi, intenţionat, neglijat (dacă nu face parte din electoratul-ţintă al unui partid), larga majoritate a electoratului activ are peste 50 de ani sau e din zona rurală şi prezintă alte necesităţi decât un mesaj politic bine structurat, are, mai precis, nevoie de remuneraţii adecvate, asfaltare, apă curentă ş.a. şi răspunde exclusiv la practici de tipul pomană electorală sau campania de tip sacoşă (amintită de Adriana Săftoiu, candidat aspirant de Urlaţi).

Acestor date obiective, li s-ar putea adăuga, printre altele, maniera neprofesionistă în care înţeleg campania online unii dintre candidaţi, politicienele invitate, explicând de ce şi-au făcut blog, au povestit, de exemplu, că au preferat blogul site-ului pentru că e mai dinamic, pentru că n-au dorit doar o prezentare cu CV ş.a.m.d.

De partea cealaltă, invitaţii străini au vorbit despre oportunitatea unei campanii online ca parte integrată a unei campanii offline, despre cum 2.0 înseamnă întoarcerea la acţiune în lumea reală, despre dificultăţile (până la imposibilitatea) de a controla (şi folosi strategic) imensa masă de conţinut furnizată de utilizatori, despre tehnici de management al acestui conţinut şi despre direcţionarea utilizatorilor către o finalitate reală (de tipul sarcinilor date internauţilor votanţi să-şi exprime opiniile, să interacţioneze unii cu alţii prin reţelele sociale virtuale, să doneze bani, să mergă în vecini să transmită mesajul social-politic, să propună elemente de campanie, să se indentifice cu candidatul şi campania).

S-a mai vorbit despre viitorul politicii 2.0. Pentru unii viitorul înseamnă o convergenţă a mai multor medii: Internet, televiziune, mobil şi, probabil, sfârşitul jurnalismului tradiţional. Pentru alţii pasul următor e radioul digital. Unii se tem ca web 2.0 să nu dispară. Cea mai mare temere rămâne însă managerierea insuficientă al conţinutului utilizatorilor şi, de aici, lipsa controlului. Toţi, cu exceţia celor mai mulţi români prezenţi, îşi doresc o reglementare legislativă pentru conţinutul online.

Phil Noble, consilierul lui Obama pentru campania online, a prezentat motivul pentru care campania candidatului democrat la preşedinţia SUA este cu adevărat revoluţionară: perfecta coordonare dintre mesaj (schimbare) şi modalităţi (inovatoare prin excelenţă, ducând însuşi conceptul de politică 2.0 la un nivel următor).
Astfel, campania online a lui Barak Obama propune nu doar interactivitate pe toate canalele (Facebook, My Space, YouTube etc.), ci răstoarnă percepţia (din eu/noi - candidatul/stafful campaniei, focusul se mută pe tu/voi, care din alegători devin participanţi activi la campanie şi, implicit, la schimbare. Aceştia sunt invitaţi să construiască, la modul cel mai concret, campania cot la cot cu stafful, totul sub deviza “Îţi cer să crezi în capacitatea ta de schimbare”.

Invitaţii europeni, Vicktor Szigetvari, consultantul din Ungaria responsabil de campania partidului socialist şi de campania de imagine a actualului, dar şi a fostului prim-ministru ungar, de asemenea Ralf Guldenzope, consultant pentru comunicare politică în Germania, responsabil pentru campania Angelei Merkel, Meus van der Poel, consultant politic olandez, Christian Passin, responsabil al campaniei Partidului Popular din Austria (care tocmai a pierdut alegerile în favoarea a două partide de extremă dreaptă) şi Martin Tod, expert în “online campaigning”, dar şi membru al Partidului Liberal Democrat din Marea Britanie - toţi au povestit despre cum au implementat, pe principiul copy/paste, reţeta americană de campanie electorală de tip politică 2.0: online şi prin excelenţă interactivă, urmărind cu precădere implicarea electoratului pe mai multe niveluri, precum şi finalitatea offline prin mobilizarea acestora să acţioneze concret. În toate aceste cazuri, modelul american, foarte costisitor, a fost adaptat la realităţile naţionale şi la bugete mult mai mici.

Cele două dezbateri cu jurnalişti şi politicieni români au funcţionat ca insighturi de realitate politică şi blogosferică autohtonă, un soi de reality check/bites pentru cadrul teoretic, comparativ şi de cel mai înalt profesionalism stabilit de invitaţi.

Colocviul (intitulat exact “Cum se câştigă alegerile în era digitală”), aflat la prima ediţie, a încercat o negociere a prăpastiei evidente dintre cele două “realităţi” (cea a politicii pe Internet în România şi cea a politicii 2.0 din varii colţuri ale lumii occidentale) o dată prin confruntare directă a celor două şi, în partea a doua a programului, prin reacţiile spontane ale invitaţilor străini la informaţiile primite despre realităţile (politice, virtuale etc.) româneşti.

Liberal-democratul britanic Martin Tod a declarat, de exemplu, că mai mult ca sigur microblogging-ul, eventual de tip twitter (foarte răspândit printre politicienii britanici), nu-i va ajuta pe politicienii români să câştige alegerile, el putând cel mult să conducă la stricarea imaginii unora. Acesta a recomandat însă instrumentul virtual, interactiv, de tip petiţie. Şi, în general, construirea unei identităţi mai puţin prin prezentări, CV etc., cât prin identificarea, pe rând, a unor problematici (identificarea cu ele) şi sprijinirea acestora prin campanii şi petiţii eficiente.

“Eu nu ştiu ce-ar trebui să facă doamna politician în satul cu pricina”, i-a răspuns Martin Tod Adrianei Săftoiu, “dar, ar putea fi cineva din Kenia, Uganda etc., cu probleme similare de corupţie, care să ştie cum să folosească tehnologia în zona rurală, petiţiile online indirecte, adresate utilizatorilor de net, pentru a-i implica ş.a.”, a explicat acesta.
Ralf Guldenzope a răspuns, implicit, Corinei Creţu (care nu candidează, are doar blog de europarlamentar) şi preocupărilor celor din public insistând asupra importanţei păstrării blogului (dar şi a restului de instrumentar de comunicare online) după câştigarea alegerilor. “E important să explici ce faci când eşti la guvernare. Să discuţi legile propuse etc.”, a spus acesta.

Replicând, indirect, cinismului lui Bogdan Naumovici (care declarase că numai când se va vota online se vor câştiga alegerile prin campanie online), Ralf Guldenzope a încheiat colocviul cu următoarea afirmaţie: “Sper că nu se va ajunge niciodată la vot online. Refuz să-mi imaginez că cineva va decide viitorul unei ţări în 30 de secunde, fără să-şi mişte fundul de pe scaun”.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
POLITICA 2.0