Home » Arte & Popcult » Carte » Peter Esterhazy: Comunism, filodendroni şi ficţiune

Peter Esterhazy: Comunism, filodendroni şi ficţiune

15 Iun 2008 Eugen Istodor | 0 comentarii | 1941 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Prezent la Bookfest la invitaţia Editurii Curtea Veche, care i-a lansat romanul “Harmonia Caelestis”, scriitorul Peter Esterhazy relatează pentru Cotidianul cum stau lucrurile cu dictatura şi literatura, de ce nu îi ies descrierile de natură şi motivele pentru care şi-a cumpărat trabant în comunism. Autorul de origine aristocratică este unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori unguri, triplu laureat cu Ordre des Arts et des Lettres.
 
Peter Esterhazy
Nu e prea groasă “Harmonia Caelestis”?
Va decide cititorul. Ştiţi, şi cărţile americane sunt la fel de groase. Cel mai important e că tiparul e cu un corp de literă bun de citit. Scriitorul chiar crede că astfel i se va citi sigur cartea. Când cărţile nu-s citite, ştiţi ce spune scriitorul? Editura aia, a dracului, mi-a tipărit cartea cu litere prea mici. Aşa că sunt fericit că e o carte foarte groasă.

La ce foloseşte o carte aşa de groasă în lumea asta?
Are acelaşi rost ca acum 500 de ani, dar eu nu pot spune care e rostul de acum al cărţii groase. Uite, cartea asta groasă e bună să o pui greutate peste plicuri. Nu cred că s-a schimbat rolul cărţii.

La ce foloseau cărţile dumneavoastră în timpul comunismului?
Într-o dictatură, soarta literaturii e mult mai simplă. De o parte a baricadei stau mână în mână cititorul şi literatura. Şi de partea rea, puterea. În dictatură definim exact rolul literaturii. Ne aminteşte de libertatea pierdută. Nu e un rol lipsit de pericol. Fiind vorba despre un rol foarte important, literatura şi-o poate lua în cap. După ’90, rolul literaturii, cel social şi politic, a încetat, dar sunt convins că literatura vorbeşte în continuare despre libertate, dar nu periclitată de politic.

Nu vă sperie că realitatea socială nu e mai tare decât ficţiunea?
Problema nu este aceasta, ci dacă ştim să povestim. Nu fac mare deosebire, ca să-l citez pe Goethe, între realitate şi poezie, uneori realitatea nu ne permite acest lucru, dar asta e treaba mea. Truman Capote era foarte newyorkez şi era din lumea aceea molcomă şi spunem că el scria despre ce era acolo. Greşit! Povestea aceea din “Cu sânge rece” avea nevoie de viziunea lui.

Comunismul şi prezentul nebun, mai tare decât orice ficţiune, nu pun bariere unui prozator?
În comunism erau bariere de toate felurile şi încercai să găseşti un punct de pornire ca, de exemplu, să nu spui direct că vrei ca soldaţii ruşi să iasă din ţară. Acum, barierele sunt barierele propriului talent. Uite, nu sunt bun la descrieri de natură.

Ce e cel mai rău în comunism?
Că începi să speri că va fi mai bine. Dictatura Kadar oferea destule posibilităţi de a trăi. Până la urmă, era până la gură cu rahatul minciunilor, dar puteai pleca în Occident din trei în trei ani, puteai lua o Dacie sau un trabant.

Dacia era mai tare decât trabantul?
Bun, Dacia era maşină, trabantul, trabant. Iar soţia mea a spus că, dacă tot vrem maşină, s-o luăm pe cea mai proastă. În cazul ăsta, omul nu intră în păcatul de a spera. Ăsta e cel mai rău lucru în comunism. Începi să speri. Despre Dacie se spunea că întâi o cumperi, apoi o demontezi şi o reasamblezi.

Aţi scris despre femei. De ce?
Am scris despre femei, bărbaţi şi filodendroni.

Care e soarta femeilor şi a filodendronilor în comunism şi acum?
Nu cred că există un destin în dictatură şi un altul după aceea. Care e ideea? Că filodendronii şi bărbaţii au destine diferite? În dictatură, toţi au aceeaşi soartă, dar filodrendonul şi bărbatul suferă umilinţe cumplite.

Că vor mai mult?
Asta e situaţia, dictatura proclama egalitatea femeilor...

Şi a filodendronilor?
În dictatură se tăcea despre filodendroni. Ăsta a fost şi secretul supravieţuirii comunismului, tăcerea despre filodendroni. Ceauşescu nu a vorbit niciodată despre asta. Kadar trăgea cu ochiul, se vede în jurnalele de actualităţi. Trăgea cu ochiul pe bune, era o chestie de colaborant. Trasul cu ochiul e reprezentativ pentru anii ’80, de fapt, Kadar trăgea cu ochiul la filodendroni. Dictatura a stricat totul. Politicul a întreţesut totul, cele mai intime detalii ale noastre, dictatura a intrat până şi între picioarele noastre.

Soluţia de a ieşi din comunism este dispariţia fizică?
Da. Nu ne putem schimba reflexele, iar situaţia e şi mai gravă, generaţiile noi funcţionează tot pe aceste reflexe. Atunci inventam cum să supravieţuim, acum, cum să trăim.

Cum supravieţuiesc în acelaşi trup aripa de poet, sângele albastru, aristocratic şi rămăşiţele comuniste?
Cum se vede în cărţile mele. Tatăl tatălui meu a fost aristocrat, dar eu nu, nu mai am castel. Scriitorul din mine spune că e o situaţie palpitantă. Mallarmé spunea că totul există spre a deveni carte.

Ce cărţi nu aţi citit şi nu veţi citi niciodată?
Din Dante doar fragmente am citit. Din Dostoievski am citit “Demonii”, dar la 17 ani şi nu mai ţin minte mai nimic. Proust? Trei cărţi. Şi nu le voi citi pe celelalte.

Kant? Schopenhauer?
O, astea sunt chestii grave. Mai deunăzi mi-am notat să citesc Aristotel. Nu am făcut-o. Cititul, oricum, este o plăcere extraordinară. Îţi dă un prestigiu pe timp nelimitat. Vezi funcţionarea creierului. În aceeaşi zi am citit un eseu al lui Kant şi, la televizor, am auzit un discurs blabla al unui politician ungar. Să stai să te gândeşti că ambele chestii sunt produse de creier. E o mare revelaţie.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE