Home » Arte & Popcult » Teatru » Pepiniera de actori de la Piatra Neamţ scoate în continuare „puieţi”

Teatrul Tineretului

Pepiniera de actori de la Piatra Neamţ scoate în continuare „puieţi”

30 Oct 2009 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 2185 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Adevărată rampă de lansare pentru unele dintre cele mai grele nume din teatrul românesc, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ are deja 51 de ani de existenţă şi ar fi timpul să devină teatru naţional.
 
Matca - Taca Cojocaru,Paul Chiributa, 1975
Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuţă, Ileana Stana Ionescu, Constantin Cojocaru, Maia Morgenstern, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Carmen Galin, Oana Pellea, Horaţiu Mălăele sunt doar câteva nume dintre sutele de actori care au debutat în această pepinieră a scenei româneşti. Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ este cu mult mai mult decât un teatru de provincie care aparţine doar comunităţii din acel oraş, el este un brand şi o stare de spirit de la care îşi trage seva întreaga suflare teatrală din România.

În cartea aniversară „Teatrul Tineretului 50, o istorie anecdotică a unui teatru serios“, ce cuprinde mărturii, poezii şi amintiri semnate de „serviciul de cadre“ format din Eduard Covali (dispărut, din păcate, în 2002), Ţâcă Cojocaru, Gelu Apostol şi Alexandru Lazăr, se povesteşte cum s-au deschis în 1958 porţile teatrului din Piatra Neamţ: „Anul naşterii: 1958. Părinţi: Ion Coman. Nume: Teatrul de Stat şi, din 1960, Teatrul Tineretului. Cât de seci sunt datele istorice. (...) Ion Coman (pe adevăratul său nume Iţic Cohn) era un produs tipic al sinistrei perioade a anilor ’50, oportunist, profitor, ambiţios, fără scrupule, uns cu toate alifiile, membru de partid, sindicalist, comitete, comiţii.

Şi cu toate acestea, paradoxal, noi, cei de azi, îi suntem recunoscători. A fost un manager teatral de geniu şi un mare geambaş de actori. A avut ambiţia să-şi facă teatrul lui şi a reuşit să-şi transforme visul în realitate. Pentru asta s-a folosit de toate pârghiile, proptelele şi sforile politice, prieteneşti, etnice. (...) Recunoscându-şi lipsa de pregătire intelectuală (avea doar patru clase), a avut nu doar bunul-simţ, dar şi înţelepciunea să-şi aleagă doi consilieri inteligenţi, Eduard Covali, pentru probleme repertoriale, şi Alexandru Lazăr, pentru alcătuirea trupei.

Ion Coman nu concepea să aducă decât actori excepţionali. A făcut ce-a făcut şi a adus la Piatra Neamţ toată crema absolvenţilor de la Institutul de teatru. Florin Piersic, Leopoldina Bălănuţă, Traian Stănescu, Ştefan Radof, George Motoi... De regulă, după un an mulţi dintre ei «evadau» la Bucureşti. Nici o problemă. Aducea alţii, şi alţii, şi alţii. În scurtă vreme, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a devenit o adevărată maşinărie de fabricat vedete“.



În volumul aniversar se povesteşte cum primul director al teatrului le făcea actorilor aprovizionarea cu mâncare, le cumpăra haine elegante şi pentru ca „băieţii“ să nu se facă de „băcănie“ prin oraş le-a deschis un bar chiar în teatru, spaţiu devenit celebru sub denumirea de „Şase saşi“, pentru că nu primea nimeni de băut dacă nu era în stare să spună mai întâi faimosul exerciţiu de dicţie „Şase saşi în şase saci“.

Starea de spirit tinerească, nonconformistă, dorinţa de a muta munţii din loc, toate acestea s-au transmis din generaţie în generaţie, din 1958 până în zilele noastre. Directorul de astăzi, actorul Liviu Timuş, este legat ca printr-un cordon ombilical de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. „Sunt legat de Teatrul Tineretului cu cătuşe, cu ghiulele, cu bombă la picioare.

În 1981, când am absolvit, am fost repartizat aici, am jucat 16 ani pe scena acestui teatru, după care m-am dus la Odeon, unde am stat 10 ani. Dumnezeu a vrut, şi a făcut bine, ca după aceşti 10 ani să mă întorc aici ca director. Tot timpul cât am fost departe de acest teatru a mocnit în mine un dor surd. Dragostea de locul ăsta e ca o boală incurabilă. Am revenit în forţă, cu arme şi bagaje şi sunt hotărât să rămân aici.“ Liviu Timuş e decis să readucă Teatrul Tineretului la standardele care au făcut din el pe vremuri un loc de legendă. Faptul că intrai în trupa de la Piatra Neamţ era un paşaport ce-ţi asigura o „viză“ de Bucureşti. Timuş e, ca şi predecesorii săi, un „vânător“ de talente.

„Am găsit o «gaşcă» extraordinară. Am grijă să îi chinuiesc pe «copii» cât pot, aşa cum am fost şi noi, aducem mari regizori care să scoată untul din ei. Nu au avut decât o săptămână de vacanţă pe perioada verii. Au stat în teatru, au lucrat cu Afrim, cu Dabija, cu Szabo K. Istvan ca să fim capabili să scoatem trei premiere în cadrul Festivalului Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, «Pledez pentru tine(ri)», ajuns la a 24-a ediţie, care este de departe cel mai vechi eveniment de acest gen din ţară. În perioada comunistă până şi teatrele din Bucureşti îşi programau turneele prin ţară în funcţie de data festivalului de la Piatra Neamţ.

Desigur că actorii, tineri fiind, îşi permiteau cam multe şi erau slobozi la gură, aşa că festivalul a fost interzis de cenzura comunistă, iar după Revoluţie a fost reînviat de directorul de atunci al teatrului, Nicolae Scarlat. Îmi doresc ca acest teatru să redevină acea rampă de lansare care era înainte. De aceea şi facem acest festival chiar şi acum, în vremuri de criză, pentru a descoperi talente.“ Festivalul este deschis tinerilor creatori, studenţi şi profesionişti. Printre lucrurile pe care doreşte să le mai facă Liviu Timuş este acela de a readuce foşti membri ai trupei, astăzi vedete, să joace alături de tinerii actori de azi. Printre cei care au revenit deja cu mare „avânt“ la Piatra Neamţ au fost Ţâcă Cojocaru şi Coca Bloos care au jucat în spectacolul lui Radu Afrim „Povestiri despre nebunia noastră cea de toate zilele“.

Ţâcă Cojocaru se trezeşte mai în fiecare dimineaţă cu dorinţa de a reveni de tot la Piatra Neamţ. În mărturia numită „Şi eu am fost în Arcadia“, pentru el Arcadia fiind Teatrul Tineretului, actorul povesteşte: „Erau ani în care se făcea dragoste, se bea şi se făcea teatru cu o energie extraordinară. Nu erau actori care se sculau dimineaţa la 8.00, îşi făceau exerciţiile de dicţie până la 10.00, repetau până la 14.00, dormeau după-amiază, după care mergeau iar la repetiţie. Nici vorbă. Nu se născuse încă funcţionarul de teatru. Actorii erau liberi. Se simţeau extraordinar. Trăiau într-un soi de obrăznicie şi nelinişte de foarte bună calitate care menţinea starea de spirit la cote înalte“.



Liviu Timuş consideră că, dat fiind CV-ul impresionant al teatrului pe care îl conduce, acesta ar merita să devină Teatrul Naţional al Tineretului, să treacă deci de sub tutela autorităţilor locale (de nădejde, de altfel) sub umbrela Ministerului Culturii. Ar însemna mai mulţi bani şi, deci, mai multe proiecte pentru această scenă care are jumătate de secol de istorie plus un an.

Pe urmele marilor actori care au debutat aici calcă azi tineri de un uriaş talent precum Cezar Antal şi Tudor Tăbăcaru, favoriţii regizorilor care montează la Piatra Neamţ.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI