Home » Arte & Popcult » Carte » Odrasla diabolică a lui Doris Lessing

Odrasla diabolică a lui Doris Lessing

31 Aug 2008 Alexandra Olivotto | 0 comentarii | 2046 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Romanul „Al cincilea copil”, al câştigătoarei de anul trecut a Premiului Nobel, este un paradox temporal: acţiunea sa începe în anii ’60, a fost publicat în 1988, iar Polirom îl scoate pe piaţa românească după 20 de ani.
 
Doris Lessing
Lessing a ţinut atât de mult la „copilul“ ei malign, că i-a consacrat şi maturităţii lui un roman. Sursa: Reuters
„Al cincilea copil” de Doris Lessing, intrat în librării weekendul trecut în seria de autor pe care Editura Polirom i-a consacrat-o câştigătoarei Premiului Nobel pentru Literatură din 2007, în traducerea Ancăi-Gabriela Sîrbu, este un eveniment editorial: prima transpunere în română a unui roman al scriitoarei realizată după ’89. Colegele ei de serie, „Povestiri africane” şi „O coborâre în infern”, erau reeditări ale unor volume apărute la Editura Univers.

Romanul lui Lessing - nominalizat la Los Angeles Times Book Award în anul apariţiei şi distins cu premiul italian Grinzane Cavour - se deschide cu o incursiune în biografiile şi psihologiile lui Harriet şi David, doi englezi de clase sociale inegale, dar uniţi în aspiraţia de a-şi găsi fericirea prin intermediul unei vieţi de familie. Aceasta implică, în mod obligatoriu în viziunea lor, cât mai mulţi copii, „chiar şase”, cred ei, împotriva sfaturilor celor două familii, care nu încetează să le aducă aminte că sunt prea tineri şi prea lipsiţi de fonduri pentru o asemenea întreprindere. Însă toate forţele se pun în mişcare pentru a le servi aspiraţiile: tatăl lui David, James, sare cu banii, iar mama lui Harriet, Dorothy, cu ajutorul la treburile gospodăreşti. Familia prosperă până la al cincilea copil, Ben, care încă din pântecele mamei inspiră teamă, durere şi oroare. 

Structura prozei lui Lessing e una specifică thrillerului, fără însă a aluneca în exagerări supranaturale gen „Rosemary’s Baby”: stă ce stă să îşi adune verva, apoi trece la un galop narativ care acoperă câteva decenii. Cartea e mult mai puţin complicată decât şi-a obişnuit scriitoarea publicul fidel, digresiunile lipsind aproape cu desăvârşire, iar întâlnirea dintre viitorii soţi şi căsătoria lor se „rezolvă” într-un paragraf. Lessing menţine un echilibru ferm între realism şi gotic, acesta din urmă ajungând la apogeu în descrierea unei galerii de monştri infantili. Lapidaritatea îi prinde bine lui Lessing, şi asta se vede în special la nivelul dialogurilor, care nu cadrează neapărat cu atmosfera idilică: replicile sunt tăioase, succinte şi mai mult decât înţepătoare, iar efectul e cu atât mai pregnant cu cât sunt schimbate în interiorul familiei.

„Al cincilea copil” are şi o continuare, care detaliază destinul progeniturii: „Ben, in the World” apărut în engleză în 2000.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE
 
CELE MAI