Home » Arte & Popcult » Muzica » Oanţă sărbătorit de Song-işti (video)

Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit 58 de ani

Oanţă sărbătorit de Song-işti (video)

17 Dec 2009 Gabriela Lupu | 2 comentarii | 3302 vizualizari
Rating:
11 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Mai bine de 50 de foşti membri ai legendarului grup Song s-au adunat, ca în fiecare an, la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, „casa“ Song-ului, pentru a-l sărbători pe Oanţă, prietenul şi şeful lor, care ar fi împlinit pe 15 decembrie 58 de ani.
 
Imagini din arhiva Song
Ioan Luchian Mihalea şi zona sa liberă de comunism, corul Song
Aparţinând diverselor generaţii de Song-işti, unii întemeietori, din anii ’70, alţii mai tineri, care au prins Song-ul pe final, şi chiar cei foarte tineri au debutat în Mini Song au venit printre nămeţi spre a-şi aduce omagiul anual celui ce a fost Ioan Luchian Mihalea. După care s-au recunoscut unii pe alţii cu o emoţie zgomotoasă şi şi-au povestit ultimele noutăţi, Song-iştii au trecut la ceea ce ştiu cel mai bine, au început să cânte. Startul s-a dat cu un colind, prilej de dulci aduceri aminte. „Chiar dacă era interzis, noi cântam în fiecare iarnă colinde“,
ne-a povestit actriţa Adriana Mocca, membră a Song-ului din 1977, pe când avea doar 16 ani.

„Mergeam în tabără la Poiana Braşov şi, pe tren, colindam. Oanţă ne punea pe mine şi pe încă o fată în primul rând cu căciuliţele în mână şi strângeam o grămadă de bani. Bineînţeles că îi spărgeam din prima seară la Şura Dacilor. Într-un an am colindat în holul unui hotel şi de atunci ne chemau ei. Ne aştepta, pe şest, în gară şi primul secretar al judeţului. Era secretul nostru.“

Adriana îşi aminteşte cum a intrat în „gaşcă“. „Eram în clasa a X-a şi am văzut Song-ul la televizor. I-am spus mamei: «Eu am să cânt cu ei». «Da, da, bine...», a comentat ea neîncrezătoare. Mi-am întins antenele, am aflat că repetă la Casa Studenţilor şi într-o zi m-am înfiinţat acolo. L-am văzut pe Oanţă, i-am spus ce vreau. El m-a întrebat în ce an sunt, iar eu am spus anul doi, că eram clasa a X-a. Nu am minţit, de fapt. Eram anul doi de liceu. Aproape o lună am stat pe margine la repetiţii şi de-abia apoi am intrat în grup. La un moment dat m-a întrebat iar Oanţă: «Da’ tu la ce facultate eşti?». «La liceul ‘Dimitrie Cantemir’», am spus, înghiţind în sec. «Aoleu!!! Eşti minoră!» A chemat băieţii din cor şi le-a spus: «În fiecare seară faceţi cu rândul şi o duceţi pe domnişoara acasă şi să nu aud că se dă vreunul la ea, că v-am halit». Aşa că timp de doi ani, până am împlinit 18, am fost cea mai bine păzită fată din Bucureşti. Şi, deşi comunismul era în floare, eu nu am simţit nici o clipă opresiunea şi lipsa de libertate. Trăiam ca într-o oază, ferită de orice grijă. E posibil ca Oanţă să şi-o fi luat câteodată de la UTC, dar la noi nu a ajuns niciodată nimic. Dacă până şi Elena Ceauşescu, monstrul ăla de om, îl adora pe Oanţă, îţi dai seama că era un om sub vraja căruia nu aveai cum să nu cazi. Orice fiinţă vie era fermecată de el.“




Mulţi dintre cei care au debutat în Song şi-au făcut un nume în showbiz, cum sunt Gianina Corondan şi Dana Rogoz, zisă şi Abramburica. „Eu eram studentă la ASE şi venisem la Preoteasa să mă înscriu într-un club de teatru“, a povestit Gianina Corondan. „Cum uşa de acolo era închisă, am urcat la camera 11, unde auzisem că repetă Song-ul. Oanţă făcea preselecţie şi mi-a zis şi mie: «Ia cântă-mi tu un cântecel». Şi io am cântat «Am bicicletă». El a replicat: «Bagă, tu, ceva mai liric, că eşti fată!», şi atunci am zis cap-coadă, cu lacrimă, «Rugă pentru părinţi», dar cred că tot pentru «bicicletă» m-a luat.“ Dana Rogoz, poreclită de Oanţă „Dana Banana“, şi-a făcut intrarea în Mini Song la 3 ani. „Fratele meu mai mare cânta în Mini Song şi mama mă ducea şi pe mine, în cărucior, să-l aşteptăm să iasă de la repetiţii. Eu mormăiam pe acolo şi domnului profesor aşa de mult i-a plăcut cum fredonam că l-a pus pe fratele meu să mă pregătească şi m-a chemat la o «audiţie». M-a aşezat pe pian şi m-a pus să cânt. Am interpretat cât am putut eu de frumos «Taraful Chiţ» şi aşa am ajuns în Mini Song. Eram, bineînţeles, cea mai mică. A compus pentru mine poezii precum «Căţeluşu’ Şuşu» pe care le spuneam la spectacole. Mi-a zis «Dana Banana» pentru că fratele meu, când s-a întors dintr-un turneu, mi-a adus o banană. Eu nu mai văzusem niciodată aşa ceva şi am mâncat-o cu tot cu coajă. Familia mea era foarte apropiată de el şi toate poeziile lui cu copii erau inspirate de mine şi de fraţii mei. Îmi amintesc că am fost în turneu în Belgia, noi, cei 30 de copii din grup, cu domnul profesor şi cu pianista care ne acompania. Când am urcat în autocar, Oanţă ne-a: «De acum eu sunt pentru voi mama-tata-pipi-caca». Îl visez mereu. Şi acum, când am vreo problemă, tot cu el mă sfătuiesc în vis. Când mi-a spus mama că a murit, eu eram sigură că dacă o să ne vadă pe noi va învia. Eram prea mică să ştiu ce e aia moarte. Şi multă vreme după aceea îmi doream să fiu eu cea care îl prinde pe criminalul lui“, a mai mărturisit Dana Rogoz.

Printre veteranii grupului Song se numără Kati Derzsi şi Gabriel Pâslaru. „Totul a început prin ’74“, a explicat Gabriel Pâslaru. „Noi eram un grup de studenţi la limbi germanice şi voiam să cântăm muzică americănească, în vogă la vremea aceea, deşi pe atunci să vorbeşti engleză era un gest cam subversiv. Ne-am dat noi repede seama că, numai după capul nostru, nu iese nimic, aşa că ne-am dus la Voicu Enăchescu, care dirija corul Universităţii. Acolo am cunoscut nişte conservatorişti. Oanţă era printre ei. Am început să lucrăm cu Bibi Coman şi cu Oanţă melodii de negro spirituals şi altele care au făcut deliciul festivalurilor. După terminarea Conservatorului, Bibi a fost repartizat la Moţăţei, în judeţul Mehedinţi, iar Oanţă în comuna Scânteia, de lângă Slobozia, adică pe aproape de Bucureşti. Astfel că, prin selecţie naturală, am rămas sub conducerea lui Oanţă. Am fost 8 la început, apoi 10, apoi 12 şi până în final am ajuns la aproape 100.“

Kati Derzsi a fost adusă în grup de sora ei, studentă la Conservator. „Îmi amintesc că, deşi era un tip foarte sensibil, Oanţă era extrem de sever. În Song era o disciplină de fier. Erai imediat «exmatriculat» dacă întârziai sau dacă lipseai de la repetiţii. Deşi munceam pe brânci, ne şi distram pe cinste, iarna la munte, vara la Costineşti, unde mergeam cu corturile. Când începeam seara să cântăm, se aduna toată staţiunea.“

Andreea Neh, zisă „Neha“, a fost cooptată de Oanţă în cor dintr-o trupă rock. „Am fost prima solistă a grupului Antract şi pe scenă aveam părul tapat într-o coamă, ca la rockăreală. Şi după un spectacol a venit Oanţă în culise. Eu între timp mă dezechipasem şi-mi făcusem o codiţă regulamentară, cum purtam de obicei. «Unde e tipa aia, bunăciunea aia care a cântat cu Antract?», m-a întrebat el tocmai pe mine. «Eu sunt.» «Hai, dom’ne, termină, unde-i gagica aia?» «Eu sunt.» M-a chemat la Preoteasa şi am intrat în Song. Îmi plăcea că noi cântam în forţă, nu în stilul coral academic. De altfel, Oanţă striga mereu la noi: «Nănău, nănău, băgaţi nănău, nu-mi cântaţi din cap, că nu suntem la Madrigal».“

De ziua lui Oanţă, la Preoteasa a venit şi soţia lui, Adina, membră a Song-ului din 1977. Foarte emoţionată, ea a declarat că Song-ul şi soţul ei i-au dăruit cele mai „pline“ clipe din viaţă. „Am avut o tinereţe foarte fericită, ca dovadă că, iată, după atâţia ani de la dispariţia tragică a lui Oanţă, din 1993, membrii Song-ului vin de ziua lui, adunându-se din ţară şi chiar din străinătate, ca să ne amintim cu toţii de el.“
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
StefanB 18-Dec-2009 11:57
Multumim de articol!
Vesnica fie-i pomenirea!
2
danico 19-Dec-2009 00:13
Odihneste-te in pace Oanta!
Tare as fi vrut sa-ti urez la multi ani dar uite ca de la NY pe unde m-am aciuat iti urez odina linistita.Eram cu Bleont la munte cind ti s-a intimplat nenorocirea.Zboara anii ce sa facem.
Dan H
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
MUZICA
 
CELE MAI