Home » Home » Interviu » Oana Pellea: „Recunosc: am pile mari… în cer“

Oana Pellea: „Recunosc: am pile mari… în cer“

27 Mai 2009 Gabriela Lupu, | 1 comentarii | 4495 vizualizari
Rating:
22 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Marea actriţă debutează ca scriitor. Ea îşi publică jurnalul în care anunţă că nu va găsi nimeni bârfe sau aventuri picante, ci doar gândurile, întrebările şi durerile unui om normal.
 
Oana Pellea spune ca jurnalul ei nu are nimic spectaculos
Oana Pellea spune ca jurnalul ei nu are nimic spectaculos
Ştim că vă lansaţi astăzi Jurnalul. Cum aţi făcut trecerea de la scenă la literatură?

Ca întotdeauna când ceva important a apărut în viaţa mea: nu am nici un merit.
Eu am înşiruit doar pe hârtie gânduri. Amintiri. Bucurii. Dureri. Flashuri. Pentru mine. După aceea vine viaţa şi hotărăşte pentru tine. Cred că Domnul Dumnezeu sau cum doriţi să-i spuneţi, Viaţa, sau Viul, sau Destinul, fiecare în ce crede, oricum Ceva-ul de deasupra noastră (pentru că trebuie să acceptăm că există Ceva deasupra noastră, totuşi! Că nu om fi buricul pământului), deci acel Ceva hotărăşte pentru noi. Şi mai are şi eleganţa să ne lase să credem că ne aparţine decizia. Deci: nu am nici un merit. Aşa s-a ivit această întâmplare în viaţa mea. Mai mult, rog politicos pe toată lumea să nu care cumva să creadă o secundă că am pretenţia de a numi ceea ce am scris „literatură”. Ferească Domnul Iisus! Sunt doar gânduri ce au avut şansa şi onoarea să fie publicate de o editură de cea mai înaltă ţinută intelectuală. Sunt onorată şi uimită în acelaşi timp de această onoare. Să nu catalogaţi cuvintele mele drept ipocrizie sau falsă modestie. Ele exprimă adevărul meu.

Cea care v-a încurajat să scrieţi a fost Ioana Pârvulescu. De ce credeţi că a făcut-o?

Doamna Ioana Pârvulescu este responsabilă de această „înspre fiinţă” a Jurnalului. Domnia sa l-a citit şi mi-a spus că ar trebui să îl public. Am întrebat: „De ce?”. Şi mi-a răspuns: „Ar face bine oamenilor.” Am avut această discuţie de Sfânta Domnica. Mama mea, minunea vieţii mele, se numea Domnica. Tata şi mama mi-au spus întotdeauna că trebuie să scriu. Habar nu am de ce. De asta vă spun că nu am hotărât eu nimic. Doamna Ioana Pârvulescu e un înger bun al acestui Jurnal. Doamna Oana Bîrnea la fel. Oricum, nu e nimic spectaculos în Jurnal. Absolut nimic. Gânduri normale de om banal. Dacă căutaţi spectaculosul, vă rog să nu cumpăraţi cartea. Nu veţi găsi nici bârfe, nici aventuri picante, doar o viaţă normală. Întrebări şi dureri normale, banale. Gândiţi-vă de două ori dacă merită banii.

În ce măsură v-a ajutat faptul că aţi fost fiica marelui actor Amza Pellea şi în ce măsură v-a făcut să simţiţi că aveţi destinul cumva pecetluit?

Privilegiul vieţii mele sunt părinţii şi bunicii mei. Dumnezeu e oricum deasupra, dar cred foarte tare că şi noi suntem responsabili de drumul ales, de înţelegerile noastre. Când am avut examenul de diplomă la actorie la două săptămâni după ce tata plecase puţin la Domnul, într-o sală înţesată de oameni era lângă mama, în primul rând, un scaun GOL, pentru tata. Aşa am început să exist în această meserie. De atunci, la fiecare spectacol îl simt în sală, pe umerii mei. E tot timpul prezent. Şi el, şi mama. Pe umerii mei, în sângele meu, în umbra mea lăsată de reflector. E adevărat tot ce s-a spus despre mine. Recunosc: am „pile” mari, precum vedeţi... în cer.

Privind în urmă, credeţi că vi s-ar fi potrivit o altă cale în viaţă?

Orice altă cale care să îmi dea ocazia să mă împrăştii ca pulberea. Îmi place să mă împrăştii, să fiu împreună înspre înţelegere sau bucurie, orice altă formă de a mă dărui mi s-ar fi potrivit.

Scrisul a funcţionat pentru dvs. ca o terapie?

Plăcerea singurătăţii din faţa unei foi albe sau a unui ecran alb nu poate fi egalată decât... rar. A fi faţă în faţă cu tine, cu slăbiciunile tale, cu limitele tale e ceva...
 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
janmateiandi 17-Iun-2009 17:24
multumesc
multumesc pt \"jurnal\" si multumesc si pt dedicatie! (am multumit si Parintelui Catalin) l-am citit pe nerasuflate, unele pasaje chiar si de mai multe ori...preferatele mele raman cele cu \"semnele de sus\" pe care si familia mea le primeste (cred ca multi le primesc dar nu sant suficient de atenti), cele cu Minunea de Parinte...cele cu mama...Tismana...si mai sant......Va multumesc...si...poate voi avea vreodata ocazia sa va zic personal acel \"la multi ani\" de pe 1 ianuarie 2009
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERVIU