O montare care atinge spectatorul pe jumatate
"Jocul regilor", de Pavel Kohout, piesa montata de Felix Alexa in premiera nationala la Teatrul Evreiesc de Stat, vorbeste cu seninatate despre un subiect scandalos: bigamia.
O femeie nu se poate hotari cu care dintre cei doi barbati pe care-i iubeste sa ramina si atunci traieste cu amindoi, si asta nu un an-doi, ci decenii intregi. Dubla poveste de amor este profund marcata de cel de-Al Doilea Razboi Mondial si de amprentele pe care acesta le lasa asupra constiintelor. O cintareata de opera e indragostita de un poet de geniu, dar si de un miliardar.
Cei doi barbati iubesc aceeasi femeie, sint pasionati de Shakespeare si de jocul de sah. Neputindu-se decide, cintareata se marita cu miliardarul, dar il pastreaza la indemina si pe poet. Cel din urma e evreu si, in timpul razboiului, e in pericol de moarte. El e ascuns in pivnita de iubita lui si de sotul acesteia. Numai ca sotul incornorat pune la cale o razbunare cruda. El o minte pe sotia sa ca poetul a disparut, iar pe poet il pacaleste ca femeia a murit. In plus, ca in "Underground"-ul lui Kusturica, el il minte pe evreu ca Hitler a cucerit intreaga lume si ca nu e cazul sa mai iasa vreodata din ascunzatoare. Numai ca pacaliciul va fi si el pacalit pentru ca, ajuns la batrinete, afla ca de fapt cei doi ii descoperisera minciuna si reusisera sa traiasca impreuna tot acest timp.
Spectacolul beneficiaza de interpretarea a trei actori de marca. Maia Morgenstern reuseste sa joace aici intr-o cheie destul de sobra, fara a face uz de histrionismul ei bine cunoscut. Mircea Rusu isi conduce foarte bine personajul, traversind puntea ingusta a sentimentelor, fiind credibil atit ca sot dictatorial, cit si ca batrinel patetic si demn de mila. Andrei Finti este excelent in poetul care-si traieste viata intr-o pivnita nedorindu-si nimic altceva decit sa traduca sonetele lui Shakespeare (si miliardarul are acest hobby) si sa fie cu femeia iubita. Un evreu atipic, dupa cum se declara el insusi, un evreu optimist caruia nu-i trebuie mult ca sa fie fericit.
Montarea este una curata, fara artificii regizorale. Tocmai din pricina acestei cumintenii a regizorului Felix Alexa, piesa pare uneori foarte statica, e ca un spectacol de teatru tv sau asemeni unui spectacol-lectura. Replicile sint inteligente, actorii - profesionisti, dar in ciuda tuturor acestor lucruri, drumul pina la spectator e parcurs doar pe jumatate.
1 comentarii
| 1 |
kafka 09-Feb-2008 11:54
Draga Gabriela, apreciez intotdeauna in textele tale limpezimea de cristal a discursului/a privirii si generozitatea cu care te apropii de diverse oferte regizorale. Retin din textul de azi ca Felix Alexa ar fi parcurs jumatate din drumul catre spectator. JUMATATE?! Nu esti cumva prea generoasa? Mie imi vine greu sa cred ca Felix Alexa a calcat vreodata pe drumul asta, daramite sa parcurga jumate din el! Dar te cred pe cuvint.
|
|
Pentru a comenta acest articol va puteti loga
aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra
aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
ARTE & POPCULT
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un
ghid cultural pe baza povestilor voastre
despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre
aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita:
travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si
vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C