Home » Home » Reportaj » O casă de târgoveţ din 1859, la un pas de dispariţie

Patrimoniul, victima intereselor

O casă de târgoveţ din 1859, la un pas de dispariţie

27 Noi 2009 Daniela Ionescu | 0 comentarii | 2262 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Povestea casei de târgoveţ din Strada Orzari nr. 63, un monument de patrimoniu aflat pe punctul de a dispărea, continuă seria de materiale despre „casele care plâng“. Săptămâna trecută am semnalat cititorilor noştri situaţia Casei Miclescu din Bucureşti, monument de patrimoniu.
 
Casa de patrimoniu
Pe strada Orzari încă mai rezistă casa de târgoveţ din secolul al XVIII-lea.
Loredana Brumă, coordonatoarea organizaţiei studenţeşti „Case care plâng“, membră a Asociaţiei Rhabillage care lucrează la realizarea unei arhive publice a caselor de valoare din România, ne semnalează de data aceasta cazul unei case ţărăneşti din secolul al XVIII-lea, o ultimă rămăşiţă a arhitecturii rurale din Capitală pe cale de a fi ştearsă de pe harta culturală a oraşului.

Acum doi ani şi jumătate, voluntarii din organizaţie au descoperit o casă ţărănească frumoasă, încă foarte bine păstrată. „Avea ferestrele de acum 150 de ani, vopsite în spiritul timpului. Totul era autentic“, îşi aminteşte Loredana Brumă. Interlocutoarea noastră ne spune pe scurt istoria locului: „În ea încă locuiau proprietarii, nu chiriaşi, care achiziţionaseră casa în jurul anului 1960. Aceştia aveau în plan s-o restaureze, să dea jos acoperişul intact. Li se părea că nu e în ton cu casa şi voiau să-l înlocuiască cu unul autentic, pentru care să aducă un meşter din Bucovina, ca să facă acoperiş din şindrilă. Problema a fost c-au început demolările, apoi au apărut blocurile comuniste prin anii ’70-‘80. În zonă erau multe case de acest tip. N-au dus mai departe planul, căci nu ştiau ce se va întâmpla cu casa lor. Din fericire a fost una dintre puţinele care au rămas nedemolate. Iar după încheierea Epocii de aur n-au mai avut bani pentru restaurare. Urmarea este previzibilă. Imobilul a continuat să se degradeze, ca orice casă bătrânească, dar nu într-atât încât să fie demolabil“.

Casa unui căpitan din oastea lui Tudor Vladimirescu
Casa este monument istoric din clasa B, ceea ce, teoretic, îi oferă un grad de protecţie. Loredana Brumă ne explică valoarea imobilului: „E foarte valoroasă, fiindcă ne arată cum s-a făcut oraşul. E o ultimă rămăşiţă, de foarte bună calitate, a unei arhitecturi practicate în zonă la 1850. A fost construită în 1859. Făcea parte din satele care ulterior au fost inserate în Bucureşti şi apoi au devenit cartiere de blocuri în comunism. E un foarte bun exemplu de arhitectură rurală în Bucureşti şi de origine a stilului neoromânesc (academic, oarecum artificial, format de şcoala de arhitectură românească, inspirată din arhitectura tradiţională). Casa e importantă în relaţie cu evoluţia stilului românesc. Detaliile pridvorului, lemnăria şi compoziţia pot sta mărturie pentru evoluţia stilului“. Legenda spune că i-a aparţinut iniţial lui Ioniţă Ceganu, căpitan din oastea lui Tudor Vladimirescu.

„E pe ducă“
Povestea merge mai departe, spre un deznodământ anormal şi trist: „Acum casa se demolează. A fost vândută de vechii proprietari în perioada 2007-2009. Acum am trecut pe-acolo şi începuse demolarea. O parte din spate se dărâmase deja, iar în faţă se lucra la montarea unui gard din zinc care să ferească şantierul de spaţiul public. Acum e un nou proprietar. Muncitorii spuneau că înainte au locuit nişte ţigani acolo, care au «refăcut-o» din chirpici, ea fiind, oricum, foarte degradată. Nu ştiau că edificiul e mai vechi de 40-50 de ani sau se prefăceau că nu ştiu. Nu ştim cum a ajuns un monument să fie demolat. Iar casa nu e din chirpici, ci din cărămidă zdravănă. Noi am vorbit cu muncitorii acum două săptămâni, probabil că acum e în curs de demolare. Nu ştim cum s-a dat aviz, probabil ca şi la casa din Maria Rosetti, ca şi la cea de pe Strada Parfumului nr. 37“. Concluzia interlocutoarei este pesimistă: „E pe ducă. Încă nu s-a sesizat nimeni. Noi încercăm, dar, fără măsuri clare de ordin instituţional, n-avem cum să acţionăm. Dacă nu vine iar ministerul să oprească... Oricum e tardiv, nu ştiu dacă a mai rămas ceva din casă. E puţin probabil să se mai păstreze ceva“.



Ar fi putut deveni muzeu de artă tradiţională
Întrebată cum ar trebui exploatat un astfel de spaţiu, Loredana Brumă explică: „Aş face din ea un muzeu de artă tradiţională. Are o curte în spate şi, probabil, a avut şi în faţă. Dar poate că atunci când s-a făcut strada s-a renunţat la curtea din faţă, de aceea casa e acum direct în stradă. Arată ca şi cum ar fost uitată. În Bucureşti nu sunt muzee de cartier, mici, care să atragă oameni şi să formeze o comunitate relativ închegată. Fiind casă de târgoveţ, s-ar putea face un muzeu cu trimitere la această activitate (târg, agricultură etc.) Ceva intim şi relevant“.

Ministerul „monitorizează“, responsabilii „nu cunosc“
La solicitarea noastră, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional ne-a informat că „situaţia de acolo a făcut obiectul unei sesizări către direcţia de specialitate încă din 22 octombrie 2009“ şi că „direcţia de specialitate din cadrul MCCPN monitorizează atent situaţia, în spiritul legii“. Întrebat despre acest caz, arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, răspunde că nu cunoaşte situaţia.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI