Numele mic răstoarnă dilemele mari

„Întotdeauna am simţit că duc două vieţi paralele“, mărturisea într-un interviu Jhumpa Lahiri, următoarea autoare pe care Cotidianul şi Editura Univers o propun cititorilor. O astfel de experienţă a rupturii nu are nevoie de întâmplări majore pentru a-şi canaliza efectele, de cele mai multe ori diferenţele dintre cultura adoptivă şi cea nativă ieşind la suprafaţă prin gesturi minore, aparent nesemnificative. Iar pentru a se apropia din prima de cititor, scriitoarea americană de origine bengaleză îşi începe romanul „Porecla“ în jurul unei mese de bucătărie: „Într-o seară lipicioasă de august, cu două săptămâni înainte de data la care aştepta să nască. Ashima Ganguli stă în picioare în bucătăria unui apartament din Central Square, amestecând într-un bol fulgi de orez cu alune Planters şi cu ceapă roşie tocată. Pune sare, suc de lămâie, feliuţe subţiri de ardei iute, dorindu-şi să fi avut la îndemână nişte ulei de muştar pentru a adăuga la amestecul făcut. Cât a durat sarcina ei, Ashima a mâncat acest amestec, o aproximaţie umilă a gustării care se vindea pentru câţiva bănuţi pe trotuarele din Calcutta şi în staţiile de tren din India, vărsându-se din cornete de ziar. Chiar şi acum, când abia mai există puţin loc în corpul ei, este unul dintre lucrurile la care pofteşte. Gustând din palma pe care o ţine sub formă de cupă, se încruntă; ca de obicei lipseşte ceva“.

 

Acest „ceva“, ingredientul mereu lipsă, fie că este vorba de vreun fel de mâncare sau de vreo neadaptare mai adâncă, este, într-un fel, protagonistul cărţii lui Jhumpa Lahiri, iar personajele din cartea ei, o familie de imigranţi indieni stabiliţi la Boston, nu fac decât să jongleze cu această necunoscută. Deşi în rafturile societăţii abundenţei găseşti nenumărate substitute, fiecare cu brandul de rigoare, diversitatea rămâne doar un strat de suprafaţă, nereuşind să acopere apăsătoarea poftă. Pornită, ca şi în „Interpret de maladii“, volumul de proză scurtă apărut în Colecţia „Literatura“ în urmă cu doi ani, de la un capitol de biografie, povestea din „Porecla“ investighează la adăpostul intrigii soluţiile pe care imigranţii le găsesc pentru a-şi echilibra încărcătura identitară.

 

Crescută în spaţiul anglo-saxon, scriitoarea câştigătoare de Pulitzer povesteşte că s-a simţit întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, exclusă din cercurile de copii „albi“, iar unul dintre lucrurile care au făcut din această distanţă o constantă a fost chiar numele ei. „Jhumpa“, care, după cum îşi aminteşte scriitoarea într-un interviu, a sunat întotdeauna pentru străini ca un nume pentru animale de companie, a rămas mereu o lamă cu două tăişuri: dacă pe de o parte este marca apartenenţei culturale, pe de alta îi face adaptarea mai grea.

 

De „sabotajul“ onomastic se loveşte şi protagonistul romanului „Porecla“, care, în urma unui şir de incidente declanşate ca un joc de domino, ajunge să poarte numele de „Gogol“, autor care i-a marcat tatăl. Gogol Ganguli este eticheta sub care fiul lui Ashima şi Ashoke Ganguli trebuie să-şi construiască o identitate în America anilor ‘68 şi care, prin sonoritatea ei neobişnuită, funcţionează ca trăgaci pentru o rafală continuă de întrebări.