Nota de plată

11 Mar 2009 Emil Hurezeanu | 23 comentarii | 8383 vizualizari

Rating:

20 voturi

După 1990, odată cu desprinderea oficială de comunism şi de Moscova, România a intrat, în principiu, în lumea capitalistă. Nu discutăm acum procentul şi viteza de integrare sau de reuşită.

Ca aspirant şi apoi, după 2007, ca membru UE, dar îndeosebi ca pacient al FMI sau al Băncii Mondiale, organismul economic, social şi politic al României a fost analizat, controlat, palpat, radiografiat şi scanat intensiv de către doctorii capitalismului. Nu doreau, pe bună dreptate, să-şi ia în casă sau în familie un bolnav necunoscut, ci, cel mult, unul vindecabil. E foarte posibil ca mai-marii planificării socialiste să fi ştiut mai puţin despre mecanismele economice şi financiare reale ale ţării decât anatomo-patologii străini care s-au tot perindat la capătâiul bolnavei ţărişoare de două decenii încoace.

Când, în toamna anului trecut, Ungaria şi Letonia, după Islanda, anunţau pericolul intrării în faliment, UE şi FMI le-au sărit rapid în ajutor, în urma unui apel disperat. Ţările respective n-au mai avut încotro. Tot atunci, deşi scăldată în euforia preelectorală a realizărilor şi promisiunilor excepţionale, România a început să figureze, pe buletinele medicale ale finanţelor mondiale, drept următorul caz de intervenţie urgentă. Diferenţa dintre noi şi unguri sau dintre noi şi letoni este că, în timp ce politicienii lor au recunoscut gravitatea bolii, chemând SMURD-ul, noi ne trezim pe targă, în timp ce guvernanţii ne spun că ori n-avem nimic, ori n-am chemat salvarea potrivită, ori suntem oricum muritori şi n-are rost să ne agităm. Efectul: un alt domn Lăzărescu mort cu zile, nu în absenţa doctorilor şi a tratamentului, ci din dorinţa expresă a capilor familiei copleşiţi de durere şi demnitate.

Nici unul dintre politicienii români n-a vrut să consemneze atunci, altfel decât cu dispreţ, ironie sau cinism, acest fapt profund alarmant. Tăriceanu vorbea de o Românie mândra şi prosperă. Geoană promitea salarii mărite în învăţământ şi credite nerambursabile pentru repatriaţi, în timp ce Băsescu despărţea datoria externă a ţării în creditele mici ale statului, uşor de plătit, şi datoriile mai mari ale firmelor private, oricum benigne în raport cu ale altora. Mai mult, orice apropiere de FMI, ca principal conducător de energie pentru o economie muribundă care mai dă din picioare, era considerată incitare la panică socială. În mod explicabil, din punct de vedere emoţional, dar de neiertat, din perspectiva responsabilităţii profesionale şi politice, guvernanţii români s-au ferit de amintirea catastrofelor sud-americane din anii ’70 (provocate de gestionarea greşită a creditelor FMI) şi de paranteza de faliment financiar românesc (produs de neocomunişti, Bancorex şi mineriade) de la sfârşitul ultimului deceniu.

Au refuzat să înţeleagă că tomografia actualizată a economiei româneşti este singurul şi cel mai periculos mesaj de ameninţare. Liberalii nu vorbeau decât de creşteri economice şi salariale, ştiind că în dulap stau ascunse câteva cadavre de lux. O mărire fără suport a pensiilor, subfolosirea inexplicabilă a banilor europeni, confuzia deplorabilă între mirajul boomului imobiliar şi un sistem productiv minoritar, gripat de datorii şi taxe. În sfârşit, semnalul acestei boli a fost multiplicarea rândurilor birocraţiei centrale şi locale. Social democraţii păcătuiesc din reflex. Ideea că trebuie să fie cu orice preţ apărătorii oamenilor muncii şi ai celor săraci i-a orbit în faţa realităţii antiideologice. În aşteptarea victoriei electorale, fără pauză, social democraţii adaugă insulta calomniei, cum spun englezii, facându-se că nici nu sunt la curent cu, nici nu simt nevoia unui împrumut FMI. Aceşti Dr. Jekill şi Mr Hyde în care s-a transformat dl Mircea Geoană ba fac pe fata mare în preajma căreia violatorii de profesie se masturbează pe furiş, ba întorc smochingul pe dos în salopetă şi schimbă audiul cu tractorul, în numele idealurilor întinate ale domnului Iliescu. Ba guvernează, ba sindicalizează. A fi ziua capitalist la Bucureşti şi Washington şi noaptea troţkist la Geoagiu Băi, ba pe versuri de Vanghelie, ba pe muzică de Vanghelos e cam mult, dar nu imposibil.

În sfârşit, nici PDL nu este doctorul serios de care are nevoie România. A depus jurământul de supunere, dar nu şi de castitate. Dl Băsescu a amânat declararea bolii, iar discursul din Parlament, în care unii au văzut o magistrală performanţă politică, n-a fost decât o banală şi tardivă declaraţie de absenţă prin apel la solidarizare.

Esttimp, cu o coroană de spini pe căpşor, copilul din flori al lui Ilie Pintilie şi al Rosei Luxemburg, însuşi dl Geoană, ieşise la păscut de ghiocei prematuri pe pajiştile cezariene ale Cotroceniului. Ştiam că dl preşedinte sfidează centurile de castitate, fiind prietenul menestrelului care umblă cu şperaclu, în absenţa căpitanului de vapor. Dar, ca inspirator al marii coaliţii, n-ar fi fost cazul să vorbească de săpun în casa spânzuraţilor. Un dealer de maşini cu papion, adică dl Tăriceanu, este, totuşi, liderul cvasisingurului partid de opoziţie. De ce s-ar pricepe dl Tăriceanu mai puţin la economie decât dl Băsescu, care, cu trei luni în urmă, după vizite-fulger la Dacia şi la Oltchim, trecea liniştit pe gulaş la Sf. Gheorghe, în cea mai bună din lumile posibile? Dl Băsescu prea nu are nevoie de nimeni, prea îi ,,repugnă scârba’’- cum spuneam pe vremuri la Ars Amatoria -, adversarii şi prietenii, după nevoi, prea nu vrea să se amestece în afacerile fiicei mezine, în timp ce solicită probe de solidaritate generală. Singur cu bolnavul pe targă în sala de reanimare, dl Băsescu mai are chef de umblat în bube, mucegaiuri şi noroi, glumind negru pentru populaţie, pe seama lui. Nu se cuvine.

Marea răfuială a tuturor cu FMI are deci explicaţii certe. Criza ne-a prins cu garda jos, pentru că am avut politicieni parizani, neprofesionişti sau mincinoşi. Tratamentul FMI va fi rezultatul negocierilor cu partea română, dar mai ales efectul gravităţii bolii economiei româneşti. Multe vor ieşi la iveală: fumatul, băutul, preacurvitul, ficatul mărit, toate nopţile nedormite şi bolile copilăriei unei ţări date pe mâini de aventurieri amnezici. Cu cât strigă acum mai tare împotriva constrângerilor impuse de FMI sau de UE, cu atât se vor vedea mai limpede neputinţa lor şi disperarea noastră.

Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print! Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

23 comentarii

felician dobrican 11-Mar-2009 21:26

Observatie :

Ceea ce nu spune nimeni despre eventualul acord cu F.M.I. este ca unicul beneficiar al acestuia va fi Presedintele in acest an electoral. Nu vom vedea falimente rasunatoare nu vom vedea muncitori in strada,va fi o liniste aparenta. Numai ca aceasta liniste va dura exact atit cit ii trebuie lui Basescu sa fie reales. Dupa acea Dumnezeu cu mila(De aceea se ia imprumutul pe o perioada atit de scurta-2 ani),iar noi Romanii vom plati ca fraierii cite 2000 de Euro de fiecare pentru ca Basescu sa fie reconfirmat in Decembrie. Asa ne trbuie !!!!!