Home » Editorial » Editorialisti » Noile solidarităţi sociale

Noile solidarităţi sociale

29 Sep 2008 Razvan Mihai Vintilescu | 0 comentarii | 1647 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
O cheie inedită de citire a absenteismului de la urne poate releva faptul că lipsa grevelor dăunează mai mult decât abundenţa lor.
 
După cum arată statisticile Organizaţiei Internaţionale a Muncii, românii nu posedă vocaţia solidarizării la locul de muncă. Astfel, între 1992 şi 2006, au fost înregistrate 326 de conflicte de muncă în România, cu un maxim de 85 în 1999. Iar dacă începutul a fost timid, cu doar nouă greve în 1992, în 2006 au avut loc doar două astfel de mişcări. În aceeaşi perioadă de timp, în Danemarca s-au petrecut peste 11.000 de conflicte de muncă, maximul fiind atins în 2002 cu 1.349 de evenimente. Şi nu se poate spune că salariaţii români o duc mai bine decât cei din Danemarca. 

Aşa se face că alte tipuri de solidarizări încep să apară. Primul tip este efectul unei nemulţumiri larg răspândite, al unei panici aparente de idei şi al unui pesimism congenital. E vorba de comunitatea celor care învinuiesc Guvernul pentru tot ceea ce merge prost în ţară. Blamând tocmai instituţia pe care o pot schimba în mod democratic, cetăţenii nemulţumiţi se revoltă împotriva politicii şi creează o clasă antipolitică, după cum observa şi Noam Chomsky cu ocazia unei conferinţe ţinute în 1995, referindu-se însă la situaţia din SUA. Efectul unui asemenea comportament este mai mult decât vizibil: absenteismul înregistrat cu ocazia alegerilor de orice tip. Al doilea tip de solidarizare este cel al românilor care nu mai cumpără apartamente din cauza preţului umflat în ultimii ani şi recurg la practici alternative, chiar dacă înseamnă să locuiască în continuare cu părinţii, să plătească chirie sau să se mute din oraş. 

Privite cu atenţie, solidaritatea eşuată din muncă, precum şi cele nou constituite arată o imagine de ansamblu atât a electoratului românesc, cât şi a tagmei politice. În timp ce electoratul refuză schimbarea a ceea ce poate schimba şi îşi duce bătăliile mult prea departe de propriul câmp de luptă, clasa politică îi ignoră constant pe cei care pot forma un nou electorat, subminându-şi astfel propria bază de alegători. 

Mai multe greve vor contribui la destrămarea clasei antipolitice şi la trecerea membrilor ei către solidaritatea celor ce acţionează prin „conflict” la locul de muncă, dar iau parte la procedurile unei guvernări democratice. Iar, pe de altă parte, crearea condiţiilor prin care tinerii să-şi poată cumpăra mai uşor case le va reduce acestora sentimentul că statul reprezintă o creaţie ineficientă, atrăgându-i şi pe aceştia în rândul celor ce vor să participe la mecanismele politice.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIALISTI