Home » Arte & Popcult » Muzica » Noii eroi ai jazzului vocal masculin

Noii eroi ai jazzului vocal masculin

12 Noi 2009 Victor Popescu | 0 comentarii | 791 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Popul clasic american marca „Frank Sinatra“ este reînviat de Michael Bublé, Harry Connick Jr. şi Jamie Cullum.
 
Toţi cei trei muzicieni au lansat recent albume cu acorduri nostalgice de pian şi voci catifelate ce amintesc de epoca de aur a popului american dominat de Frank Sinatra şi Tony Bennett. Noul disc al canadianului Michael Bublé (foto), „Crazy Love“, incluzând melodiile-standard „Cry Me a River“ şi „Gerogia on My Mind“, a prins neaşteptat de bine la publicul larg. În această toamnă, albumul său de smooth jazz a stat două săptămâni în topul Billboard, întrecând ca număr de vânzări mult aşteptata coloană sonoră a filmului „New Moon“. Despre pianistul canadian de 34 de ani, mentorul său, Paul Anka, spunea că „e singurul tip din generaţia sa în stare să se ridice la nivelul lui Frank Sinatra“.
 
Din aceeaşi generaţie face parte şi britanicul de 30 de ani Jamie Cullum, care tocmai a lansat albumul „The Pursuit“, ce debordează de energie, amintind de rockul în flăcări al lui Jerry Lee Lewis sau de improvizaţiile lui Bill Evans. „E îmbucurător faptul că Jamie Cullum este un muzician cu rădăcini jazz care iubeşte cu adevărat popul, şi nu un jazzman care se îmbracă doar în haine pop de dragul profitului“, apreciază „The Guardian“. Americanul Harry Connick Jr. are 42 de ani, dar primul său album l-a scos la vârsta de 11 ani. E unul dintre modelele lui Jamie Cullum şi poate fi considerat unul dintre principalii responsabili pentru renaşterea popului american tradiţional. Artistul a cântat şi a orchestrat piese-standard, precum „It Had to Be You“, pe coloana sonoră a comediei romantice „When Harry Met Sally“.
 
Din păcate, în România nu există voci masculine de jazz care să aibă parte de succes comercial. Criticul de jazz Alexandru Şipa pune acest lucru pe seama faptului că jazzmanii autohtoni preferă să promoveze o „muzică necomercială, care de fapt este un anti-jazz care îndepărtează publicul larg“. Dintre vocile care s-ar apropia de actualul trend de pop clasic, criticul îi aminteşte pe Al. Baroc, dar şi pe Berti Barbera, care „oscilează între jazz şi pop-rock“.
 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
MUZICA