Home » Ultima ora » Cultura » Nigel Kennedy a dat un spectacol al muzicii mari, pe scena Festivalului "George Enescu"

Nigel Kennedy a dat un spectacol al muzicii mari, pe scena Festivalului "George Enescu"

12 Sep 2009 | 0 comentarii | 1124 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
 
Nigel Kennedy a oferit, vineri seară, un autentic spectacol al muzicii, reuşind ceea pare imposibil de reuşit, o simfonie întreagă de sunete şi armonii, toate născute dintr-un singur arcuş când răbdător, când grăbit să atingă cele mai înalte note.

Scuzând-o, galant şi totuşi ironic pe Martha Argerich, cea care a dat emoţii responsabililor Festivalului "George Enescu", anulându-şi în ultimul moment prezenţa, Nigel Kennedy a comentat gestul acesteia şi după concert. “Habar nu am de ce nu a mai venit. Marta Argerich s-a trezit pe partea greşită a patului. Eu m-am trezit pe partea bună. Martha are un pat cu opt părţi şi numai una e bună. Şapte zile din opt sunt zile proaste”, a spus Kennedy, de astă-dată fără a-şi ascunde sarcasmul.

Nigel Kennedy a adus pe scena Sălii Palatului spiritul jovial şi pasiunea pentru compoziţiile lui Beethoven, într-un uimitor spectacol, plin de naturaleţe, îmbogăţit cu improvizaţii de interpretare, jonglerii cu arcuşul, replici glumeţe şi dialoguri cu dirijorul, purtate în plin concert, spre deliciul spectatorilor.

Muzicianul a sosit de la aeroport direct în sala de concerte, însoţit de membrii Orchestrei regale din Londra. A repetat solo-ul din Concertul pentru vioară şi orchestră in Re Major op. 61 de Ludwig van Beethoven. Purtând tricoul cu numărul 11 al atacantului Agbonlahor, de la echipa Aston Villa, atât în timpul repetiţiilor, cât şi după concert, Kennedy a glumit, când a fost întrebat care îi sunt idolii săi muzicali, declarând că fotbalul este singurul domeniu unde îşi permite să aibă idoli. “Muzicienii sunt muzicieni, dar fotbalul se desfăşoară în faţa a zeci de mii de oameni. Hai Aston Villa!”

Pe scenă, stând când cu spatele la public, pentru a fi atent la mişcările orchestrei, când aplecat spre primii violonişti, Kennedy a marcat prin bătăi din picior şi mişcări ale trupului pasajele dificile ale partiturii.

Întrebat după concert cum şi-a putut pregăti într-un timp atât de scurt partitura, prin această schimbare neaşteptată de agendă, violonistul a amintit că muzica lui Beethoven are valoare universală: “Toţi ştim de Beethoven şi eu am ceva idee de Beethoven. Tuturor ne place Beethoven, aşa că nu facem altceva decât să împărtăşim aceste momente împreună. Dutoit e un dirijor mare, atent la ceea ce a scris compozitorul, nu face lucrurile superficial, e foarte bun, are o bază bună de comunicare iar orchestrele englezeşti sunt faimoase pentru interpretarea rapidă, pentru faptul că se adaptează foarte bine. Au o ureche bună, indiferent de instrument”.

Publicul a ascultat cu respiraţia tăiată interpretarea unei prelucrăti după un cântec de-al Mariei Tănase. Artistul a fost bisat şi aplaudat frenetic, într-o sală care număra, în urma lucrărilor de reamenajare, 3000 de locuri, toate ocupate şi în care alte câteva zeci de persoane au stat în picioare, nemişcate, pe durata întregului concert. Întrebat de unde a auzit de Maria Tănase, artistul a explicat că a avut la dispoziţie nişte înregistrări marca “Orient Recordings”, din care a căutat toate numele disponibile. Aşa a aflat de muzica Mariei Tănase, care i-a plăcut mult şi pe care a simţit nevoia să o adapteze pentru vioară şi să o interpreteze.

“Profesorul meu, Yehudi Menuhin, obişnuia să spună că vioara trebuie să fie o parte din tine, din corpul tău şi că trebuie să te exprimi prin ea. Vioara stă intre cap şi inimă, de aceea cred că este un instrument special”, a explicat Nigel Kennedy alegerea instrumentului său.

Admiraţia fată de maestrul său şi, prin el, faţă de George Enescu, a fost declarată, făţiş, atunci când a vorbit despre publicul din România: “Oamenii de aici înţeleg vioara, înţeleg muzica şi le e dragă. Unul dintre lucrurile bune pe care le-am simţit venind aici, în România, este faptul ca aceasta este ţara din care provine Enescu, care a fost profesorul profesorului meu, Yehudi Menuhin. Am fost un elev al lui Menuhin, deci simt că am o filiaţie cu ţara dumneavoastră. A fost Enescu, apoi Menuhin, acum e Kennedy”, a încheiat, artistul, glumeţ.

“Putem împărţi acelaşi spaţiu prin muzică. Muzica e un limbaj comun, accesibil tuturor, care se adresează mai mult inimii, decât minţii. Câteodată, gândim prea mult şi din acest motiv avem probleme. Muzica înseamnă . Ieri înseamnă ceva, mâine, altceva, dar muzica înseamnă “chiar acum”, îi ajută pe oameni să împărtăşească momentele prezente”, a mai explicat nonconformistul artist, care a dorit, la finalul concertului, să guste un vin sec, roşu, din vinurile locale, adus cu sine într-un pahar cu picior, la discuţia cu presa. NewsIn
 


 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CULTURA
 
CELE MAI