Home » Arte & Popcult » Teatru » Nefericirea ca o boală cu transmitere sexuală (Video)

Nefericirea ca o boală cu transmitere sexuală (Video)

18 Feb 2009 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 2780 vizualizari
Rating:
17 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Cel mai de succes spectacol de la Teatrul de Copii şi Tineret “Mihai Popescu” din Târgovişte este, după cum o cere titulatura instituţiei, rodul colaborării dintre doi artişti tineri: regizorul Mihai Vântu şi dramaturgul Mihai Ignat.
 
Imagine din spectacol- Crize
“Crize sau Încă o poveste de dragoste” e, în varianta sa iniţială, un text în două personaje, eternul El şi eterna Ea, sau veşnicul cuplu în derivă. Mihai Vântu a “rescris” însă scenic piesa, trăgând drama la xerox, aducând pe scenă două cupluri în care unul dintre parteneri e într-o relaţie adulteră cu jumătatea de sex opus din cuplul celălalt, de aici rezultând un al treilea cuplu care intră şi acela, în mod inevitabil, în criză. Regizorul reuşeşte astfel, într-un mod extrem de simplu, să dea noţiunii de “dramă conjugală” dimensiuni aproape planetare. Lucru cât se poate de adevărat, de altfel, de vreme ce, de la Adam şi Eva încoace, omenirea se află într-o perpetuă criză domestică. Poveştile de dragoste şi de ură dintre cele două cupluri care au puit un al treilea sunt identice şi perfect simetrice. Certurile, reproşurile, frustrările ce răbufnesc cu violenţă sunt date cu copy-paste de la un cuplu la altul. Amarul, fierea, uscăciunea şi sentimentul de neputinţă experimentate în momentele de agonie ale unei relaţii devin şi ele “boli” cu transmitere sexuală.

Actorii, deşi foarte tineri, nu au avut nici o problemă în a intra în pielea personajelor, căci poate om care să nu fi scris la viaţa lui o poezie se mai poate găsi, dar om care să nu fi trecut prin dragoste şi despărţire nu. Doi dintre actori mai ales, Cosmina Lirca şi Mircea Silaghi, au fost “punct ochit-punct lovit”, jucând cu un firesc dezarmant, simţindu-se ca peştele în apă în miezul furtunilor conjugale, ajutaţi probabil şi de faptul că sunt un cuplu şi în viaţă.

Prezentate nud, în modul cel mai curat şi mai simplu cu putinţă, poveştile nefericirii care macină sufletul ca o lepră se transformă într-o oglindă sinceră şi neiertătoare pentru spectatori. Cu toţii se vor identifica într-un moment sau altul al piesei drept bărbatul sau femeia din triunghiul conjugal. Vor recunoaşte frânturi de viaţă, firimituri de iubire şi bucăţi vii, aproape pulsând de ură. Gesturile dulci şi sfioase ale “îndrăgostelii” sunt aceleaşi pentru toţi, ca şi tăcerile lungi care vestesc “trezirea” şi cuvintele grele ce marchează moartea relaţiei. Tristeţea sau, dacă nu, măcar îndoiala ce se strecoară în sufletul spectatorului reprezintă pariul câştigat de regizor, care a reuşit un spectacol foarte bun, fără îndoială, de vreme ce îţi dă atâtea teme pentru acasă, “acasă” acela fiind exact ringul pe care se desfăşoară “meciurile” fiecărui cuplu.

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI